Câmpina – o istorie în date

1830. O prezentare a localităţii Câmpina este făcută de Constantin Caracaş în „Topografia Ţării Româneşti cu observaţiuni antropologice privitoare la sănătatea şi boalele locuitorilor ei”. 

Scrisă în limba greacă şi rămasă în manuscris în timpul vieţii autorului, lucrarea a fost tipărită la Bucureşti în 1830, în traducerea lui G. Sion, manuscrisul aflându-se în Biblioteca Academiei Române sub nr. 4794. Este retipărită integral în 1937 (prima tipărire fiind incompletă) de Pompei Gh. Samarian în teza sa de doctorat în medicină şi chirurgie, Facultatea de Medicină Bucureşti, sub egida căreia apare la Editura Bucovina, I.E. Torouţiu, p. 215. 

C. Caracaş (1773 – 1828), doctor în medicină şi filozofie, medic, menţionează Câmpina ca având 500 de case de boieri şi comercianţi, o mănăstire (posibil Slobozia), două biserici, aşezată într-o zonă cu climă temperată, ape „foarte bune”, o zonă petroliferă cu petrol pe care „oamenii îl scot în butoaie de lemn şi îl întrebuinţează la comerţ”. 

1832. Împărţită administrativ în trei mahalale fiecare, constitituită în jurul tot atâtor biserici locale, Câmpina dispune acum de 195 case în care locuieşte o populaţie de 955 locuitori (478 bărbaţi şi 477 femei), formând un total de 215 familii, ceea ce înseamnă în medie 4,4 membri/ familie. Li se adaugă tot acum 31 familii de ţigani. Existau în oraş „11 boieri, 10 cucoane, 14 feciori de boieri, 12 fete de boieri”, pentru care slujeau „24 slugi, 11 slujnice, 2 copii de slugi, 12 ţigani, 15 ţigănci, 17 feciori de ţigani şi 20 fete de ţigan”. Lor li se adaugă în „clasa de mijloc cu slugile lor” un număr de „60 bărbaţi, 58 femeie, 63 feciori, 68 fete, 37 slugi, 4 slujnice şi 6 copii de slugi”. 

În acest an Câmpina dispune de 4 fabrici, din care, după obiectul de activitate, una pentru lumânări de ceară, una de ulei, una de piei şi una de săpun. Li se adaugă un număr de 7 mori. Toată populaţia târgului dispune statistic de 175 cai, 242 boi, 221 vaci, 80 oi şi 308 porci. 

(„Îndrumător în arhivele statului, judeţ Prahova”, Bucureşti, 1971, p. 32-33).

1894, aprilie, 12, marţi. O descriere publicistică geografico-economică şi industrială a localităţii este făcută la această dată în nr. 112 al revistei „Câmpina”, în articolul „Situaţiunea geografică a Câmpinei”: 

„Câmpina este unul dintre cele mai vechi oraşe. Ca târg şi oraş este situat lângă salina Telega şi se ase[a]mănă întocmai unei peninsule, căci se limitează spre reserit cu apa Doftana, spre apus cu apa Prahova, spre miază-no[a]pte cu apa Câmpiniţa şi muntişor numit Voila unde în apropiere ca trei kilometri pe acest muntişor d’asupra muscelului se află clădirea palatului Prinţului Dimitrie B. Ştirbei sub po[a]lele pădurei Şotrile din proprietatea Sa, şi spre miază-zi se limitează tot cu apa Doftana şi Prahova unde ambele se împreună făcând un singur curs; – împrejurul acestui orăşel se află şase poduri, între cari unele dintre ele se po[a]te dice că sunt aproape uriaşe. 

Acest orăşel este traversat şi de linia ferată numită Câmpina – Doftana, care începe din gara Câmpina, comuna Poiana, traversând oraşul până la Gurele Salinei Doftana, şi în întindere ca la 6 kilometri a aestei linii trece maşina cu vago[a]ne peste cele două ape unde sunt construite 2 poduri admirabile.

Situaţiunea oraşului este plană şi în unele părţi pictorică. În fiecare zi din septemână, «Lunea» este târg unde se adună lumea din to[a]te comunele învecinate spre a-şi procura cele necesare de peste septemână şi spre a-şi vinde produsele lor. Înprejurul acestui oraş, spre resărit se află diferite fabrici de cărămidă, olărie, ţiglă şi alte de ace[a]stă specie, spre apus sunt mai multe fabrici de var hydraulic, ipsos şi altele de această branşă, spre miază-no[a]pte imensele livezi cu fâneţuri şi păşuni precum şi păduri de diferite trebuinţe, iar spre miază-zi sunt situate măreţele şi renumitele «Băi de pucio[a]să, iod şi fier» care sunt fo[a]rte folosito[a]re diferitelor maladii după cum s’au recunoscut de cei mai eminenţi doctori din ţară şi unde lumea vine vara spre a le vizita şi folosi de ele. Alături cu aceste băi sunt sursele de ţiţeiu cu renumita fabrică de gaz ale casei Hernea. (…) 

… Despre aer, după cum s-au constatat de oamenii de ştiinţă, nu se po[a]te zice decât că rare localităţi din ţară i se aseamănă, deoarece nu este nici viscolos, nici corent, nici umedat, căci solul este pietros şi to[a]te părţile limitelor ei înconjurată de munţi şi munţişori”.

(„Câmpina”, an. IV, nr. 112, p. 1)

Ion T. ŞOVĂIALĂ

(Din volumul “Câmpina, pagini dintr-o posibilă istorie în date, oameni, fapte, evenimente, ipostaze, secvenţe de viaţă”, lăsat în manuscris de cel care a fost Ion T. Şovăială, regretat avocat şi publicist).