1895, mai, 28, duminică. O descriere publicistică a băilor din Câmpina la chiar inaugurarea lor:
„După cum se aude, la 1 Iunie băile de aici se vor deschide. Am vizitat localul, grădina, chioşcurile etc. şi trebue s’o spunem că posiţiunea admirabilă, localul şi în fine to[a]te ce fac podo[a]ba băilor sunt astăzi mai frumoase, mai încântătoare ca oricând.
De cauţi [în] împrejurimile localului rămâi uimit de modul cum sunt arangiate grădinele, desele brazde pline de florile cele mai frumo[a]se, de aleele de pomi care apără întreg localul şi împrejurimile de arşiţele arzătoare ale so[ar]elui. În faţa restaurantului şi hotelului se dăşiră o vale, un câmp întins acoperit de o prea frumoasă iarbă verde, vale pe a cărei margine curge râul Prahova cu mai multe ramuri ale ei, în a cărei apă vara se desfătează toţi acei ce caut[ă] a se recori, a se scutura de lenea ce căldura zilei aduce.
În partea stângă a restaurantului la o distanţă ca de 40 de paşi, se află cabinele băilor în care mulţi reumatismaţi, mulţi şubrezi ş’au găsit sănătatea şi prin urmare ş’au recăpătat un ce scump care prin cine ştie ce ocasiuni îl perduse.
În partea dre[a]ptă sunt înşirate camerele de locuit ale băilor, ce se închiriez vizitatorilor, iar de aci încolo se desfăşură drumul ce duce din oraş spre băi, pe a cărui margini în partea dre[a]ptă cum vii spre băi se întinde o încântătoare vale acoperită d’asemeni de o iarbă fo[a]rte frumoasă şi care se sfârsesce iarăşi în râul Prahova, iar în stânga de vilele admirabile ale Domnilor Cantacuzino, Vilagros, Şeicaru, Lahovary etc., până când acest drum să în aşa zisul «Bulevard» în dreptul spitalului, şi prin urmare în oraş. – În dosul restaurantului se desfăşură o prea frumoasă grădiniţă încadrată de brazde pline de flori, iar ici şi colea câte un pom ce umbresc brazdele.
Într’una din colţurile grădinei se află încântăto[a]rea vilă a familiei Hernea, proprietara băilor, iar la o mică distanţă capela familiară a Acesteia, – sub a cărei temelie se află bolta în care zace cadavrul decedatului Dem. Hernea, tatăl actualilor proprietari ai băilor, puţurilor de păcură, fabrica de petrol d’aci şi altele. De to[a]te părţile capelei şi pe o întindere destul de mare află iarăşi grădini şi pomi roditori.
Deci, cum se vede din amănuntele no[a]stre e, şi putem numi, o fericire pentru fie-ce om de a se desfăta în timpul verei la băile no[a]stre.
Ca probă că Băile de aci au ajuns să îndepline[a]scă cea mai mare parte din condiţiunile necesare, este că în acest an (1895 – n.r.) încă prea de timpuriu a început a se închiria; şi astăzi sunt închiriate cea mai mare parte din locuinţe pentru timpul de vară, vizitatorilor ce vom avea de ace[a]stă dată. (…)” – scrie reporterul ascuns sub pseudonimul „Krispy”.
(„Câmpina”, an. V, nr. 103/ 25 mai 1895, p. 1)
1907. Ia fiinţă „Atelierul modern fotografic «Foto Olteanu»” (Câmpina, strada Carol). Un anunţ publicitar tipărit acum precizează că „noul atelier” execută „fotografii de orice gen şi orice mărime, lucrări industriale, tablouri în ulei şi pastel, fotografii pe porţelan”.
O altă reclamă preciza textual în 1913 („Viitorul” nr. 5/ 1913, p. 3): „Foto «Ideal» St. Olteanu. Atelier modern de fotografie/ Strada B.P. Hajdeu, nr. 17 Câmpina/ Execută în mod artistic portrete, grupe, vederi, reproduceri etc. Se fac splendide cărţi poştale cu trei lei duzina”.
Peste ani, Geo Bogza, într-un scurt text intitulat „Un artist al fotografiei. Foto St. Olteanu” (tipărit în „Câmpina”, an. II, nr. 11-12/ 1928, p. 2), scria: „Să nu se creadă că aparatul, cu tehica lui, lucrează constant indiferent de aptitudinile persoanei care îl manevrează. Am avut întotdeauna credinţa că marii realizatori fotografici se contopesc cu aparatul trecându-i acestuia în momentul deschiderei obiectivului, un fluent necunoscut care măreşte şi subliniază posiblităţile aparatului uscat. Graţie acestora, fotografia poate să-şi zică artă, iar nu industrie. În Câmpina, un adevărat artist al camerei obscure prezintă în vitrina sa realizări fotografice atât de nuanţate, încât parcă-ţi vine să crezi că am ajuns la o fotografiere impresionistă. Fără îndoială că Dl. Olteanu, autorul lor, împrumută aparatului ceva din personalitatea sa. Aparatul nu este lăsat să lucreze şablonic, ci silit să ia o atitudine faţă de cei fotografiaţi. Fiindcă aparatul este subjugat viziunilor operatorului. Felicităm călduros pe dl. Olteanu, iar câmpinenilor le atragem atenţia că au printre dânşii o personalitate în arta fotografică, ceea ce este un rar avis.// Geo Sad”.
Ion T. ŞOVĂIALĂ
(Din volumul “Câmpina, pagini dintr-o posibilă istorie în date, oameni, fapte, evenimente, ipostaze, secvenţe de viaţă”, lăsat în manuscris de cel care a fost Ion T. Şovăială, regretat avocat şi publicist).
Foarte interesant orci material despre fotograf și aparatul de fotografiat. O mică istorie a fotografiei care trebuie cunoscută.