1907, august, 29. După ce în ediţia sa de marţi, 28 august, anunţa moartea lui B. P. Hasdeu, survenită cu trei zile mai înainte, „la orele 12 şi 5 minute (…) după o lungă agonie”, revista „Tribuna” publică integral, în ziua următoare, testamentul lui B. P. Hasdeu, „autentificat la secţia de notariat a tribunalului Ilfov”. Textul este reluat integral în pagina 2 a suplimentului revistei „Tribuna” de vineri, 31 august 1907, care la pagina 4 prezintă şi câteva detalii despre înmormântarea savantului.
„Testament.
Eu Bogdan Petriceicu Hasdeu, în deplinătatea facultăţilor mele intelectuale, slobod de orice înrâurire fac testamentul de faţă.
Din ce se compune averea. În primul rând constat că averea mea se compune din cele ce urmează:
1. Castelul «Iulia Hasdeu» din Câmpina str. Municipală, cu terenul său începând din stradă până în fundul proprietăţei mele şi cu atenansele castelului. Aceste atenanse sunt formate dintr-un corp de case pentru locuinţă de stăpân şi de un al doilea corp servind pentru bucătărie şi locuinţă de servitori. În sfârşit din diferite alte mici construcţiuni cari se găsesc pe terenul castelului.
2. Întreaga avere mobilă aflată în castelul «Iulia Hasdeu», compusă din cărţi, tablouri, obiecte de artă, mobilier etc.
3. Manuscrise.
4. Terenul în lăţime de aproximativ 8 metri, situat în partea de nord a castelului (vecinătatea Gârbăcica) pe care teren sunt construite o casă pentru portar şi al doilea corp de casă format din două odăi cu un antreu. Acest teren l-am separat încă din viaţă de proprietatea castelului printr-o despărţitură care se începe din strada Municipală şi merge până în fundul proprietăţii mele.
5. Mobilierul necesar de locuinţă aşezat în cele două construcţii de pe acest teren.
Legatarul universal. Asupra acestei averi, precum şi asupra oricărei alte averi ce se va afla în momentul morţii mele, institui legatar universal pe Alteţa Sa Regală Principele Nicolae al României. Aceasta ca un omagiu de adâncă veneraţiune pentru dinastia domnitoare a Hohenzollernilor şi a o întrupare a speranţelor României viitoare.
Alteţa Sa Regală Legatarul meu universal va binevoi să primească rugămintea ca din averea ce o las moştenire să predea femeii Anica Manolescu, care ca menageră a purtat supravegherea bătrâneţelor mele şi dacă va purta aceeaş grijă până la moartea mea, imobilul de la numărul 4 (patru) cu obiectele de mobilier provăzute la numărul 5 (cinci) de mai sus.
Dacă însă Alteţa Sa Regală Principele Nicolae va preferi să reţie întreaga avere mobiliară şi imobiliară ce voiu lăsa în momentul morţii mele, atunci va avea facultatea să servească femeii Anica Manolescu o sumă de 20.000 lei (două zeci mii), liberând astfel succesiunea de orice sarcină.
În toate cazurile rog pietatea A.S.R. Principelui Nicolae întreţinerea foarte modestă a mormântului funerar al familiei Hasdeu din cimitirul Şerban Vodă, unde şi eu doresc să fiu înmormântat.
Manuscrisele provăzute la numărul 3 (trei) doresc să fie încredinţate dlor Ciocazan, advocat şi Iuliu Dragomirescu, advocat şi publicist, care le vor da destinaţiunea pe care o vor crede mai nimerită.
Tot dlor C.M. Ciocazan şi Iuliu Dragomirescu las exclusiv exercitarea dreptului legal de proprietate asupra tuturor operelor mele literare şi ştiinţifice, rugându-i însă ca să depună sumele cari le vor reveni la Casa de depuneri, alcătuind un fond numit Iulia Hasdeu, din care cu vremea se vor ajuta lucrările literare şi ştiinţifice cu caracter spiritualist şi liber evanghelic, pe cari le vor afla meritorii.
În caz de caducitate a acestui testament, întreaga avere o las executorilor testamentari mai jos prevăzuţi, cu obligaţiunea de a îndeplini dorinţele mele în ce priveşte femeia Anica Manolescu şi întreţinerea cavoului.
Executorii testamentari devenind astfel legatarii mei vor consacra castelul unui cult spiritualist, transformându-l într-un templu sau muzeu, cum vor socoti mai bine în majoritatea dlor, sesizând intenţiunile şi credinţa mea.
Pentru întreţinerea lor, executorii mei testamentari vor delega pe unul din dlor ca să vândă atât mobilierul şi obiectele caznice, conţinând lucrurile sacre, cât şi atenansele castelului cu terenul lor, până în strada Municipală din partea opusă terenului prevăzut la nr. 4, realizând astfel o sumă a cărui venit unindu-l eventual şi cu venitul operelor mele va fi îndestulător pentru acest scop.
În ce priveşte manuscrisele, rămâne neschimbată dispoziţiunea de mai sus.
Adaug în sfârşit, că orice alte testamente sau dispoziţiuni anterioare, ca spre exemplu cea făcută în favoarea fostului meu intendent Vasile Pascu, izgonit din serviciu, ca o slugă fără recunoştinţă şi periculoasă, sunt şi rămân revocate.
Ca executori testamentari pentru aducerea la îndeplinire a ultimelor mele voinţe numesc pe dnii Emil Costinescu, fost ministru, C.M. Ciocazan, advocat, Barbu Delavrancea, advocat, Tudor Rădulescu, directorul Regiei monopolurilor statului, Gh. Ştefănescu, profesor la Conservator şi Iuliu Dragomirescu, publicist şi rog stăruitor să primească această sarcină.
Făcut la Bucureşti, astăzi douăzeci şi trei Noemvrie, anul una mie nouă sute şease.
B. P. Hasdeu,/ pensionar, Câmpina”.
(„Tribuna”, an. XI, nr. 191, 29 august/ 11 septembrie 1907)
1907, august, 31. Suplimentul revistei arădene „Tribuna” publică articolul nesemnat „Înmormântarea lui B. P. Hasdeu”:
„Luni la orele 11 şi 10 m. a.m. a sosit în gara de nord trenul în care se aflau rămăşiţele pământeşti ale lui B. P. Hasdeu.
În acelaş[i] tren au venit în Bucureşti şi dnii dr. C. Istrati şi C. Ciocazan, primarul Craiovei.
Pe peron se afla o mare mulţime printre cari şi dnii A. Vlahuţă, G. Adamescu, D. Chiriac, [D.] Onciul, profesor universitar, Mehedinţi, profesor universitar, Tudor Rădulescu, Eugen Hoinescu, Holban, Göbl etc. etc.
După ce a fost dat jos din vagon sicriul, P.S.S. arhiereul Nifon împreună cu un preot şi doi diaconi au oficiat un serviciu religios, după care sicriul a fost ridicat şi dus la carul funebru prin mijlocul mulţimei descoperite.
Sicriul a fost pus pe un car funebru tras de patru cai şi astfel s-a pus în mişcare străbătând cale[a] Griviţei, str. Polizu, Occident şi a intrat în calea Victoriei. În dreptul Academiei române cortegiul s-a oprit şi preoţii au rostit o rugăciune după care convoiul şi-a urmat drumul spre cimitirul Belu.
De carul funebru erau agăţate trei coroane mari de foi de stejar din partea «Academiei române», una de lauri în panglice negre «Din partea admiratorilor» şi una din flori naturale, din partea «Ministerului cultelor şi instrucţiunei publice».
Convoiul funebru a ajuns la cimitirul Şerban Vodă pe la 2 p.m. Sicriul, purtat pe braţe, a fost dus la capela cimitirului, îmbrăcată toată în negru şi a fost aşezat pe un catafalc înconjurat de plante.
Slujba bisericească a început numaidecât, oficiind S.S. arhiereul Nifon, înconjurat de preotul bisericei Mihai Vodă şi doi diaconi.
În tăcerea capelei, glasurile preoţilor se înălţau pline de acea neînţeleasă taină către care s-a înălţat pururea sufletul ilustrului răposat.
După slujba religioasă, dl. D. Onciul, profesor la facultatea de litere din Bucureşti, a rostit o frumoasă şi caldă cuvântare.
Dl Ilie Bărbulescu, din partea Universităţii din Iaşi, a rostit o cuvântare arătând însemnătatea operei de slavist a lui Hasdeu. După ce a amintit părţile minunate ale acestei opere uriaşe, d-sa s-a apucat însă să-şi facă propriul său elogiu, uitând că nu era nici loc nici timp pentru aşa ceva.
Apoi a răsunat «veşnica pomenire» din ce în ce mai pierdută, mai înduioşătoare şi sicriul ilustrului defunct a fost luat şi dus până la cavoul familiei, unde sunt îngropate şi soţia şi fiica sa.
Compania de bacalaureaţi a reg. 4 Ilfov nr. 21 a dat onorurile în vreme ce muzica aceluiaş[i] regiment intona imnul plin de misticism ce s-a cântat şi la moartea Iuliei Hasdeu”.
(„Tribuna”, an. XI, nr. 192, 31 august/ 13 septembrie 1907)
Ion T. ŞOVĂIALĂ
(Din volumul „Câmpina, pagini dintr-o posibilă istorie în date, oameni, fapte, evenimente, ipostaze, secvenţe de viaţă”, lăsat în manuscris de cel care a fost Ion T. Şovăială, regretat avocat şi publicist).