Ieri, pe 8 ianuarie 2018, s-au împlinit 515 ani de când Câmpina a fost atestată documentar pentru prima dată. Se întâmpla la data de 8 ianuarie 1503, când in registrul de vamă (vigesimal) al Cetății Brașovului era trecut un oarecare Mansul din Kympena, un țăran apicultor, care era vămuit pentru produsele apicole (ceară de albină) pe care voia să le treacă granița pentru a le vinde în târgurile brașovene. Practic, se poate spune că de la această dată începe istoria scrisă a orășelului nostru.
Evenimentul a fost marcat în nota sa obișnuită, adică s-a desfășurat într-o atmosferă didacticist-apatică, adică așa cum ne așteptam și cum am fost obișnuiți de ani de zile: o alocuțiune a primarului câmpinean, mai multe prelegeri ale unor profesori de istorie privind istoria așezării noastre și destul de puțini câmpineni veniți să asiste la desfășurarea evenimentului. Elevii prezenți la îndemnurile dascălilor proprii nu fac decât să accentueze diferența dintre „ce se vede” și „ce ar trebui să fie”. S-au tot găsit scuze, de-a lungul timpului, pentru auditoriul sărac prezent la fiecare ediție a evenimentului, încercându-se să se dea vina pe temporalitatea nefericită a manifestării cultural-artistice, localizată la finele lungului șir al Sărbătorilor de Iarnă, când concetățenii noștri, în marea lor majoritate, sunt vlăguiți după atâtea petreceri bahico-pantagruelice. De parcă setea de cultură se drege cu zeamă de varză, iar apetitul pentru istoria Câmpinei nutrit de patriotismul local se potențează cu Triferment, ca să nu cadă greu la stomacul bizonului mioritic câmpinean precum carnea de porc în timpul petrecerilor de după Postul Crăciunului. Adevărul este că pe foarte puțini câmpineni îi interesează evenimentul, pentru că manifestarea nu reușește să iasă din conul de umbră nemeritat și să-și crească atractivitatea. Pe de altă parte, mulţi dintre cetăţenii care s-au arătat în fiecare an interesaţi să participe la manifestări reclamă ora nepotrivită la care este programat evenimentul, majoritatea fiind la serviciu. Câmpina nu mai este de multă vreme orașul cu cei mai mulți intelectuali la mia de locuitori. Sau am putea zice că încă mai este, dar numai dacă recunoaștem că mia de locuitori din statistică este formată din italieni, spanioli, britanici, francezi, germani.
O așezare binecuvântată
Dumnezeu a avut grijă de Câmpina încă de la înființarea ei, dăruindu-i o protectoare geografie a locului și o climă binecuvântată, plus un vad comercial deosebit pe cel mai important drum care lega Țara Românească de Transilvania. Domnul i-a dăruit o terasă naturală înaltă pe care să se întemeieze – ca să n-o ajungă niciodată puhoaiele râurilor învecinate şi viiturile dezlănţuite. A făcut să aibă parte de păduri şi ape înconjurătoare, precum şi de cele mai multe zile senine din an – ca locuitorii ei să se umple din plin de căldură și aer curat. A înconjurat-o cu nişte dealuri înalte ca zidurile unei cetăţi – tocmai ca s-o protejeze de vânturile reci şi ninsorile viscolite. I-a dăruit, încă de la înființare, „aur negru” în măruntaiele pământurilor sale, pentru ca, peste veacuri, acesta să poată fi scos la suprafață și folosit pentru o durabilă dezvoltare economică a zonei. Prima atestare documentară a Câmpinei datează din 1503, an în care așezarea este menționată în registrul de vamă al Cetații Brașovului. Multe secole, localitatea a fost una dintre cele mai importante vămi ale Munteniei, statut care i-a permis să se dezvolte continuu. La început a fost târg, pentru ca, după aceea, târgul să fie ridicat la rang de oraș de către domnitorul Al. I. Cuza. Apoi, decenii în șir, Câmpina s-a dezvoltat bazându-se pe bogatele sale zăcăminte de petrol care au dat naștere unei importante industrii petroliere locale (de exploatare, dar și de prelucrare a țițeiului). La inaugurare, în 1897, Rafinăria din Câmpina era cea mai mare și mai modernă din Europa, lucru care a făcut ca orașul dintre Prahova și Doftana să devină prima capitală a industriei moderne de petrol din România. Paralel cu exploatarea și prelucrarea țițeiului s-a dezvoltat și industria de utilaj petrolier.
Arc peste o jumătate de mileniu
Așa cum este menționat într-un istoric de pe site-ul Primăriei Câmpina, aşezarea geografică a Câmpinei a facut-o din străfundul anilor, loc plăcut, recreativ prin frumuseţile sale naturale şi prin însuşirea climei sale. Câmpina est atestată documentar la 8 ianuarie 1503, numele acesta figurând în registrele vigesimale ale negustorilor braşoveni care tranzitau Valea Prahovei, o zonă folosită drept drum comercial, constituind încă din secolul al XIV-lea o cale de comunicaţie între provinciile româneşti, Transilvania şi Muntenia. Deşi în actele emise de cancelariile domneşti este menţionată „vama Prahovei”, există certitudinea că satul Câmpina, graţie poziţiei sale geografice la intrarea în munţii Carpaţi şi amplasării la distanţă egală de Bucureşti şi Braşov, era vamă, punctul strategic pentru controlul mărfurilor. Acest lucru a făcut posibilă o dezvoltare rapidă a aşezării, localitatea beneficiind de nenumărate avantaje în urma schimburilor comerciale care aveau loc aici. A funcţionat ca vamă din anul 1422 până în 1840, când, pentru un timp scurt vama s-a mutat la Breaza, iar după aceea la Predeal, punctul de frontieră atunci cu Ardealul. Înflorirea Câmpinei a avut ca sursă şi transhumanţa, activitate prelungită până în secolul al XIX-lea, aducătoare de mari beneficii, atât pentru localitate cât şi pentru vistieria Ţării Româneşti. Pe drumul Câmpinei se aflau hanuri pentru călătorii spre Transilvania. Tot aici, în urma cererii scrise a boierului Scarlat Câmpineanu adresată domnitorului Moruzi în anul 1799, se va ţine un obor de vite în fiecare luni, fapt ce aduce noi avantaje târgului. În 1822, Câmpina ajunge pe primul loc în lista vămilor Ţării Româneşti, atu-ul fiind păcura, element ce conferea importanţă şi valoare acestui loc. Timp de câteva decenii, oraşul Câmpina a cunoscut o lentoare în dezvoltarea sa, mai ales de când vama se mutase la Breaza şi, apoi la Predeal.
Odată cu începerea exploatării moderne a ţiţeiului, aşezarea va înflori din nou (1880). Ocupaţiile câmpinenilor în această perioadă erau: agricultura, comerţul, albinăritul, cărăuşia şi extragerea păcurei din subsolul aşezării de către renumiţii fântânari. Aici funcţionau atunci opt mori de apă, situate pe Prahova şi pe Doftana. La 1 Decembrie 1879 a fost inaugurată linia ferată Ploieşti-Predeal; pe locul actualei gări a municipiului şi-a avut biroul tânărul inginer de atunci, Anghel Saligny, cel care a fost proiectantul şi constructorul podului de la Cernavodă (1895). Documentele arată preocuparea edililor oraşului de a dezvolta localitatea din punct de vedere al confortului urban, prin: străzi pavate, felinare, piaţă comercială, grădina publică. Se menţionează, între altele, despre băile minerale amenajate din anul 1857 în jurul izvoarelor saline şi sulfuroase de pe platoul sudic al oraşului, devenit proprietatea lui Dumitru Hernia. Concesionate unor persoane din Bucureşti Garoflide şi Georgescu ele vor constitui un punct de atracţie al oraşului, prin: cazino, restaurant cu orchestră germană şi fanfară, spaţii de cazare şi cabine, într-un cuvânt un stabiliment balnear desăvârşit. În mijlocul parcului întins pe o suprafaţă de 2,5 ha este ridicată o capelă în stil baroc, ce adăpostea mormântul lui Dumitru Hernia, un lăcaş veritabil monument de artă, ajuns astăzi o admirabilă ruină. Frumuseţea şi blândeţea climei Câmpinei au fost motivele pentru care oameni de seamă ai neamului vor avea aici reşedinţa: pictorul Nicolae Grigorescu, savantul Bogdan Petriceicu Hasdeu, dr. chimist Constantin Istrati, Ion Heliade Rădulescu. Oraşul prospera prin exploatarea „aurului negru”. Se înfiinţau marile unităţi industriale: Rafinăria Societăţii „Steaua Română”, Atelierele centrale Câmpina, Uzina electrică, Fabrica de acid sulfuric. Mica industre se făcea simţită aici prin atelierul şi turnătoria lui Carol Saicovici, iar în 1911, prin turnătoria fraţilor Zipter. Dintr-un mic orăşel provincial, Câmpina a devenit un puternic centru industrial petrolifer şi metalurgic, transformându-se puţin câte puţin în ceea ce este astăzi: una dintre cele mai frumoase şi prospere aşezări din România, în care convieţuiesc aproximativ 33.000 de locuitori. În anul 1994, prin decret guvernamental, Câmpina a devenit municipiu.
Repere istorice
1503 ianuarie 8 – este data primei atestări documentare a localităţii, datorită moşneanului Mansul (ori Mancsul ?) ce duce 425 livre de ceară de albine spre vânzare la Braşov şi este consemnat în registrul vigesimal (de taxă vamală) la poarta cetăţii. În acelaşi an se consemnează prezenţa a altor doi moşneni din Câmpina, Şerban şi Costea, ce vor aduce spre vânzare tot ceară;
1663 septembrie 23 – apare pentru prima dată într-un act de vânzare (zapis) a unui teren pentru casă denumirea de „târg” a Câmpinei;
1674 martie 12 – vama de la Câmpina este atestată prin hrisovul emis de cancelaria domnească în anii de domnie al lui Duca Vodă (1673-1678). „…iar drumul Câmpinei este numai poteci şi scală (vamă) de neguţători”. Sub denumirea de „vamă a Prahovei”, vama din această zonă ce controla traficul comercial intens de pe Valea Prahovei este atestată încă din anul 1422 octombrie 23, din anii domniei lui Dan al II-lea, fără a i se preciza locul;
1783 – Câmpina devine târg liber şi capătă o serie de drepturi;
1799 – prin jalbă către domnie adresată de boierul Scarlat Câmpineanu domnitorului, Alexandru Moruzi îşi dă aprobarea iar Câmpina obţine dreptul de a ţine zi de târg (lunea);
1861 aprilie 16 – se introduce iluminatul public cu felinare cu gaz (petrol lampant), Câmpina fiind al şaselea oraş din ţară iluminat cu acest nou sistem;
1864 – prin decret domnesc semnat de Cuza Vodă, Câmpina este ridicată la rang de oraş;
1864 – atraşi de aurul negru, primii cetăţeni străini se stabilesc în localitate;
1879 iunie 1 – intră în serviciu calea ferată Ploieşti-Predeal cu gară la Câmpina;
1883 – se construieşte calea ferată Câmpina-Telega cu scopul transportului de lemne de pe Valea Doftanei ca şi a sării de la Ocna Telega;
1886 – ing. Ion Gheorghiu, executorul testamentar al petrolistului D.V. Hernia (decedat în 1885), construieşte o rafinărie ce avea o capacitate de prelucrare de 125 tone cu scopul de a distila petrolul extras. Aceasta a fost ridicată pe platoul Bucea în zona autogării actuale;
1887 – acelaşi ing. Ion Gheorghiu sapă pe malul râului Doftana o sondă montată pe gura unui puţ de petrol adânc de 145 m. Aceasta a produs eruptiv circa 500 tone/zi. Este prima sondă săpată la Câmpina;
1890 – se constituie la Câmpina prima schelă petroliferă din ţară, din primele cinci sonde;
1895 septembrie 17 – se întemeiază marea societate de petrol „Steaua Română” cu sediul în oraş;
1897 octombrie – intră în funcţie rafinăria societătii „Steaua Română”, care marchează începutul prelucrării moderne a petrolului în România. La timpul său, a fost considerată cea mai mare din Europa şi cea mai modernă, având o capacitate de prelucrare de 1200 tone/zi;
1897 – societatea olandeză „Amsterdam” amenajează pe râul Prahova în zona oraşului o hidrocentrală cu o putere de circa 220 kw. Ea va folosi curentul electric produs la săparea primelor trei sonde. Este considerată o premieră mondială în domeniul petrolului;
1893-1896 – filologul si scriitorul Bogdan Petriceicu Hasdeu va construi pe platoul Câmpiniţa castelul său denumit „Iulia Hasdeu” după numele fiicei sale decedate;
1902 – se introduce apa curentă (la robinet) odată cu aducţiunea de apă prin conductă de la Breaza, ce era stocată în bazinul de la capătul cartierului Câmpiniţa;
1902 – se inaugurează „Casa cu grifoni” situată pe bulevard, proprietatea petrolistului Gh. Ştefănescu, prima casă iluminată electric din oraş, având o instalatie proprie;
1904 decembrie 1 – se înfiinţează prima şcoală de maiştri sondori şi rafinori din ţară şi din lume la timpul ei;
1906 – se încheie construcţia bisericii catolice după proiectul susţinut şi financiar de petrolistul ing. Anton Raky;
1907 – la o sondă din schela Câmpina se experimentează pentru prima oară în ţară metoda americană de extragere a ţiţeiului prin gaz-lift;
1907 – decedează la Câmpina (iulie) pictorul Nicolae Grigorescu, iar în luna august se stinge din viată filologul şi scriitorul B.P. Hasdeu;
1908 – după planurile ing. N. Vasilescu Karpen se introduce iluminatul public şi casnic în oraş;
1913 septembrie 13 – a decedat, căzând cu avionul de constructie proprie, la Băneşti aviatorul Aurel Vlaicu;
1917 octombrie – împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei, însoţit de mareşalul Von Makensen vizitează schela şi rafinăria „Steaua Română”;
1918 – moare la Paris (trimis ca delegat pe lângă guvernul francez) savantul Dr. C. Istrati, cea de-a treia personalitate ce a locuit la Câmpina;
1926 – Înfiinţarea Asociaţiei Române pentru Propaganda Aviaţiei, prin care la Câmpina (în 1935) este creată o « Şcoală de zbor fără motor » (planorism);
1929 septembrie – se introduce pentru uz casnic gazul de sondă de către societatea „Astra Română” la primii 43 de abonaţi;
1940 – cutremurul din 10 noiembrie a provocat daune materiale şi pierderi de vieţi omeneşti.
1940-1944 – în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în cadrul efortului de luptă al Puterilor Axei, au fost aduse puternice unităţi militare pentru păzirea zonei petrolifere, au fost militarizate uzinele iar liceul de fete « Julia Hasdeu » a fost transformat în spital militar;
după război, Câmpina a devenit puţin câte puţin ceea ce este astăzi : una dintre cele mai frumoase şi prospere aşezări din România;
1994 – prin decret guvernamental, Câmpina a devenit municipiu.
Ziua Câmpinei, ediția 2018
S-a încercat ca Ziua Câmpinei din acest an să înglobeze cât mai multe momente atractive. Cum era de așteptat, au avut loc clasicele prelegeri susținute de profesori de istorie (Marius Zaharia și Alin Ciupală), prezentarea colecţiei „Câmpina – patrimoniu cultural” (care cuprinde volumele editate în anul 2017 cu sprijinul financiar al Consiliului Local, semnate de Ion T. Şovăială, Codruţ Constantinescu, Alin Ciupală şi Gherasim Rusu Togan), a fost ascultat imnul localității, nu a lipsit nici discursul primarului Horia Tiseanu, care a fost prezent în sală, nici momente muzicale ale unor artiști locali sau momente coregrafice deosebite, dansuri populare ale unor școlari de la Clubul Copiilor.
Au fost prezentate spectatorilor expoziții precum „Gala artiștilor plastici câmpineni”, ori expoziția de desene realizate de tinere și talentate vlăstare câmpinene de la Clubul Copiilor, înfățișând clădiri reprezentative din oraș. Nu a lipsit nici acordarea de diplome cetățenilor de onoare ai Câmpinei prezenți la manifestare. Ca o noutate, conducerea Casei de Cultură a adus de la Ploiești o expoziție interesantă. Astfel, de la Muzeul Județean al Științelor Naturii din Ploiești a fost adusă, anul acesta, Expoziția „160 de ani de petrol românesc”, o expoziție în imagini dispuse pe 12 panouri de mari dimensiuni, pe care erau menționate, de asemenea, informații interesante despre istoria „aurului negru” din județul nostru. Câteva panouri au fost despre Câmpina și vechile ei bazine petrolifere. Expoziția a fost prezentată de matematicianul Vasile Badiu, senior cercetător științific la Institutul de Cercetări și Proiectări Tehnologice (ICPT) Câmpina, cel care a fost odinioară Institutul de Cercetări Petrol și Gaze. Matematicianul Vasile Badiu este bine cunoscut în domeniul geologiei petrolului, primind de-a lungul anilor numeroase aprecieri, certificate de merit și diplome de excelență, drept recompense și juste recunoașteri pentru fecunda sa activitate de cercetare. Expoziția va rămâne găzduită de Casa de Cultură până pe 25 ianuarie 2018.
Adrian BRAD
Dragi prieteni,
Apreciez profesionalismul cu care s-a redactat acest articol.
Felicitari!
Ziua Câmpinei
8 ianuarie 2018, Casa de Cultură “Geo Bogza” din Câmpina
“160 de ani de petrol românesc în imagini”
Epoziţie de fotografii şi cărţi poştale ilustrate
Autori: Gheorghe Stănescu, Mihail Minescu, Gabriel Nicolae
Panou 1: Introducere
Panou 2: Bazinul Buştenari
Panou 3: Bazinul Cȃmpina I
Panou 4: Bazinul Cȃmpina II.
Panou 5: Bazinele Ţintea, Băicoi, Arbănaşi
Panou 6: Bazinul Moreni
Panou 7: Evenimente – ERUPŢII LA SONDE
Panou 8: Evenimente – INCENDII
Panou 9: Rafinaria “Steaua Romȃnă” Cȃmpina
Panou 10: Rafinării în Romȃnia
Panou 11: Depozitare şi Transport
Panou 12: Ateliere şi lucrul la sonde
Prezentator:Vasile Badiu, Senior Cercetător Știinţific
SPE Century Club Member, ARA MEMBER by CALL
Cercetarea şi proiectarea tehnologică în sectorul upstream
Vasile Badiu, Senior Cercetător Știinţific
Rezumat:
Rolul fundamental al științelor este să răspundă nevoilor energetice ale lumii dar într-o manieră sigură și responsabilă față de mediul în care trăim. Anul 1857 marchează începutul industriei de petrol din lume, cu o înregistrare oficială în statisticile internaționale a producție, de 275 de tone de ţiţei în Romania la exploatările de petrol de la Buştenari, Câmpina, Băicoi, Ţintea, Moreni, Gura Ocniţei…, iar petrolul este încă vital pentru omenire.
Principalul rol în activitatea de cercetare geologică, în această etapă, a revenit Institutului Geologic al României (IGR), înfiinţat la Bucureşti în anul 1906 şi condus, o lungă perioadă, de L. Mrazec. Instituția continuă activitatea desfășurată de Biroul Geologic, prima instituție din România care a asigurat cercetarea geologică și care a funcționat între anii 1882 și 1889.
Ȋn1910 a inceput la Câmpina activitatea de cercetare-dezvoltare şi proiectare tehnologică în upstream-ul industriei de petrol din Romania la Departamentul Tehnic al Societăţii ASTRA ROMÂNĂ, departament pentru Romania al Companiei Royal Dutch Shell. În sectorul exploatare, activitatea de cercetare-dezvoltare a fost elaborată şi realizată în cea mai mare parte în Institutul de Cercetări şi Proiectări Tehnologice (ICPT) din Câmpina, înfiinţat în 1950. ICPT Câmpina continuă activitatea desfășurată de Departamentul Tehnic al Societăţii ASTRA ROMÂNĂ şi a fost condus, timp de peste trei decenii, de Gh. Aldea şi N. Cristea. La ICPT Câmpina în echipe multidisciplinare s-au realizat numeroase teme de cercetare-dezvoltare pentru industria de petrol din Romania şi din lume.
Din 1950, în ICPT Câmpina s-a format Departamentul Inginerie de zăcământ, cu o activitate deosebit de laborioasă în ţară şi cu o prezenţă semnificativă în programele de cooperare internaţionale. Activitatea acestui departament cu aport apreciabil în industria petrolieră din România, a fost „construită”, în timp, sub conducerea lui N. Cristea, începând cu o generaţie memorabilă, din care au făcut parte: N. Mihailovici, Al. Ursu, D. Bossie-Codreanu, Al. Vernescu, Al. Costa-Foru, M. Popescu, FI. Langa…
Din 1970, sub coordonarea lui N.V. Popescu s-a înfiinţat în ICPT Câmpina un colectiv pentru Modelarea şi Simularea Numerică a proceselor din industria de petrol şi pentru aplicarea calculatoarelor numerice în munca de cercetare-dezvoltare de la ICPT Cȃmpina. N. V. Popescu a fost liderul modelării și simulării numerice în comunitatea științifică românească, şi a înființat la ICPT Cȃmpina Laboratorul de Modelare Matematică în 1991 și Laboratorul de Simulare Numerică a Zăcămintelor în 1996. Echipele multidisciplinare ale ICPT Cȃmpina au dezvoltat și au folosit biblioteca de software ICPT care are sute de aplicații software şi care acoperă majoritatea domeniilor de activitate ale institutului.
Dintr-o analiză a formei curbei producţiei anuale de ţiţei este de observat că există o excelentă corelare între variaţia în timp a competenţelor activitaţii de cercetare-dezvoltare din sectorul explorare- exploatare şi variaţia producţiei de ţiţei din Romȃnia. Institutul Geologic al României a influenţat pozitiv perioada 1906 – 1950 iar perioada 1950 – 2004 a fost influenţată pozitiv de către ICPT Câmpina. Rezultatele bune ale activităţii de cercetare-dezvoltare s-au confirmat prin maximele producţiile obţinute de România, ţiţei 8,7-106 t (în anul 1936), ţiţei 14,7-106 t (în anul 1976) şi gaze 39,37-109 Sm3 (în anul 1986). Politica anilor 1970 a influenţat apariţia unui declin de necontrolat al producţiei de ţiţei în 1976 şi la gaze în 1986. Este de invăţat din acest exemplu, mai mult decȃt relevant, că rezultatele negative sau pozitive în industria de petrol se văd după 5 pȃnă la 20 de ani.
Institutul de Cercetări şi Proiectări Tehnologice (ICPT) din Câmpina
Nicolae Viorel POPESCU (1939-2009)
Nicolae Viorel POPESCU s-a născut în data de 25 septembrie 1939 la Moreni judeţul Prahova şi a absolvit facultatea de Fizică-Matematică de la Universitatea „C.I. Parhon” din Bucureşti, în specialitatea Mecanică-Hidraulică în iunie 1960.
FUNCŢII:
• 1960 – 1964 Profesor de Matematică:
1960 la Şcoala Elementară Mălăieşti, Prahova;
1961 la Şcoala Medie Vălenii de Munte, Prahova.
• 1964 – 2001 Cercetător Ştiinţific la ICPT Câmpina, Prahova:
1964 Cercetător Stagiar;
1966 Cercetător Ştiinţific;
1971 Cercetător Ştiinţific Principal III;
1991 Șef Laborator Modelare Matematică;
1994 Cercetător Ştiinţific Principal III;
1996 Consilier Ştiinţific al ICPT Cȃmpina;
1996 Șef Laborator Simulare Numerică a Zăcămintelor;
2001 Cerere de pensionare la limită de vȃrstă.
REALIZĂRI:
• A fost formator de ŞCOALĂ ROMȂNEASCĂ în domeniul MODELĂRII MATEMATICE şi aplicării calculatoarelor numerice la ICPT Cȃmpina, bazată pe conceptul de echipă multidisciplinară.
• Cu echipele multidisciplinare de la ICPT Câmpina a aplicat modelarea si simularea numerică a proceselor din industria de petrol cu care s-au adus importante creşteri de producţie şi de factori de recuperare a ţiţeiului si gazelor din zăcămintele de petrol;
• A elaborat numeroase lucrări de cercetare şi a prezentat rezultatele lucrărilor la colocvii şi simpozioane naţionale şi internaţionale;
• În afara programului de la ICPT Cȃmpina:
A predat lecţii de matematică pentru elevii de liceu cu care a avut rezultate remarcabile la admiterea în facultăţi precum şi la olimpiadele locale, judeţene şi naţionale;
A predat lecţii de introducere în programarea calculatoarelor numerice utilizȃnd limbajul FORTRAN pentru elevi de liceu, organizate la Casa de Cultură Geo Bogza din Cȃmpina;
A fost donator de cărţi la Biblioteca Municipala Câmpina, a finanţat şi antrenat echipe de handbal de elevi din Cȃmpina cu care a participat cu rezultate remarcabile la competiţiile şcolare.
Nicolae Viorel POPESCU, un mare profesor de matematică, personalitate remarcabilă și lider al modelării și simulării numerice în comunitatea științifică românească, cu înaltă competență și generozitate a contribuit la promovarea municipiului Cȃmpina în ţară şi în stăinătate. Discipoli ai d-lui Nicolae Viorel Popescu sunt acum pe toate meridianele globului şi au dus faima Romȃniei şi municipiului Cȃmpina în toata lumea.
In 2001, Nicolae Viorel POPESCU a lăsat „moştenire” următoarele activităţi: Dezvoltarea software in-house, Managementul bazelor de date, Administrarea sistemelor hardware și Modelarea integrată a zăcămintelor de hidrocarburi. Modelarea integrata a zăcămintelor folosind Sistemul Software Integrat a fost o activitate remarcabilă în Petrom SA pe care au vizitat-o numeroase delegaţii din ţară şi străinătăte. In august 2004, Vasile Badiu, Șeful Laboratorului Simulare Numerică a Zăcămintelor a predat activitaţile către OMV Petrom SA.
Nicolae Viorel POPESCU, fiul lui Nicolae si Ecaterina, a locuit pe strada Victoriei nr.4 în Cȃmpina împreună cu soţia sa Victoria precum și cu copiii lor Viorica, Victor Dumitru și Veronica. Nicolae Viorel POPESCU a decedat în 16 iulie 2009 şi este înmormȃntat în Cimitirul ÎNVIEREA LUI LAZĂR, Strada Bogdan Vasile, Câmpina.
Institutul de Cercetări şi Proiectări Tehnologice (ICPT) din Câmpina
Nicolae CRISTEA (1921-2003)
Dr. ing. Nicolae CRISTEA s-a născut la 30 mai 1921, la Crăciunelul de Jos judeţul Alba şi este absolvent al Școlii Politehnice din Hannover, Germania, în anul 1944. În anul 1946, a obţinut titlul de DOCTOR INGINER, la Școala Politehnică din Hannover.
FUNCŢII:
• 1944-1947 Intitutul de Cercetări Petrolifere al Școlii Politehnice Hannover – Germania;
• 1948 Societatea Astra Romȃnă – Direcţia Tehnică – Cȃmpina;
• 1948 Petrolifera Muntenia – Direcţia Tehnică – Cȃmpina – Consultant Principal;
• 1950 Laboratorul Central de Cercetări Știinţifice – Cȃmpina – Șef Secţie Cercetare;
• 1950-1962 Profesor universitar la Institutul de Petrol şi Gaze din Bucureşti;
• 1957-1983 Intitutul de Cercetări Foraj Extracţie – Cȃmpina – Director Știinţific;
• 1983 Pensionat la limită de vȃrstă.
REALIZĂRI:
• Repune în funcţiune tehnicile şi tehnologiile din cadrul Direcţiei Tehnice Cȃmpina – Astra Romȃnă, după plecarea personalului de specialitate străin;
• Elaborează bazele INGINERIEI DE ZĂCĂMȂNT pentru prima dată în Romȃnia;
• Aplică în Romȃnia INGINERIA DE ZĂCĂMȂNT cu care s-au adus importante creşteri de producţie şi de factori de recuperare a ţiţeiului si gazelor din zăcămintele de petrol;
• A elaborat şi publicat patru cărţi din domeniul mecanicii fluidelor, hidraulicii subterane şi cercetării sondelor şi o serie de lucrări publicate în ţară şi străinătate;
• A fost formator de ŞCOALĂ ROMȂNEASCĂ în domeniul INGINERIEI DE ZĂCĂMȂNT la ICPT Cȃmpina, bazată pe conceptul de echipă multidisciplinară.
Pentru realizările din activitatea de cercetare ştiinţifică, Nicolae CRISTEA, a primit MEDALIA MUNCII, LAUREAT AL PREMIULUI DE STAT, ORDINUL MUNCII CL III-a, MERITUL ȘTIINŢIFIC CL. I-a, precum şi alte multe aprecieri ale statului Romȃn.
Nicolae CRISTEA a revenit la ICPT Cȃmpina în anul 2000 şi a predat cursuri despre noi şi vizionare abordări ale PRINCIPIILOR FIZICE ALE EXPLOATĂRII ŢIŢEIULUI, concretizate în Brevetul de Invenţie Nr. 118319. Personalitate de mare prestigiu a ICPT Câmpina şi a Industriei de Petrol din România şi din lume, s-a remarcat pe parcursul timpului printr-o activitate profesională de excepţie, prin diplomaţie şi un comportament deosebit faţă de cei cu care a colaborat. A promovat lucrul în echipe multidisciplinare cu ingineri, fizicieni, chimişti şi matematicieni la ICPT Cȃmpina şi prin sinergismul echipelor formate, ICPT Cȃmpina a realizat studii de exploatarea zăcămintelor de petrol, cu rezultate remarcabile în Romȃnia şi în lume. Studenţi şi Discipoli ai d-lui Nicolae CRISTEA sunt pe toate meridianele globului şi au dus faima Romȃniei şi a municipiului Cȃmpina în toata lumea.
Nicolae CRISTEA, fiul lui Ilie si al Carolinei, a locuit în casa proprietate personală pe strada Plevnei Nr. 45B împreună cu soţia sa Lucia Cristea. Nicolae CRISTEA a decedat în decembrie 2003 iar soţia sa în aprilie 2017 şi sunt înmormȃntaţi în Cimitirul ÎNVIEREA LUI LAZĂR, Parcela D, Rȃnd 6, Loc 16, Strada Bogdan Vasile, Câmpina.