Primul Război Mondial și-a pus amprenta asupra orașului considerat poarta Văii Prahovei. În perioada 1916-1918, Câmpina s-a aflat sub ocupație germană, având o importanță deosebită datorită schelei petroliere și rafinăriei. La exploatarea economică s-au adăugat privațiunile impuse populației, dar și distrugerile provocate de ocupanți. Castelul „Iulia Hasdeu”, neglijat, din păcate, de legatarii universali desemnați de marele cărturar, a fost transformat în grajd în timpul ocupației germane. Situația sa era descrisă într-un proces verbal încheiat de poliția orașului Câmpina: „Interiorul său astăzi este o ruină: pereții dărâmați, sobele și ușile sparte, candelabrele furate-atârnând numai câte un lanț ici și colo”. [1] Trupele de ocupație au incendiat și jefuit casa pictorului Nicolae Grigorescu. Ea va fi reconstruită de fiul pictorului și mobilată cu obiectele salvate. [2] A fost distrusă cea mai importantă bibliotecă a orașului, aflată la Școala de băieți nr. 1, dar și o parte din arhiva localității. [3] Comisia interimară care a condus orașul până când s-au organizat alegeri, a acționat pentru refacerea rețelei telefonice și a drumurilor, dar și pentru înlocuirea mobilierului distrus în școlile câmpinene. [4]
Situația grea existentă în primii ani după război a dus la proliferarea mișcărilor sociale. În perioada mai-iunie 1919, ceferiștii din Câmpina s-au alăturat grevei declanșate la Atelierele CFR din București și care s-a generalizat la nivelul Vechiului Regat. În urma acestei acțiuni, ceferiștii au obținut sporuri salariale, indemnizații anuale pentru locuințe și ziua de lucru de 8 ore. [5] În perioada iulie-august 1919, muncitorii câmpineni au participat la greva care a afectat întreaga industrie a petrolului. În urma ei au obținut ziua de lucru de 8 ore și garantarea unui salariu minim pe zi. [6] Un impact puternic a avut greva declanșată la Societatea „Electrica” din Câmpina, în iulie 1920. Cea mai mare parte a sondelor productive au fost fie oprite, fie au funcţionat numai câte 4-5 ore. Au funcţionat regulat doar sondele care întrebuinţau motoare cu gaze de pe şantierul Buştenarii Vechi, aparţinând Societăţii „Concordia” şi cele ale Societăţii „Româno -Americane” care avea instalate maşini cu abur la toate sondele sale. Producţiile şantierelor au fost aproape înjumătăţite. Greva a luat sfârșit după ce muncitorilor le-au fost satisfăcute revendicările. [7].
Primii ani după război s-au caracterizat prin refacerea economiei câmpinene. Dacă în anul 1918 producția de petrol a Schelei Câmpina era de 94.842 tone, în anul 1918 aceasta era de 82.318 tone. [8] Declinul va continua, în anul 1925 înregistrându-se o producție de 56.632 tone. [9]
Rafinăria societății „Steaua Română” continua să dețină un loc de frunte la nivelul țării. În perioada de care ne ocupăm, capacitatea ei anuală de distilare ajunge la 510.000 tone, deținând locul 4 pe țară, după rafinăriile Vega, Astra Română și Româno-Americană din Ploiești. În ceea ce privește capacitatea de rafinaj, aceasta era de 225.000 tone (locul 1 pe țară), iar capacitatea rezervoarelor era de 19.000 tone pentru petrol (locul 5 pe țară) și de 148.000 tone pentru produse finite (locul 1 pe țară). [10] Pentru deservirea rafinăriei exista și o fabrică de acid sulfuric, iar pentru reparații și confecționare de utilaj petrolier funcționau Atelierele Centrale Câmpina. Importanța societății „Steaua Română” reiese și din faptul că era listată la bursele din București, Paris, Amsterdam, Basel, Frankfurt și Zurich, fiind cotată cu 6.950 de lei/ acțiune, în anul 1923. [11]
O altă societate importantă din domeniul petrolului era Astra, care avea la Câmpina direcția tehnică și 11 servicii (contencios, formalităţi, administrativ, mecanic, topografic, materiale, producţie, convenţii, geologic, contencios, gaze) care coordonau activitatea schelelor Berca-Buzău, Piţigaia şi Boldeşti, Ochiuri, Târgovişte, Bucşani, Răzvad, Gura Ocniţei. [12] Din anul 1924, societatea petrolieră „Concordia” avea în Câmpina un atelier de reparații care ulterior va produce și cabine de distribuție pentru înaltă și joasă tensiune. [13]
Activitatea economică a localității nu se reducea doar la industria petrolieră. Uzina societății „Electrica” livra energie electrică atât pentru societățiile petroliere, cât și pentru populația orașului. Existau, de asemenea, Moara Ionaș, Fabrica de ceramică, Atelierul de turnătorie al lui Zipzer, Atelierul de lăcătușerie și turnătorie al lui Carol Saicovici, Fabrica de bijuterii a contelui de Blome, Tipografia lui M. S. Gheorghiu. [14]
În peisajul industrial al orașului se regăsea și industria textilă. În anul 1912, Nicolae Șerbănescu a înființat o fabrică de tricotaje care dispunea de 5 funcționari, 3 tehnicieni și 74 lucrători. Ca utilaje avea 90 războaie de tesut, maşini manşetă, urzitoare, maşini de fabricat ciorapi şi o instalaţie vopsit cu cazan aburi, tip Wolf. Sursele de aprovizionare proveneau din ţări ca Italia, Franţa, Anglia. Clienţii principali erau economatele, armata şi diverşi clienţi particulari. [15] În anul 1926, fabrica beneficia de avantajele legii pentru încurajarea industriei, adoptată în anul 1912. Decizia Consiliului de Miniștri, dată în ședința din data de 24 iunie 1926, prevedea: „Art. I. Se acordă fabricei de tricotage și jambiere ce d. Niculae Serbănescu posedă in comuna Câmpina, strada Brașoveni No. 2, înlesnirile foloasele legii pentru încurajarea industriei naționale specificate mai jos: 1. Scutire de vamă pentru părți de mașini și accesoriile lor necesare atât în cursul funcționării, precum și în cazuri de schimbare, completare sau adăugire a fabricii, în conformitate cu prevederile art. 3, alin.c din lege. 2. Reducere de transport pe C.F.R. conform dispozițiunilor referitoare din lege prevăzute la art. 3, punctul d precum și art. 11 punctul a. 3. Impozitul va fi cel ce rezultă din legile actualmente în vigoare și cele ce vor mai interveni pe viitor”. [16]
În anul 1925, Gheorghe Giuvelea și Gheorghe Moțoi înființau fabrica de tricotaje „Ancora”. Societatea avea un capital iniţial de 2.000.000 lei, iar ca personal 4 tehnicieni şi 120 de lucrători. Sursele de aprovizionare proveneau din ţări ca Egiptul (bumbac), iar din Italia, Franţa şi Germania importau lâna. Principalii clienţi erau economatele, armata şi diverşi clenţi particulari. [17] În domeniul financiar activau banca populară „România Mare”, în cartierul Slobozia, banca „Salvatorul”și sucursala băncii „Franco-Române”. [18] De asemenea, funcționau cooperativele „Munca”, „Vulturul român” și „Unirea”, din cartierul Slobozia. [19]
Refacerea economică a fost însoțită de creșterea demografică. Înainte de intrarea României în război, și anume în anul 1915, populația orașului Câmpina era de 8.953 locuitori. [20]. În anul 1924, populația localității era de 12.937 locuitori, din care 1.185 străini. [21] Unii dintre locuitorii de origine străină au făcut demersuri pentru obținerea cetățeniei române. O cerere sugestivă în acest sens se înregistra în anul 1926: „Subsemnatul losef Sidarowski, de naționalitate polonez, de religie catolică, născut în anul 1861 în cornura Gyangyö Statul austro ungar, venit în această țară de mică copilărie, adică din anul 1887 și domiciliat de mai bine de 15 ani în orașul Campine, județul Prahova, unde profesez meseria de ceasornicar-patron, având capital propriu și ucenici români, cari au ieșit de la mine buni meseriași, nebucurându-mă niciodată de protecțiunea Statului austro-ungar la care am renunțat și voind a dobândi calitatea de cetățean român.” [22]
În ceea ce privește mica industrie manufacturieră, existau, în anul 1924, 47 croitori cu 100 calfe și 80 de ucenici, 26 cismari cu 150 calfe și 100 de ucenici, 5 ferari și 7 bărbieri. [23]
Sectorul serviciilor era, de asemenea, bine reprezentat. În perioada anilor 1924-1925, erau înregistrați: 10 abagii, 11 avocați (între care Victor Rădulescu, primar în perioada 1926-1928, ulterior parlamentar), 4 avocați stagiari, 6 bărbieri (între care Rainovici Ioan, foarte cunoscut), 44 cârciumari (Adam M., Bălănescu Florea, Bârsan Vasile, Bercovici Ilie, Brebeanu Ioan, Ciupală Ion, Cofaru Ion, Cosmescu Nicolae, Drăgănescu Gh. Eufrosina, Dumitrescu Costică, Filcea Ion, Floroiu V, Frânculescu C., Georgescu Mitică, Gonțescu Nae, Iliescu Costică, Ionescu Gh, Ionescu Florian, Ionescu Victor, Ionescu Costică, Ionescu Tudorică, Lobel H & Frate, Manciu C., Marinescu Gh., Niculescu Gh., Nicolau Costică, Niculescu E & Vasilescu, Petrescu Gh., Postelnicu M., Preda Costică, Rosetti B. M., Stoianovici Vasile, Stănescu M. Ion, Stănescu N. I., Stroescu Radu, Șerbănescu P., Șerbănescu N. Răduș, Șeitan D. I., Șteflea A. Alex, Tomoșoiu P. Gh, Vasilescu Gh., Zidarofachy), 6 cismari, 15 ingineri, 8 măcelari, 9 medici, un fabricant de mezeluri, 5 moașe, 2 plăpumari, un tapițer, 2 tâmplari, 2 ceasornicari, un fotograf (Șt. I. Olteanu) [24]. În oraș își desfășurau activitatea 2 fabrici de ape gazoase (Constantinescu C, Palamida T.), 31 băcănii, 7 brutării, 2 drogherii, 3 magazine de încălțăminte, 2 cofetării ( Drăgănescu C. Eufrosina, Theodorescu Dinu), 2 farmacii (Dănescu Cornelui, Kessler) 3 hoteluri (Bulevard, proprietar Niculescu Enache, Central, proprietar Stănescu Marin, Regal, proprietar preot Provinceanu C.), 5 librării (Crăciun Ion, Eskenasy L.,Gheorghiu Mih., Șerbănescu Dumitru, Popovici Frusina ), o plăcintărie (Zisopol Zisu S.). [25]
În ceea ce privește divertismentul și cultura, existau: cinematograful Bulevard, sălile de teatru Monovici, Domenica, Regal, Casa Poporului și 4 cluburi (Căminul funcționarilor petroliferi, Clubul negustorilor, Clubul Național Liberal,Clubul funcționarilor societății Steaua Română). [26]
Dintre lucrători și specialiști cei mai mulți lucrau în industria petrolieră. În acest domeniu, se înregistrau, în județul Prahova, următoarele salarii medii, în anul 1922: 8.930 lei pentru ingineri, 4.257 lei pentru maiștri sondori șefi, 2.820 lei pentru maiștri sondori și ajutori, 46 lei și 20 bani pe zi pentru sondori și lăcari, 3096 lei pentru funcționari. [27]
În aprilie 1923, se înregistrau următoarele prețuri la produsele de bază: 33 lei și 45 bani o găină, 10 lei și 50 bani kg. carne de vacă, 16 lei și 15 bani kg. carne de porc, 91 lei și 70 bani 100 de ouă, 3, 65 lei litru de lapte, 5 lei și 40 bani o pâine categoria I, 3 lei și 80 bani o pâine categoria a II-a, 1 leu și 68 bani kg. cartofi și 1062 lei și 60 bani un costum de haine gata. [28]
Din cele prezentate rezultă că inginerii, maiștri și funcționarii aveau o situație bună care le permitea să-și asigure un nivel de trai destul de ridicat. Din salariu pe o zi a unui sondor se puteau achiziționa 1 kg carne de vacă, 1 kg carne de porc, 10 ouă, 1 litru de lapte, 1 kg de cartofi și o pâine categoria a II-a, ceea ce putea asigura un trai decent, situația depinzând și de numărul membrilor de familie. Condițiile de muncă erau, însă, grele.
În anul 1923 existau 30 de străzi, iar bugetul orașului era de 3.000.000 lei. [29] În anul 1925, bugetul era de 5.987.168 lei, fiind cel mai mare dintre orașele din Vechiul regat care nu erau reședințe de județ. Cheltuielile au fost egale cu veniturile, deci nu s-a înregistrat excedent bugetar. [30]
Câmpina era reședință de plasă. Conform reformei administrative din 1925, în componența plășii Câmpina intrau 14 comune și anume: Băneşti, Bordeni, Brebu, Buştenari, Cocorăşti Misli, Cornu, Lunca Mare, Mărgineni, Poiana, Proviţa de Jos, Proviţa de Sus, Scorţeni, Şotrile, Telega. [31]
Localitatea se caracteriza printr-o viață socială bogată, existând numeroase organizații ale diverselor categorii ale populației. Sindicatele muncitorești au cumpărat cea mai mare clădire din oraș cu suma de 360.000 lei, strânsă prin contribuția benevolă a membrilor. Ca urmare, în luna noiembrie 1919, s-a inaugurat „Casa poporului”, prima de acest fel din țară. [32] Aici și-a avut sediul „Uniunea Sindicatelor din Petrol” care avea circa 25.000 de membri, din întreaga țară. [33] În anul 1920, a apărut la Câmpina și un sindicat „galben” (înființat cu sprijinul direct al Ministerului de Interne, pentru a sparge unitatea mișcării muncitorești), numit „Vulturul român”. [34]
La 17 aprilie 1921, se constituia la Câmpina secțiunea Asociației Inginerilor și Tehnicienilor din Industria Minieră, a patra din țară după cele de la Buștenari, Băicoi-Țintea și Moreni. [35]
Implicarea femeilor în viața socială este dovedită de faptul că, din anul 1920, funcționa asociația cercurilor de gospodine din orașul Câmpina. [36]
Din anul 1921 funcționa în localitate și o societate de vânătoare numită „Cerbul”. [37]
Orașul se caracteriza și printr-o viață politică activă. La alegerile pentru Camera Deputaților, din 25 mai 1926, Partidul Național Țărănesc a obținut la Câmpina 1192 voturi, Partidul Poporului (aflat la guvernare) 395 voturi, iar Partidul Național Liberal 265 voturi. [38] La alegerile parlamentare din 1927, cele mai multe voturi sunt obținute la Câmpina de lista Partidului Național Liberal, cetățenii, în marea lor majoritate, simpatizând cu primarul Victor Rădulescu (șeful filialei liberale), după cum arată darea de seamă a Brigăzii speciale de siguranță din localitate. [39]
Caracterul pătimaș al vieții politice este atestat și de felul diferit în care este reflectată activitatea primarului Victor Rădulescu, în funcție de interesele politice. În ziarul „Ploieștii” se menționa că: „Victor Rădulescu a devenit odios prin faptele sale necinstite de la primărie și prin purtarea sălbatică a lui a ajuns să terorizeze pe toți și să le fie frică de el”. [40] Ziarul „Imparțialul” prezenta o cu totul altă situație: „Ca primar, domnul Victor Rădulescu a desăvârșit, completat și dezvoltat, pe o scară cu adevărat occidentală, programul de dezvoltare și de înfrumusețare a orășelului”. [41]
Un eveniment de mare importanță se produce, imediat după război, în domeniul învățământului. Prin decretul regal publicat în Monitorul Oficial din 8 septembrie 1919 se legifera înființarea unui gimnaziu la Câmpina. [42] Inițial școala a funcționat în clădirea dăruită de Marta Știrbey, contesă de Blome, condiția fiind ca unitatea de învățământ să poarte numele tatălui ei, Dimitrie Barbu Știrbey. Gimnaziul s-a transformat în liceu și va purta acest nume până în perioada comunistă. În anul 1927 a început construcția clădirii liceului de pe Calea Doftanei, după planurile arhitectului Toma Socolescu, cu fonduri de la primărie dar și strânse de comitetul școlar de la părinți. [43]
La 1 septembrie 1921 lua ființă Liceul de fete “Iulia Hasdeu”, având 3 clase extrabugetare și 114 eleve. Până în 1931 a funcționat în localul Școlii primare de băieți nr.1, din acel an funcționând în localul propriu.[44]
O instituție de învățământ de mare prestigiu era “Școala de Maiștri Sondori”, care avea 83 de absolvenți în 1923 și 151 în 1928. [45]
În afara școlilor amintite, în Câmpina mai funcționau 2 școli primare, în cătunele Broaște și Slobozia, 2 școli de băieți, 2 școli de fete, o școală de meserii, o școală de țesătorie casnică națională și o școală industrială pentru ucenici.[46]
Pe plan cultural, se remarcă activitatea lui Stoica Teodorescu, profesor de istorie și geografie la liceul Barbu Știrbey. Acesta publică, în anul 1921, volumul intitulat „Pământul și poporul românesc”, editat la Tipografia Gheorghiu, din localitate. Tot acolo, se tipărește în anul 1924, de același autor, „Monografia orașului Câmpina”, prima lucrare de acest tip, dedicată localității. Ulterior, Stoica Teodorescu va realiza și o monografie a comunei Telega.
Un rol important în activitatea culturală l-a avut presa. Din anul 1927, apare timp de doi ani revista „Câmpina”, redactată de poetul Al. Tudor Miu, definită drept publicație modernistă, social-literar-culturală. [47] În perioada ianuarie-iulie 1928, apare, în 5 numere, sub conducerea lui Geo Bogza, publicația intitulată „Urmuz”, revistă literară de avangardă. Scriitorul redacta în revistă rubrica intitulată „Piatră cubică”, prezentându-și filosofia literară și de viață. Redăm câteva fragmente:
„Un vultur poate fi oricând împușcat și făcut bucăți. Nu va putea fi însă niciodată prins într-o cursă de șoareci.
Dacă uneori port în piept o inimă, în schimb totdeauna am în buzunar o cutie cu prezervative.
Nu voi tipări o carte decât atunci când voi fi sigur că din filele ei am să mă pot desprinde întreg, spre a sări la cititor să-l strâng de gât.
Adeseori arta este dreptul suprem al artistului de a-și bate joc de orice”. [48]
Viața culturală era impulsionată și de activitatea asociației culturale intitulată „Ateneul popular B. P. Hasdeu”. Sub egida acesteia, a conferențiat în localitate marele istoric Nicolae Iorga, în anii 1925, 1926 și 1928. [49].
Sportul, își făcea, la rîndul său, prezența în viața orașului. Un loc important avea „regele sporturilor”, și anume, fotbalul. Cea mai veche echipă a fost „Libertas”, care reprezenta fabrica de bijuterii aflată în proprietatea contesei Marta de Blome și a soțului ei. [50] În anul 1924, s-a înființat Sub-comitetul regional de fotbal Ploiești, de care aparțineau echipele de fotbal din județele Prahova și Buzău. La campionatul de fotbal organizat de acest for fotbalistic au participat și două echipe din Câmpina, și anume Venus (filială a celebrei echipe bucureștene cu același nume, de mai multe ori campioană a României ) și Aquila. [51] În octombrie 1926, se constituie clubul „Sportul muncitoresc” care funcționa pe lângă „Casa Poporului” din localitate. [52]
În încheiere, prezentăm un punct de vedere referitor la perspectivele orașului, așa cum era el exprimat în anul 1927, în revista „Cultura poporului”: „Câmpina, deşi este astăzi un centru eminamente industrial, — să nu se uite că este şi un centru cultural, — a fost şi va fi un centru climateric. De ce? Pentru că este cea mai apropiată staţiune climaterică de Capitala ţării. Trei ore cu trenul, două ore cu automobilul, sunt distanţe cari—viitorul micşorându-le ca timp — vor contribui să facă din acest oraş, astăzi cu 20.000 locuitori, un loc de recreare, de odihnă”. [53]
Prof. Marius ZAHARIA
Note:
1. Ion T. Șovăială, Câmpina, pagini dintr-o istorie în date, Editura Fundației Culturale Libra, București, 2015, p. 148.
2. Gabriela Pascu, Autoritățile românești din Câmpina în timpul Primului Război Mondial, 1916-1918, în Anuarul Societății de Științe Istorice, filiala Câmpina, nr. 6/2015, p. 209.
3. Ibidem, p. 204.
4. Ibidem, p. 203-204.
5 . http://www.csnmeridian.ro/articol/ro, accesat la 12.06. 2017.
6. Monitorul Petrolului Românesc, 15 august 1919, p. 101.
7. Dan Ovidiu Pintilie, Istoricul societății Concordia, 1907-1948, Editura Universităţii Petrol și Gaze din Ploieşti, 2007, p. 43.
8. Mihail Pizanty, Aria exploatării petrolifere în România, Tiparul Cartea Românească, București, 1938, p. 35.
9. Ibidem.
10. Emil Severin, Petrolul, Studiu fizic, chimic, geologic, tehnologic și economic, Imprimeria națională, București, 1931, p. 80.
11. http://www.economica.net/bursa-romaniei-in-vremea-marii-uniri, accesat la 16.07.2017.
12. http://căutare-b.arhivelenationale.ro, accesat la 21.06.2017.
13. http://www.bvb.ro/info/Raportari, accesat la 14.06.2017.
14. Stoica Teodorescu, Monografia orașului Câmpina, Tipografia Gutenberg Mihail S Gheorghiu, Câmpina, 1924, p. 140.
15. DJAN Prahova, Fond Fabrica de Tricotaje Manole Șerbănescu Câmpina, 1934-1948, f.2.
16. Monitorul Oficial al României, nr 166, 28 iulie 1926, p. 8.
17. DJAN Prahova, Fond Fabrica de Tricotaje “Ancora” Câmpina,1927-1948, f.2.
18. Stoica Teodorescu, op. cit., p. 140.
19. Ibidem.
20. Anuarul statistic al României, 1923, București, Tipografia Curții Regale, 1924, p. 173.
21. Stoica Teodorescu, op.cit., p. 137.
22. Monitorul Oficial al României, nr. 166, 28 iulie 1926, p. 47.
23. Stoica Teodorescu, op. cit., p. 140.
24. Anuarul Socec al României Mari, Vol II, 1924-1925, Editura Socec & Co. S. A. București, p. 549-550.
25. Ibidem.
26. Ibidem, p. 550.
27. Anuarul statistic al României, 1923, București, Tipografia Curții Regale, 1924, p. 173.
28. Ibidem, p. 110.
29. Stoica Teodorescu, op.cit., p. 140.
30. Anuarul statistic al României, 1924, Tipografia Curții Regale, 1925, p. 218.
31. http://căutare-b.arhivelenationale.ro, accesat la 03. 07. 2017.
32. Silviu Dan Cratochvil, Monografia orașului Câmpina, 1990, p. 95.
33. Ibidem, p. 96.
34. http:// www.csnmeridian.ro, accesat la 04.07.2017.
35. M. Baron, Oana Dobre Baron, Congresele Asociației Inginerilor și Tehnicienilor din Industria Minieră, în Annales Universitas Apulensis, Series Historica, 6/I, 2002, p. 229.
36. http://cautare-b.arhivelenationale.ro, accesat la 03.07.2017.
37. Ibidem.
38. Constantin Dobrescu, Mihai Rachieru, Ion Șt. Baicu, Viața politică prahoveană, 1919-1938, Scrisul prahovean-Cerașu, 2000, p. 117.
39. Ibidem, p. 139.
40. Ibidem, p. 165.
41. Ibidem, p. 312.
42. http://www.admitereliceu.ro/instituție/colegiul-național-nicolae-grigorescu-campina, accesat la 12. 07. 2017.
43. Câmpina, anul II, nr.7-iulie 1928, p.2
44. http://cautare-b.arhivelenationale.ro, accesat la 03.07. 2017.
45. Ion T. Șovăială, op. cit., p. 155.
46. Stoica Teodorescu, op. cit., p. 140.
47. Ion T. Șovăială, op. cit., p. 167.
48. Urmuz, nr.5,iunie-iulie 1928, p. 3
49. Ion T. Șovăială, op. cit., p. 162, 164, 169.
50. http://www.ziarulprahova.ro, accesat la 15.07.2017.
51. http://frf-ajf.ro/prahova, accesat la 17.07.2017.
52. Nicolae Postolache, Istoria sportului românesc în date, Editura Junimea, Iași, 1979, p. 148.
53. Cultura poporului, București, 24 iulie, 1927, Anul VII, nr. 205, p.2.
Bibliografie:
1. Anuarul Socec al României Mari, Vol II, 1924-1925, Editura Socec & Co. S. A. București.
2. Anuarul statistic al României, 1923, București, Tipografia Curții Regale, 1924.
3. Anuarul statistic al României, 1924, Tipografia Curții Regale, 1925.
4. Baron, M., Dobre-Baron, Oana, Congresele Asociației Inginerilor și Tehnicienilor din Industria Minieră, în Annales Universitas Apulensis, Series Historica, 6/I, 2002.
5. Cratochvil, Silviu, Dan, Monografia orașului Câmpina, 1990.
6. Dobrescu, Constantin, Rachieru, Mihai, Baicu, Șt. Ion, Viața politică prahoveană, 1919-1938, Scrisul prahovean-Cerașu, 2000.
7. Pascu, Gabriela, Autoritățile românești din Câmpina în timpul Primului Război Mondial, 1916-1918, în Anuarul Societății de Științe Istorice, filiala Câmpina, nr. 6/2015.
8. Pizanty Mihail, Aria exploatării petrolifere în România, Tiparul Cartea Românească, București, 1938.
9. Postolache, Nicolae, Istoria sportului românesc în date, Editura Junimea, Iași, 1979.
10. Severin, Emil, Petrolul, Studiu fizic, chimic, geologic, tehnologic și economic, Imprimeria națională, București, 1931.
11. Șovăială, Ion T., Câmpina, pagini dintr-o istorie în date, Editura Fundației Culturale Libra, București, 2015.
12. Teodorescu, Stoica, Monografia orașului Câmpina, Tipografia Gutenberg, Mihail S Gheorghiu, Câmpina, 1924.
13. Câmpina, anul II, nr.7-iulie 1928.
14. Cultura poporului, București, 24 iulie, 1927, Anul VII, nr. 205.
15. Monitorul Oficial al României, nr. 166, 28 iulie 1926.
16. Monitorul Petrolului Românesc, 15 august 1919.
17. Urmuz, nr.5,iunie-iulie 1928.
18. DJAN Prahova, Fond Fabrica de Tricotaje “Ancora” Câmpina,1927-1948.
19. DJAN Prahova, Fond Fabrica de Tricotaje Manole Șerbănescu Câmpina, 1934-1948.
20. http://www.admitereliceu.ro/instituție/colegiul-național-nicolae-grigorescu-campina.
21. http://www.bvb.ro/info/Raportari.
22. http://cautare-b.arhivelenationale.ro.
23. http:// www.csnmeridian.ro.
24. http://www.economica.net/bursa-romaniei-in-vremea-marii-uniri.
25. http://frf-ajf.ro/prahova.
26. http://www.ziarulprahova.ro.
Redacția Oglinda încurajează un schimb de idei liber și deschis. Cu toate acestea, vă rugăm să evitați limbajul vulgar, atacurile la persoană, amenințările sau incitările la violență. Orice mesaj care conține injurii, amenințări sau discurs de ură bazat pe rasă, etnie, religie, orientare sexuală sau alte caracteristici personale va fi șters. Mulțumim pentru înțelegere!