În zona vechilor străzi ale Câmpinei patriarhale – ce-au primit nume în urma Războiului de Independență – s-au ridicat de timpuriu case, acolo fiind și azi cea mai mare concentrare de clădiri centenare. Prezentăm săptămâna aceasta, de pe strada Griviței, două case modeste, una însă bine-cunoscută de toate generațiile. La colțul cu vechea stradă Alecsandri (ulterior I. G. Duca, azi Castanilor), un localnic pe nume Ioan C. Filcea (1881-1928) ridica în anul 1911 o casă de zid „compusă din două odăi, cu învelitoare de fierŭ” (cum scrie în autorizația de construcție cu schiță de plan). Adresa de atunci era Griviței nr. 64, azi clădirea aflându-se la nr. 18 pe str. Castanilor. Era chiar curtea casei părintești a lui Ioan – de altfel aceasta, ce datează din câte se pare de pe la 1885, se păstrează ca prin minune și azi – la nr. 9A pe str. Griviței (vezi foto). E o căsuță foarte valoroasă pentru orașul nostru, prin vechime, raritate și autenticitatea arhitecturii. Cu aerul său rustic dat de geamlâcul din lemn, stă mărturie pentru epoca orășelului tihnit, cunoscut doar ca stațiune balneară, ce nu era încă răscolit de nebunia cosmopolită adusă de industrie. Ar trebui protejată măcar de legislația locală.
Fiind un vad bun (în intersecție), casa „nouă” din 1911 a fost gândită de la bun început cu intrare pe colț, ce dădea într-un salon mare care să poată servi de cârciumă, sub care se afla un beci spațios pentru depozitarea produselor. Fluxul de clienți era asigurat, pentru că la vreo sută de metri mai spre sud, strada Griviței se înfunda în colonia funcționarilor Stelei Române, aflată în apropierea birourilor societății de la marginea schelei Gahița. Răscrucea era așadar locul pe unde treceau lucrătorii ieșiți de la serviciu, în anii de apogeu ai exploatării petrolului câmpinean.
Căsătorit în primii ani ai secolului cu Chiriachița Bolgiu (dintr-o familie harnică de viticultori de la Urlați), Ioan Filcea avea deja trei copii atunci când a făcut cârciuma, iar înainte și după Primul Război Mondial i s-a mai născut câte unul. În fotografia mare, făcută cam prin 1924 (colecția Pia Dragnea) îi vedem pe Ioan cu soția și cei cinci copii – de la care trăiesc încă la Câmpina unii descendenți. În ordinea nașterii lor, aceștia erau: Anișoara Verbancu, Ionică Filcea, Lenuța Lungu, Stella Ballif, Cici Bălu (fetelor le-am trecut numele de căsătorie ce aveau să-l ia fiecare).
Revenind la bodega familiei, aceasta a fost un succes, astfel că ulterior (poate după război), camera cea mică din strada Alecsandri a fost lungită puțin. După moartea prematură a celui care a ridicat-o, casa a rămas văduvei sale și copiilor, dintre care tânărul Ionică (1909-1985) a rămas bărbatul casei. Pe acesta îl vedem într-o poză dinainte de război (colecția Alin Ciupală), sub firma localului cu nume pitoresc: „Birt economic: La ocaua lui Cuza”.
Cârciuma devenise neîncăpătoare – mărturiile arată că în anii ’30 „acolo se putea bea cea mai bună țuică și mânca cei mai buni cârnați afumați” (Edgar Geller). Între războaie, clienții fideli ai bodegii deveniseră lucrătorii de la Astra Română. Preluând afacerea, Ionică Filcea a mărit clădirea în anul 1935 cu încă două camere (corpul adosat spre vest, cu etaj și intrare proprie din stradă). Familia continua să locuiască în casa bătrânească din spate (fetele crescând, cele mari se măritaseră, însă locul lor avea să fie luat de soția și copiii lui Ionică – a patra generație Filcea pe acel loc). În timpul războiului, surorile mici s-au măritat și ele, lăsându-i casa și cârciuma în grijă lui Ionică; însă prin 1949-50, acestea au fost naționalizate. Câte ceva din istoria familiei în deceniile ce-au urmat apare în numărul din 20 octombrie 2015 al ziarului Oglinda, unde prof. Alin Ciupală îl evocă pe fiul lui Ionică, Nelu/ John (n. 1938), stabilit în America – ultimul purtător al numelui Filcea. (Articolul poate fi citit AICI).
Casele au fost recuperate de urmași abia prin 2002. În prezent – după ce a găzduit diverse activități economice, printre care o măcelărie și o curățătorie de covoare – fosta cârciumă este încă în proprietatea descendenților, care au renovat-o recent cu grijă, dându-i un aspect curat și unitar (pentru toate etapele de construcție), și au scos-o la vânzare – vezi foto.
Mădălin-Cristian FOCŞA
P.S. Îi rog pe proprietarii (actuali sau vechi) ai acestor clădiri să mă contacteze oricând, dacă au ceva de adăugat ori de corectat la ceea ce apare în aceste episoade. La fel și pe orice câmpinean care știe povestea unei asemenea clădiri centenare, pentru a colabora la aceste modeste încercări de conștientizare a patrimoniului nostru identitar.
Tel. 0722 560 566; E-mail: madalin.focsa@gmail.com.
Episodul 3, despre Atelierele Centrale, poate fi citit AICI
Episodul 3, despre Atelierele Centrale, poate fi citit AICI
