CÂMPINA CENTENARĂ. Construcții de azi, existente și acum un veac. Ep.11: Baia „Steaua Română”

Odinioară băile publice erau expresia civilizației, și nu ridicau doar nivelul de igienă în societate, ci erau și spații de socializare. Confortul acestui veac aduce cu sine, odată cu individualismul, și însingurarea omului modern, ce iese tot mai rar din „liniștea” propriului cămin. Baia publică e azi un concept demult uitat, ca atâtea alte obiceiuri și instituții ale stilului de viață comunitar.

La Câmpina se mai păstrează o clădire de băi, care n-au fost chiar publice, însă aparțineau marii societăți care domina total viața economică a orașului până acum un veac: Steaua Română. A fost construită în apropierea coloniei funcționarilor și a birourilor centrale ale societății de la marginea de nord a zonei Gahița, în chiar anul de vârf al producției petroliere din Schela Câmpina: 1910. Astăzi clădirea, transformată ca aspect, dar păstrând în linii mari structura inițială, se găsește la adresa Griviței nr.2, la nord de clădirile Liceului Energetic. Pe vremea când a fost ridicată, strada avea chiar aici capătul sudic, fiind deschisă către clădirea birourilor Stelei Române abia prin anii ’30.

Locul fusese cumpărat de societate de la o anume Tinca Scorțeanu, iar autorizația de construcție a fost eliberată de primărie în iulie 1910. Alăturat putem vedea fațada și planul clădirii, din documentația originală înaintată de directorul Gheorghe Dumitrescu. Era o clădire în spiritul epocii, lungă, paralelă cu strada, în regim parter, având un fronton înalt la fațadă, ce avea înscris deasupra cuvântul „BAE”. 

Din planul cu compartimentări scrise pe nemțește (Steaua Română avea pe atunci capital majoritar german) putem vedea că în corpul central se aflau două holuri mari și camera personalului, în cel din stânga erau camera pentru saună, duș și garderobă, iar în dreapta 12 compartimente individuale cu dușuri. Baia a fost folosită timp de câteva decenii de angajații Stelei Române (muncitori și funcționari), fiind chiar la ieșirea din schelă spre oraș.

Undeva mai la sud, pe locul blocului de locuințe ridicat în 1950 și care a aparținut schelei, se aflase mai demult unul dintre primele terenuri de sport din oraș, tot al Stelei Române; astfel, funcționarii ce ieșeau de la birou aveau ocazia să facă puțină mișcare, după care le ieșea baia în cale pentru un duș la momentul potrivit, iar puțin mai departe dădeau peste cârciuma Filcea, despre care am mai scris. Cât despre muncitorii de la sonde, dintre cele trei locuri de popas, ei probabil săreau peste terenul sportiv.

Prin 1938, clădirea băii a fost refăcută radical, fațadele fiind transformate după stilul funcționalist al vremii, prin modificarea golurilor ușilor și ferestrelor, placarea parțială cu cărămidă aparentă vopsită, simplificarea frontonului și înlocuirea acoperișului. După instaurarea comunismului și naționalizarea Stelei Române, baia a rămas în continuare în folosința Schelei Câmpina și a fost funcțională până prin anii ’70, chiar dacă spațiul destinat se restrânsese prin crearea unor locuințe în partea centrală și nordică a clădirii. 

După închiderea băii (care era folosită în ultima perioadă și ca spălătorie tehnică), în clădire au rămas trei apartamente de locuit, iar în ultimii ani cel central a fost cumpărat de arhitectul câmpinean Ciprian Sebastian Călugăru, care i-a făcut o frumoasă transformare cu elemente și materiale moderne, inclusiv lemn aparent. Aspectul actual dă o notă aparte zonei, corpul supraînălțat găzduind acum și biroul de arhitectură al proprietarului.

Foto: M. Focșa; sursa planurilor: Arhivele Naționale

Mădălin-Cristian Focșa

Rog în continuare pe cei ce știu povestea unor clădiri
centenare și pot sprijini viitoare episoade, să mă contacteze; îi aștept
oricând și la Centrul de Informare Turistică (lângă BCR). Tel. 0722560566,
e-mail: madalin.focsa@gmail.com.