După cum se ştie, publicaţia noastră a trecut pragul celor 20 de ani de activitate, bun prilej pentru noi de a căuta şi redescoperi în arhivă foarte multe articole ce au adus în faţa opiniei publice, în cele două decenii, evenimente importante din viaţa comunităţii care au rămas, până acum, uitate în pagini vechi de ziar. Prin recuperarea şi readucerea lor în actualitate, generaţiile mai tinere vor avea ocazia de a arunca o privire în trecutul nu foarte îndepărtat al municipiului Câmpina, atins şi el de abuzurile regimul comunist.
Dezrădăcinații
Viscolul Bărăganului bântuia în acea dimineață întunecată întinderea aproape pustie a câmpului și se strecura insidios în sufletele oamenilor. Un grup stingher, femei și bărbați de toate vârstele, copii subțirel îmbrăcați, stau înghesuiți unii în alții să-și țină de cald. Câțiva mai sperau, poate, că se vor întoarce acasă, în satele lor din marginea Buzăului, de unde fuseseră ridicați de oamenii aceia străini. Cu câteva ore în urmă, când abia terminaseră treburile prin gospodării, căzuseră ca un blestem pe capul lor „tovarășii de la partid”. Le spuseseră: „într-un sfert de oră strângeți într-o plasă ce aveți mai de preț și veniți cu noi”. Regula îi privea pe toți: pe copiii care nu înțelegeau ce se întâmplă, pe bătrânele văduve care își pierduseră în războiul ce tocmai se încheiase soții și fiii, pe femeile și bărbații care munceau în gospodăriile lor să se apere cum pot mai bine de sărăcie. Nimeni nu fusese lăsat în urmă, toți fuseseră obligați să își abandoneze casele și, vârâți în vagoane, fuseseră aduși aici, în Bărăganul pustiu. Nimic nu prinsese rădăcini aici. Pe toată întinderea acoperită de brumă a câmpului se distingea din când în când rostogolirea sinistră a bulgărilor de ciulini.
 |
| Sursa foto: www.iiccr.ro |
„De-acum aici veți sta!” – se auzi o voce importantă. Asta nu voiau oamenii să audă. Asta sperau că nu se va întâmpla. Asta era spaimă comună nemărturisită. Persoana importantă, însă, cu îmbrăcămintea lui groasă, cu căciula lui rusească trasă bine pe urechi, vorbea serios. Ca să le arate asta, rezolvase și problemele de ordin tehnic: făcuse rost, de undeva din vecinătate, de un hârleț și le spusese să-și sape bordeie. Ce nu știau ei atunci și nu aveau să afle niciodată, poate, este că omul care le distrusese în felul acesta destinele avea să povestească, 20 de ani mai târziu.
Douăzeci de ani mai târziu, asesorul popular de atunci devenise director la IGO în Câmpina. Îl chema Constantin Şovăială, avea acum, în 1986, în jur de 60 de ani și doi băieți mari; avea și nepoței. Perspectiva lui asupra vieții se mai schimbase, poate. Sau curiozitatea nu-i dădea pace. Cert este că la începutul lui noiembrie, omul, în general sobru, îi cer unei angajate să facă o pauză. Evenimentul, fără precedent, anunța discuții importante. Directorul a povestit atunci îngândurat ce făcuse.
– … Aveau și copii cu ei. Nu aveau ce să mănânce. S-or fi hrănit cu frunze, cu scoarță de copac până la primăvară, când și-au înjghebat căsuțe din chirpici și grădini…
Femeia nu mai rezistă. Revolta, dezgustul răbufnesc:
– Cum ați putut, domnule Şovăială? Nu v-a fost milă de copilașii aceia?
– Nu am avut de ales…
Mulți aleseseră, însă, calea mai grea: înfruntarea…
Scrisoare către Ceaușescu
Vă povesteam cu altă ocazie că, în timpul vizitelor lui Ceaușescu, se mai întâmpla să mai scape câte cineva de vigilența ochilor albaștri ai securiștilor. Vă spuneam atunci că „Tovarășul” primea pe neașteptate scrisori. Una dintre acestea a fost înmânată la Uzina Mecanică, în 1972. Autorul a fost atunci inginerul Aurel Chira.
După ce fusese a acuzat că a făcut parte din grupări legionare și făcuse din cauza aceasta 20 de ani de închisoare, omul se trezise iremediabil marginalizat. Multe cereri de reabilitare erau respinse în acea perioadă. Mircea Verbancu își amintește că președintele de atunci al Tribunalului Câmpina, Copaciu, hotărâse că în privința sa „cererea de reabilitare este inoportună”. Chiar dacă ar fi fost acceptată, asta nu însemna nici restituirea drepturilor civile, nici plata vreunei despăgubiri, nici măcar încetarea urmăririi. Era doar o formalitate care abia asigura o străvezie pavăză celor etichetați pe viață drept „dușmani ai Poporului”. Inginerul Chira nu reușise însă să primească nici această acceptare formală. Își înjghebase o familie, avea doi băieți și o fată, dar nu era primit nicăieri să muncească. În mod cu totul surprinzător, îndrăzneala lui a avut efectul scontat: la puțină vreme după ce a înmânat scrisoarea, o directivă venită de la Cabinetul 1 ordona angajarea de urgență a omului.
Urmările coincidențelor de nume
Este mai greu pentru noi acum să ne imaginăm că o literă a numelui sau o anumită sonoritate pot schimba destine.
Elena Verbancu, pe vremea când era tânără și își propusese să devină medic, s-a înscris la Facultatea din Cluj. Numele său dinaintea casatoriei, Elena Marin, a fost dactilografiat însă greșit „Elena Maniu”. Pentru că acest nume avea rezonanțe istorice și s-a considerat că este ruda marelui om de stat Iuliu Maniu, a fost trecută pe lista persoanelor indezirabile. Bineînțeles, deși obținuse media 9,24 la admitere, a fost declarată respinsă din această cauză. Chiar dacă mai târziu s-a lămurit neînțelegerea, dosarul pătat al Elenei Verbancu nu i-a permis să-și urmeze cariera aleasă. În timpul unui examen din anul IV, un activist de partid a intrat brutal în amfiteatru și i-a comunicat tinerei: „gata cu facultatea!”.
La Câmpina, o altă coincidență de nume a schimbat alt destin. Dumitru Gheorghiu a fost un nume respectat și impunător în Câmpina interbelică. El avusese importante proprietăți în oraș și în împrejurimi. Ion Gheorghiu era însă și numele unui secretar de la Direcția Tehnică Steaua Română și director la ARPA. După 1948, fiind considerat exploatator din cauza acestei coincidențe nefericite pentru el, a fost „epurat”. Dat afară de la Steaua Română, omul a avut de îndurat tot felul de nenorociri. Peste mulți ani abia și-a găsit un serviciu în Ploiești.
1948 – constituirea primei celule de partid în Câmpina
Istoria oficială a vorbit decenii la rând despre activitățile comuniștilor aflați în ilegalitate, despre grevele și revendicările lor, despre persecuțiile la care au fost supuși, despre, culmea ironiei, disidența și închiderea lor în pușcărie. Realitatea a fost, bineînțeles, alta. Câmpina fusese în perioada interbelică un oraș prosper, puternic industrializat, cu o populație înstărită. Partidul comunist nu acționase aici în ilegalitate.
După 1948 însă, conjunctura „impunea” formarea și la Câmpina a unei celule de partid formată din bravi ilegaliști. Sau, poarta era deschisă pentru oportuniști. Din cîte își amintesc cei care l-au cunoscut bine, un asemenea personaj era Gogu Rădulescu. El s-a autointitulat „luptător comunist în ilegalitate” și s-a apucat, după cum ne-a povestit Vasile Pârvulescu, să colinde casele prietenilor în căutare de membri pentru noul partid. Dacă întâmpina rezistență, nu ezita să apeleze la șantaj. Așa a procedat în cazul lui Nicolae Aldea Morăruș, fostul proprietar al unui atelier de tâmplărie și mobilă. „Dacă nu te faci ilegalist, apari pe lista exploatatorilor!” – a spus Gogu Rădulescu, explicând apoi care sunt avantajele și dezavantajele deciziei.
 |
| Nicolae Aldea Morăruş împreună cu familia |
Primul secretar de celulă de partid din Câmpina, Nicu Popovici, apela și el la prieteniile de familie pentru racolarea de membri de partid. El spunea cui era dispus să asculte că este vorba despre o formațiune liniștită care nu face cu adevărat politică. Așa i-a convins pe dr. Stamatiade, familia Gaboş, familia Pârvulescu – oameni care nu se ocupaseră niciodată de politică. Nici nu îi interesase, nici nu aveau asemenea ambiții. În 1951, Gh. Pârvulescu a fost trimis la școala de propagandiști „Ștefan Gheorghiu” la Ploiești. Aici, omul se lămurește cum stă treaba și, la absolvire, când i se propune să devină activist de partid și să renunțe la serviciu, refuză categoric. De aici au început necazurile. A fost exclus din partid, pus în discuția tovarășilor, hărțuit de Securitate. Dar își alesese singur calea!
Sorina BUMBĂCEA
Câmpineni desproprietăriţi în timpul naţionalizării
(continuare din episodul anterior, ultima parte)
În documentul intrat în posesia noastră se menţionează, pe lângă numele şi adresa celui vizat, şi „cauza pentru care este nedemn”.
Vrăbiescu Maria, str. I.V. Stalin 46 – soacră
Turlea Ion, Republicii 16 – fost negustor cârciumar, cap familie
Turlea Roza, Republicii 16 – soţie de fost negustor
Tabacu Vasile, Bobolia – fost proprietar moară, cap familie
Tabacu Maria, Bobolia – soţie de fost proprietar moară
Teodorescu Mitică, I.V. Stalin 67 – cismar, fost negustor încălţăminte, cap familie
Teodorescu Elena, I.V. Stalin 67 – soţie de fost negustor
Temelie Paraschiv, I.V. Stalin 111 – fost patron croitor, mare proprietar, cap familie
Temelie Virginia, I.V. Stalin 111 – soţie de fost patron
Temelie Constanţa, I.V. Stalin 111 – fică de fost patron
Temelie Emilian, I.V. Stalin 111 – fiu de fost patron
Tiţei Petre, Plevnii – fost patron croitor, cap familie
Tiţei Ion, Sf. Gheorghe 26 – fost patron croitor, cap familie
Tiţei Alexandrina, Sf. Gheorghe 26 – soţie de fost patron
Tiţei Stelian, Sf. Gheorghe 26 – fiu de fost patron
Tomoşoiu Gheorghe, Puşkin 39 – fost negustor coloniale, cap familie
Tomoşoiu Alexandrina, 39 – soţie de fost negustor
Teodorescu Ion, str. K. Marx 2 – fost negustor cafenea
Teodorescu Ana, str. K. Marx 2 – soţie de fost negustor cafenea
Vasilescu Gheorghe, I.V. Stalin 80 – fost negustor cârciumar
Verbancu Matei, Republicii 42 – fost comerciant cârciumă
Verbancu Ana, Republicii 42 – soţie de fost negustor
Vlădescu Lazăr, I.V. Stalin 27 – fost mare comerciant
Vlădescu Claudia, I.V. Stalin 27 – soţie de fost negustor
Văsi N. Niculae, E. Rădulescu 7 – fost negustor cârciumă
Văsi Maria, E. Rădulescu 7 – soţie de fost negustor
Văsi Maria, E. Rădulescu 7 – fică de fost negustor
Voiculescu Ion, I.V. Stalin 91 – fost proprietar farmacie
Voiculescu Domnica, I.V. Stalin 91 – soţie de fost proprietar
Voiculescu Crisanta, I.V. Stalin 91 – fică de fost proprietar
Verbancu Niculae, Poenaru 1 – fost proprietar moară
Verbancu Ana, Poenaru 1 – soţie de fost proprietar
Vinţescu Ilie, I.V. Stalin 76 – comerciant parfumerie
Vinţescu Maria, I.V. Stalin 76 – soţie de comerciant
Vinţescu I. Ilie, I.V. Stalin 76 – fiu de comerciant
Văsioiu Alexandru, Unirii 8 – fost proprietar depozit benzină
Văsioiu Maria, Unirii 8 – soţie de fost negustor
Vasilescu T. Gheorghe, I.V. Stalin 158 – fost negustor coloniale
Vasilescu Elisabeta, I.V. Stalin 158 – soţie de fost negustor
Vasilescu Toma, I.V. Stalin 158 – fiu de fost negustor
Vasilescu Traian, I.V. Stalin 158 – fiu de fost negustor
Zipser David, I.V. Stalin 119 – fost mare proprietar de fabrică metalurgie
Zipser Sidonia, I.V. Stalin 119 – soţie de fost fabricant
Zipser Adolf, I.V. Stalin 119 – fiu de fost fabricant
Zipser Hermand, I.V. Stalin 119 – fost patron atelier turnătorie
Zipser Xenia, I.V. Stalin 119 – soţie de fost patron
Zamfirescu Gheorghe, I.V. Stalin 13 – fost negustor coloniale
Zamfirescu Elena, I.V. Stalin 13 – soţie de fost negustor
Zamfirescu Aurelia, I.V. Stalin 13 – fică de fost negustor
Udrea Mihail, Filimon Sârbu 100 – fost negustor cârciumar
Râşnoveanu Gheorghe, Kirov 8 – fost patron atelier reparaţiuni maşini
Râşnoveanu Steliana, Kirov 8 – soţie de fost patron
Slavu Niculae, M. Gorki 14 – fost patron frizer
Slavu Elena, M. Gorki 14 – soţie de fost patron
Verbancu Vasilica, Al. Puşkin 41 – fost negustor rogojini şi mături
Vanghele Maria, căsătorită Cornea, I.V. Stalin 41 – fost negustor fructe
Cornea Zamfir, I.V. Stalin 41 – soţ de fost negustor
Velicu Gheorghe, Griviţei 58 – fost negustor manufactură
Velicu Florica, Griviţei 58 – soţie de fost negustor
Velicu Alexandrina, Griviţei 58 – fică de fost negustor
Dumitrescu Ion, Griviţei 68 – fost avocat, mare proprietar, fost primar
Dumitrescu Elena, Griviţei 68 – soţie de fost primar
Damaschinescu Mihail, Şt. Gheorghiu – fost antreprenor lucrări
Damaschinescu Ana, Şt. Gheorghiu – soţie de fost antreprenor
Olaru Gheorghe, Avram Iancu 5 – fost negustor coloniale
Olaru Elena, Avram Iancu 5 – soţie de fost negustor
Olaru Ion, Avram Iancu 5 – fiu de fost negustor
Jacomin Iosif, M. Aricescu 8 – fost exploatator terenuri petrolifere
Jacomin Marta, M. Aricescu 8 – soţie de fost exploatator
Dobrescu Ion, I.V. Stalin 26 – fost negustor cereale şi coloniale
Dobrescu Ana, I.V. Stalin 26 – soţie de fost negustor
Georgescu Mitică, Badea Cârţan 6 – fost restaurator
Georgescu Elena, Badea Cârţan 6 – soţie de fost restaurator
Georgescu Bogdan, Badea Cârţan 6 – fiu de fost restaurator
Georgescu Vasile, Badea Cârţan 6 – fiu de fost restaurator
Căproiu Alexandru, Goleşti 14 – fost negustor accesorii auto
Textele publicate sunt conforme cu originalele. Redacţia nu a efectuat corectura gramaticală. Aceste liste prezentate în serial conţin numele persoanelor propuse de comisia de expropriere în 1955-1956. Nu toate proprietăţile au fost preluate de stat, în cazuri excepţionale comisia a renunţat la demersul pentru care a fost constituită.
Episodul anterior: „Sovromuri prahovene” poate fi citit AICI
În episodul următor: „Preferinţe au doar oamenii liberi, dar noi eram sub ocupaţie sovietică”
