Știri

Călător prin lume. Londra la pas (II)

Agale prin Districtul Westminster
Fără îndoială că acest district reprezintă inima administrativă, politică, regală şi turistică a ţării.
În numărul trecut ne-am oprit în faţa Palatului Westminster – Parlamentul Britanic – flancat de Big Ben, turnul cu ceas şi Turnul Victoria. Acest Palat se află pe malul râului Tamisa şi a fost construit între 1840 – 1888, în stil gotic renascentist, de către Charles Barry şi Augustin Pugin. Palatul are o lungime de 280 m, are 1100 camere şi 11 curţi interioare şi adăposteşte cele două camere ale Parlamentului: Camera Comunelor şi Camera Lorzilor. În faţa Parlamentului, într-o curte exterioară, vedem două statui ale lui Oliver Cromwell şi Richard Inimă de Leu. Palatul a fost distrus într-un incendiu în 1834 şi în 1941, în timpul celui de-al doilea război mondial, dar în ambele cazuri reconstruit rapid. Privind în dreapta, vedem un steag fluturând pe Turnul Victoria şi asta înseamnă că Parlamentul este în sesiune.
Facem câţiva paşi spre stânga, dăm colţul – în sensul propriu – şi ne aflăm pe malul Tamisei, pe podul Westminster, în faţa celebrului orologiu Big Ben. Numele atribuit întregului Turn cu Ceas se referă doar la uriaşul clopot de 14 tone, turnat în 1858. Numele vine de la Sir Benjamin Hall, şeful lucrărilor publice în acel an şi care, fiind foarte înalt, a împrumutat numele său întregului turn (big = mare).
Ceasul, cunoscut în întreaga lume, este o adevărată emblemă a Londrei. Limba mare are 3,5 metri, limba mică 2,8 metri şi este interesant că ceasul este reglat cu ajutorul unui sac cu monezi. Big Ben poate fi admirat, în toată splendoarea sa, seara, când este luminat. Clopotul său bate sferturile, jumătăţile de oră, precum şi orele, iar turnul nu este deschis publicului.
Stând pe podul Westminster şi admirând Parlamentul şi Big Ben, avem în spatele nostru, pe malul celălalt al Tamisei, East End, un alt simbol, e drept mai recent, al Londrei: London Eye (Roata cea Mare). Inaugurată în anul 2000, când se celebra trecerea într-un nou mileniu, roata a devenit rapid cea mai mare atracţie plătită, cu peste 3,5 milioane de vizitatori anual. Roata Mileniului este înaltă de 135 metri şi în capsulele sale încap 800 de persoane, un tur durând 30 de minute. Ca şi Atomium-ul de la Bruxelles, Roata a fost proiectată să funcţioneze pe o scurtă perioadă de timp, dar datorită succesului său, funcţionează şi astăzi.
După plimbarea de 30 de minute, timp în care am admirat Tamisa cu podurile sale, panorama Londrei şi a zonei metropolitane, ne întoarcem în West End, trecem pe lângă Big Ben, admirăm o statuie a fostului Prim Ministru Britanic, Sir Winston Churchill, facem dreapta şi ne oprim în faţa unor porţi groase şi înalte din fier forjat, străjuite de poliţişti – Downing Street – unde la nr. 10 se află reşedinţa Primului Ministru britanic. Construită în 1680, ea este atât reşedinţa, cât şi cabinetul de lucru al acestuia. Tot aici au loc reuniunile guvernului şi primirile oficiale. Facem câteva poze prin grilajul de fier, căci din motive de securitate, strada este închisă publicului, casa din cărămidă roşie fiind direct în stradă şi ne continuăm drumul pe lângă clădirea albă a Guvernului – White Hall – deloc impresionantă, admirând monumentele Eroului Necunoscut şi pe cel dedicat femeilor sanitare ce şi-au jertfit viaţa în timpul celui de-al doilea război mondial. Pe partea dreaptă a străzii, într-o clădire înaltă, simplă, se află Ministerul Apărării, având în faţă, într-o mică grădină, câteva statui în mărime naturală ale unor mari conducători militari din timpul celui de-al doilea război mondial. De altfel, toată această zonă, între strada White Hall şi Parcul St. James, este plină de clădiri albe, pătrăţoase, sobre, care-ţi impun respect, sedii ale diferitelor ministere. De un interes aparte se bucură şi “Cabinetul de Război”, un buncăr de unde Churchill şi guvernul său conduceau apărarea Londrei.
Coborâm pe White Hall şi ne oprim în faţa celor două chioşcuri de la intrarea în clădirea Gărzii Regale de Cavalerie, admirând doi ostaşi în uniformă de paradă, călare pe doi cai splendizi. Facem câteva poze alături de ei şi ne continuăm drumul spre Piaţa Trafalgar, care ne întâmpină la fel de animată ca şi în cursul dimineţii. Trecem pe lângă Galeria Naţională, Casa Canadei şi Teatrul Regal şi ne întoarcem în Piaţa Picadilly.
S-a înserat şi piaţa este  plină de oameni care îşi dau întâlnire aici. Pe treptele ce înconjoară statuia lui Eros, cu greu poţi  găsi un loc în care să-ţi odihneşti picioarele obosite după o zi de alergătură. Domni şi doamne se grăbesc spre Teatrul Criterion, aflat în partea de sud a pieţei sau spre Bulevardul Shaftesbury, plin de săli de teatru. Dar spectacolul cel mai interesant îl oferă minunea colorată a uriaşelor reclame luminoase şi jocul lor spectaculos, ce încântă şi uimeşte deopotrivă. Ne odihnim puţin şi încerc să-mi conving grupul să mă însoţească în China Town (Oraşul Chinezesc). Împreună cu doar câţiva “curajoşi”, restul fiind doborâţi de oboseală, trecem pe sub impresionanta poartă orientală de la intrarea în China Town. O stradă pietonală de circa 400 metri te transpune în lumea orientului. Magazinele, restaurantele, toate cu firme chinezeşti, aşteaptă să le treci pragul. Găseşti aici farmacii cu leacuri tradiţionale, poţi gusta mâncăruri chinezeşti tradiţionale, poţi cumpăra suveniruri ce-ţi vor aminti, peste timp, de această vizită.
Ne gândim la cei ce ne aşteaptă în Piaţa Picadilly şi păşind alene, pentru că oboseala îşi spune cuvântul, părăsim Oraşul Chinezesc şi ne întoarcem în piaţa care ne întâmpină cu vacarmul obişnuit. Tineri cu părul vopsit în toate culorile posibile, cu coafuri din cele mai ciudate, câte o mică formaţie muzicală, precum şi jocul luminilor de neon, toate te fascinează. Dar este târziu şi mâine ne aşteaptă o altă zi plină. Ne ridicăm de pe treptele statuii lui Eros pentru a coborî în staţia de metrou – cea mai aglomerată din Londra – metroul fiind cel mai vechi din lume, cel ce ne va duce rapid spre hotel, unde ne aşteaptă o binemeritată odihnă.
Alex. BLANCK
În numărul viitor: Turnul Londrei şi legendele sale

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare