Călător prin lume. Arabia Saudită între religie şi petrol (2)

Pentru că suntem în aprilie, ne hotărâm să mergem spre un vechi oraş, Taif, unde în fiecare an are loc în această lună un festival şi un târg al trandafirilor, dar şi al derivatelor sale, cum ar fi uleiuri, parfumuri sau dulceţuri. Este pentru noi un bun prilej de a vedea o bună parte din ţară, căci în drumul nostru vom trece pe lângă Jeddah, cât şi pe lângă oraşul sfânt Mecca. Aşadar, pornim la drum, pe aceeaşi stradă care ne-a adus de la aeroport, trecând pe lângă mici localităţi ce dormitează la o temperatură de peste 30 de grade C, temperatură care între Jeddah şi Mecca va creşte cu cel puţin 5-6 grade. Marea Roşie ne însoţeşte undeva în dreapta şi curând indicatoarele ne arată că suntem în apropiere de Jeddah.

Din păienjenişul de drumuri, alegem autostrada ce ocoleşte Jeddah, o bună ocazie de a vedea, puţin mai departe, „orăşelul sporturilor” dominat de stadionul modern cu 65.000 de locuri, unde juca şi echipa de fotbal antrenată atunci de Victor Piţurcă. Şoseaua de centură este foarte lungă şi de-a lungul ei observăm cartiere de locuinţe construite într-o arhitectură tipică ţărilor arabe, toate în culoarea nisipului deşertic. Temperatura creşte şi undeva la jumătatea distanţei între Jeddah şi Mecca ne întâmpină o puternică furtună de nisip ce scade vizibilitatea sub un metru. Înaintăm cu greu, pentru că a rămâne pe loc este şi mai dificil, iar după aproximativ o jumătate de oră putem vedea din nou ce ne înconjoară: o zonă stâncoasă, între doi versanţi, pe acest drum al pelerinilor spre Mecca.

Străbatem această porţiune aridă între două şiruri de dealuri stâncoase, îndreptându-ne spre Makkah (Mecca), capitala provinciei cu acelaşi nume, una din cele 13 provincii ale Arabiei Saudite, oraş cu o semnficaţie deosebită pentru musulmani, care se află pe un podiş la 277 m deasupra nivelului mării, la 80 km distanţă de Marea Roşie.

Mecca este locul de naştere al Profetului Mahomed, născut aici în 570. Acesta a fost nevoit să refugieze la Medina (celălalt oraş sfât pentru musulmani) în 622, pentru a reveni la Mecca, în 630, în fruntea a aproximativ 10.000 de adepţi pentru „pelerinajul de adio” la Kaba (piatra sfântă, piatra neagră căzută din cer), pelerinaj ce va consacra Mecca ca prim loc sfânt al Islamului, alături de piatra sfântă – Kaba. Aici el va muri în 632.

Kaba este punctul spre care trebuie să-şi îndrepte faţa orice musulman în timpul celor cinci rugăciuni zilnice. Piatra sfântă are forma unui cub (ka’ba), cubul reprezentând forma perfectă pentru arabi; are 15 m înălţime, 12 m lăţime,  culoare neagră şi este situată în centrul marii moschei Al Masgid al Haram (Preasfânta Moschee), construită de califul Omar (634 – 644). Spre acest oraş se îndreaptă anual milioane de pelerini, pentru că orice musulman trebuie să ajungă măcar o dată în viaţă în pelerinaj la Mecca sau Medina. Pelerinajul se face de obicei între 8 şi 12 ale ultimei luni din calendarul islamic, dar şi în restul anului. Kaba trebuie înconjurată de şapte ori şi fiecare zi de pelerinaj din cele patru are o altă semnificaţie.

Oraşul cu peste două milioane de locuitori se dezvoltă continuu. Aici poţi găsi astăzi cel mai înalt orologiu-turn din lume, iar în 2017 aici se va deschide cel mai mare hotel din lume, care va avea 12 turnuri cu 44 de etaje şi peste 10.000 de camere. Hotelul care va costa peste trei miliarde de euro, conform ziarului britanic Daily Mail, citat de ziarul Adevărul, va include printre altele 70 de restaurante, heliporturi şi alte facilităţi.

Pentru noi, nonmusulmanii, vizita la Mecca nu este permisă, aşa că în apropierea oraşului urmăm un drum pe care scrie „nonmusulmani” şi ocolim oraşul sfânt pe o şosea de centură. Drumul începe să urce uşor şi continuăm să mergem pe o autostradă montană inaugurată în 1965 de către regele Feisal, ce leagă Mecca de Taif. În curând autostrada cu patru benzi, două pe sens, ia forma unui şarpe uriaş ce urcă în serpentine largi spre frumoasa staţiune Al Hada, situată la peste 2000 m altitudine. În dreapta auostrăzii vedem indicatoare ce trimit călătorul spre staţia de telecabină, cea care duce până în apropierea hotelului Ramada, construit pe „buza” muntelui, de unde se deschide o splendidă panoramă. Noi ne continuăm drumul prin serpentinele numeroase, asemănătoare drumului spre Poiana Braşov sau Cota 1400, bucurându-ne de un peisaj splendid. După o curbă vedem o colonie de babuini, zeci, poate sute, ce fac deliciul trecătorilor care le aruncă de mâncare şi se distrează urmărindu-i.

Al Hada este atât o staţiune montană, cât şi un centru agricol situat la peste 2000 de metri, astfel că nu putem să nu ne oprim în faţa unei expoziţii în aer liber ce-ţi încântă ochiul cu expuneri colorate de struguri, rodii, curmale, kiwi sau portocale. Aici ne oprim să luăm prânzul, într-un mic restaurant aflat pe „buza” stâncoasă a muntelui. Restaurantul este compartimentat şi observăm că în faţa separeului de lângă noi, unde lua masa o familie saudită numeroasă, chelnerul amplasează un paravan. Văzându-ne miraţi, ne explică că femeile trebuie să-şi scoată „hijabul” (acel voal subţire de culoare neagră ce le acoperă faţa) în timpul mesei, iar faţa lor nu trebuie să fie văzută de vreun străin. După un prânz bazat în special pe legume, ne continuăm drumul spre Taif (Ta’if).

Autostrada coboară uşor de la 2200 metri spre Taif, capitala trandafirilor în acest aprilie. Oraşul se află în provincia Mecca, la o altitudine de 1879 m şi înregistra în 2004 o populaţie de peste 521.000 locuitori. Taif este centrul unei importante zone agricole aflată în plină dezvoltare, fondată în sec. VI (î.Hr.), care face parte din Arabia Saudită din 1924. Aşezat pe pantele muntelui Sarawat, oraşul devine în fiecare vară o adevărată capitală a ţării, întrucât atât guvernul, cât şi familia regală saudită, se mută de la Riad aici, atraşi de clima plăcută şi de  frumuseţea peisajului.

Noi suntem aici pentru festivalul rozelor şi după câteva încercări nereuşite de a găsi drumul spre parcul cu trandafiri, găsim o farmacie unde se vorbeşte engleză şi un farmacist care ne arată direcţia cea bună. Ajungem în sfârşit, găsim cu greu un loc de parcare pe câmpul din faţă, printre miile de maşini deja parcate. Ne aşezăm la o coadă lungă pentru bilete, observând cu mare surprindere că sunt cozi separate pentru bărbaţi şi femei. Coada pentru femei fiind mai scurtă, rugăm soţiile să ne cumpere bilete şi iată-ne intrând prin porţile largi în interiorul parcului, înconjurat de minunate tufe de trandafiri. Pe lângă noi trec familii de localnici, numeroase ca toate familiile de aici, ce duc câte un covor sau mai multe sub braţ, cutii cu mâncare şi băuturi nealcoolizate, aparate de radio sau CD-playere, pregătiţi pentru un picnic. Pe covoare răspândite peste tot în parc, oamenii petrec aşa cum petrecem şi noi, cu mâncare şi băutură, ascultând muzică cu volumul la maxim. În mijlocul parcului admirăm un imens covor floral multicolor, după care intrăm în Pavilionul central, unde în sute de standuri sunt expuse tot felul de produse ce ţin de cultura trandafirilor, de la petalele frumos mirositoare, la creme, parfumuri, uleiuri, săpunuri sau dulceţuri, toate în ambalaje deosebit de atrăgătoare.

Doamnele nu scapă prilejul de a gusta sau a încerca unele din ele şi după mici cumpărături, petalele de trandafir fiind oferite gratuit, ne îndreptăm spre parcul de distracţie cu Roata Mare, cu lanţuri (ca la bâlciurile noastre tradiţionale), tobogane, leagăne şi tot ce poate face deliciul unei sărbători populare.

Înserarea se lasă încet, mai repede decât la noi şi cu gândul la drumul lung ce ne aşteaptă, ne despărţim cu greu de această frumoasă grădină şi de oamenii prietenoşi ce ne înconjoară.

Jeddah, cunoscut şi sub numele de „Sirena Mării Roşii”, este al doilea oraş ca mărime după capitala Riad (Riyadh), principalul port la Marea Roşie, cu o suprafaţă de 1686 km pătraţi şi o populaţie de peste 3.400.000 locuitori.

Aşa cum am amintit în prima parte a articolului nostru, Jeddah este principala poartă de intrare pentru milioanele de pelerini ce vin la Mecca, oraş de care o despart 80 de km. Fiind la o distanţă de doar două ore de zbor faţă de toate capitalele din Orientul Mijlociu şi nordul Africii, el este al doilea centru comercial, după Dubai, din Orientul Mijlociu. Ca majoritatea marilor oraşe din lume, metropola este şi ea împărţită în oraşul nou şi oraşul vechi. Pentru început, intrăm în oraş pe faleza Mării Roşii, având   în stânga clădiri moderne, de zeci de etaje, largi artere de circulaţie şi bulevarde, toate acestea dând o notă de prospeţime şi modern. Briza mării se simte din plin şi aerul este foarte plăcut. Este vineri, prima zi a weekend-ului şi suntem impresionaţi, trecând pe lângă una din cele 1300 de moschei, să vedem numărul mare de credincioşi prezenţi la slujbă, cât şi de faptul că toate supermarket-urile şi mall-urile sunt închise pe perioada slujbei, pentru a da posibilitatea credincioşilor să se roage.

Trecem pe lângă un foarte frumos acvariu, pe care nu-l putem vizita din acest motiv şi în drumul nostru vedem o mică insulă pe care se află, începând din anii 1980, fântâna regelui Fahd, cea care este menţionată în Cartea Recordurilor ca având cel mai înalt jet de apă din lume (312 m), pe care o vom admira în toată splendoarea ei, luminată feeric, seara în drum spre casă.

Străbatem bulevarde largi, străzi comerciale şi după ce parcăm maşina într-o uriaşă parcare, pustie acum, dar care va deveni neîncăpătoare după terminarea rugăciunilor la moschei, plecăm spre partea veche a oraşului, străbătând agale, sub soarele torid, câteva artere moderne, cu magazine la parterul unor blocuri cu zeci de etaje şi cu puţini pietoni la această oră. Trecând printr-un mic bazar ajungem în labirintul de străzi înguste, unele în pantă, pe drumul spre Mecca al vechilor pelerini.

Ca orice oraş vechi din Orient, acesta este un adevărat bazar în aer liber, unde în micile prăvălii poţi găsi aproape orice în afară de băuturi alcoolice sau produse din carne de porc. Admirăm casele vechi, unele ce par a se prăbuşi peste stradă, toate cu obloane din lemn, în tradiţia arhitecturii arabe. După un lung periplu printre localnicii îmbrăcaţi în „thoub” (acea mantie albă, lungă până la pământ) şi purtând pe cap „shemagh” (basmaua albă ţinută de două cercuri negre din material textil), ce stau de vorbă în faţa micilor magazine, ajungem la „Poarta Mecca”, limita vechiului oraş, de unde ne întoarcem în centru. Străzile altădată pustii sunt acum pline şi toate magazinele deschise. Bem o cafea în această forfotă specifică marilor oraşe şi ne întoarcem acasă.

Părăsim Jeddah pe unul din marile şi lungile bulevarde ale oraşului, admirând în întunericul ce a coborât peste metropolă reclamele multicolore ce schimbă cu totul faţa oraşului.

Peste câteva zile părăsim Arabia Saudită cu excelente impresii despre acest mare regat saudit şi cu părerea de rău că nu am putut vizita capitala Riad, zona Medina sau K.A.U.C. (King Abdulah University Center), un excelent centru universitar despre care se spune că este un adevărat Oxford. Poate cu o altă ocazie.