Știri

Călător prin lume. Amsterdam – Veneţia Nordului

Diamante, pictură, canale şi canabis
Când spui Amsterdam, spui “Veneţia Nordului” şi asta pe bună dreptate, căci dacă Veneţia are 180 de canale şi 400 de poduri, Amsterdam are 150 de canale ce însumează peste 100 km, traversate de 1300 de poduri. Şi atunci, cum au constuit oamenii în aceste condiţii? Prin  îndiguiri sau pe piloni, cum e cazul Gării Centrale, ridicată pe 30.000 de piloni sau Palatul Regal, vechea Primărie, pe 14.000 de piloni.
Un oraş încântător, ce are pe stema sa doi pescari frizieni şi un câine, căci aşa spune legenda: cei doi şi câinele lor s-au oprit aici, pe râul Amstel şi au fondat oraşul Amsteldam, adică baraj pe râul Amstel, recunoscut apoi drept oraş în 1300. Din 1282 l este transformat în r şi astăzi avem Amsterdam, capitala Olandei, Amstel rămânând râul şi canalul principal sau unul din sutele de sortimente de bere.
Şi pentru că dormim undeva lângă Amsterdam, la Almere, într-un cartier cu nişte clădiri pentru secolul viitor, oraş construit pe un “polder” . pământ cucerit din ape -, începem vizita la un centru de prelucrare a diamantelor, unde putem vedea ce minunăţii se pot obţine prin arta omului de a le transforma, iar acest comerţ cu diamantea adus prosperitate oraşului odată cu sosirea evreilor venind din Spania, Portugalia sau Anvers.
Lăsăm diamantele pe seama celor mai avuţi, care-şi pot permite preţurile ridicate şi ieşind din “Coster Diamond”, alegem să ne încântăm ochiul cu o altfel de măiestrie: pictura. La stânga avem Rijksmuseum – Muzeul Naţional, într-o splendidă construcţie, cu peste 250 de încăperi, clădire ce adăposteşte capodopere semnate Rembrandt (Rondul de noapte, Autoportret, Logodnica evreică), Vermeer, pictorul din Delft (Străduţa, Bucătăreasa), Rubens, Steen şi mullţi alţii.
În dreapta, muzeul “Van Gogh”, la câteva zeci de metri, ne aşteaptă cu peste 200 de picturi, scrisori sau desene ale marelui pictor, cea mai mare colecţie din întreaga lume. Exponatele îţi dau ţie, privitorului, posibilitatea de a urmări cariera artistului din momentul când s-a decis să devină pictor (1880) şi până în 1890 când s-a împuşcat, în Auvers-sur-Oisem un sat de artişti de lângă Paris. În muzeu poţi admira celebra “Floarea soarelui” (1889), “Mâncătorii de cartofi” (1885), “Casa galbenă” (1888) sau “Câmp de grâu cu ciori” (1890).
Şi pentru că nu avem timp să vizităm şi alte muzee din cele peste 50 oferite de Amsterdam, ne îndreptăm spre piaţa Cuyp, considerată cea mai aglomerată şi cunoscută piaţă în aer liber din Europa. “Piaţa” este de fapt o stradă lungă, de aproximativ 1,5 km, flancată de peste 300 de standuri cu diferite mărfuri, de la fructe şi legume proaspete, brânzeturi, celebre în întreaga lume, până la haine, articole de sport şi turism, toate de bună calitate şi la preţuri accesibile şi buzunarelor “mai subţiri”. Strada este vie, veselă şi plină de culoare, dar noi trebuie să ne grăbim, chiar dacă o doamnă din grup s-a rătăcit de soţul său (o vom găsi mai târziu), pentru că ne aşteaptă mult visata călătorie pe canalele oraşului, fără de care o vizită la Amsterdam este incompletă. Vaporaşul ne aşteaptă la pontonul din faţa Muzeului Heineken, celebrul muzeu al berii, unde pe lângă vizită şi degustare, îţi poţi comanda o sticlă sau pahare personalizate, cu numele tău sau al prietenilor tăi.
Ne îmbarcăm şi străbatem canalele cu nume cum ar fi: Canalul Prinţesei, al Domnilor, al Împăratului Singel sau Amstel, având ancorate la mal circa 2500 de ambarcaţiuni-locuinţe, unele foarte frumos amenajate, toate având electricitate, încălzire şi celelalte necesare traiului de zi cu zi, pentru acei oameni ce nu pot avea o locuinţă “pe pământ”, Amsterdamul cunoscând o acută criză de locuinţe. Şi vaporaşul cu pereţi de sticlă alunecă alene trecând pe lângă clădirile, de o mare frumuseţe, legate una de cea de alături, deoarece nu există curţi sau spaţii libere între ele şi admirăm casa cu cea mai mică faţadă, de lăţimea unei uşi, vechea Biserică Luterană, Biserica de Vest înaltă de 85 m, Casa Annei Frank, autoarea în vârstă de 12 ani a celebrului “Jurnalul Annei Frank”, noua Operă, trecem pe sub Podul Scheletic, cel mai faimos şi iubit pod din oraş, construit în 1670, trecem pe lângă o pensiune pentru pisici, amenajată pe unul din vasele ancorate la mal, Muzeul Tehnicii “Nemo” şi Gara Centrală. Părăsim canalele, navigăm puţin pe râul Amstel şi ne întoarcem la pontonul de unde am plecat şi unde ne aşteaptă tradiţionalul fotograf cu pozele făcute la urcarea pe vas. Mulţumim căpitanului, exprimându-ne regretul că nu există o prezentare a traseului şi în limba română şi ne grăbim să ne îndreptăm spre inima oraşului, Piaţa Dam. În drumul nostru suntem adesea atenţionaţi de clopoţelul bicicletelor că mergem pe pista specială rezervată acestora. Numărul bicicletelor este enorm. La o populaţie de 16.000.000 de locuitori, există peste 15.000.000 de biciclete, iar în Amsterdam sunt peste 800.000. Parcările uriaşe pentru biciclete, cum este cea de lângă Gara Centrală sau cele de sub poduri, adăpostesc zeci de mii de exemplare şi te întrebi, pe bună dreptate, cum reuşesc proprietarii să-şi recupereze bicicletele din această “mare” de biciclete.
Şi iată-ne în Piaţa Dam, locul în care satul de pecari s-a transformat în Amsterdam. Într-o latură a pieţei se înalţă un obelisc alb ridicat în 1956, la baza căruia s-au pus 12 urne cu pământ adus din toate părţile ţării. Este Monumentul Naţional dedicat eroismului olandezilor din timpul celui de-al doilea război mondial. De altfel, pe emblema oraşului şi în numeroase alte locuri publice, poţi vedea 3 x-uri. Ele reprezintă, potrivit caracterizării reginei Wilhelmina a Olandei, după cel de-al doilea război mondial, calităţile oraşului: eroic, hotărât, milos. Eroic pentru rezistenţa opusă maşinii de război germane şi pentru felul în care cetăţenii oraşului au făcut faţă foametei, când mâncau, în lipsa alimentelor, câini, pisici sau sfeclă de zahăr crudă; hotărât, pentru că nu şi-au pierdut speranţa nicodată; milos pentru felul în care au încercat şi au reuşit să salveze vieţile multor evrei ce urmau să fie deportaţi în lagăre de exterminare.
Piaţa este dominată de Palatul Regal, care ocupă o întreagă latură a pieţei, fiind flancat de “Biserica Nouă”, ridicată în 1410 şi locul de încoronare a reginelor Wilhelmina şi Beatrix, iar de partea cealaltă, de principala stradă comercială a oraşului, unde poţi găsi toate mărcile renumite din lume, dar şi două biblioteci de carte în limba engleză.
Palatul, care astăzi se poate vizita, este vechea Primărie a oraşului, construită în 1648 pe 14.000 de piloni şi transformată în 1808 în reşedinţă regală. De remarcat că în sec. al XVII-lea, era cea mai mare clădire din Europa. Faţada, refăcută în ultimii ani, este una clasică, dreptunghiulară, cu figuri fine sculptate pentru a glorifica oraşul Amsterdam.
Şi dacă vei veni de la Londra şi nu ai văzut muzeul figurilor de ceară, Madam Tussaud, aici în piaţă ai ocazia să vizitezi acest muzeu, e drept, la o scară mai mică, dar şi la un preţ mai mic.
Şi pentru că suntem în Ţara Lalelelor, ieşim din piaţă şi ne îndreptăm spre Piaţa de Flori, renumită în întreaga lume. Piaţa se întinde de-a lungul unui canal, pe o distanţă de circa 800 de metri şi te fascinează prin varietatea lalelelor şi nu numai. Nu scăpăm ocazia de a cumpăra câţiva bulbi pe care să-i ducem acasă şi ne întoarcem în Piaţa Dam, odihnindu-ne pe treptele Monumentului Naţional şi privind la artiştii ambulanţi ce fac deliciul miilor de turişti prezenţi în piaţă.
Este ora 20.00 şi obosiţi ne îndreptăm agale, unii cu sacoşele de cumpărături pline, spre autocarul ce ne aşteaptă, undeva lângă Gara Centrală. În drumul nostru, străbatem un celebru cartier al oraşului – Cartierul Roşu – fără de care o vizită la Amsterdam nu este completă. Cartierul se întinde pe o lungime de peste 1 km, de-a lungul canalelor, iar pe străduţele înguste, în spatele unei uşi din sticlă sau a unui geam asemănător unei vitrine, te invită câte o femeie, mai tânără sau mai bătrână, mai slabă sau mai plinuţă, mai frumoasă sau “moartea pasiunii”, să-i treci pragul pentru a te bucura de “plăcerile vieţii”. Fiecare uşă are deasupra un felinar sau o lumină roşie şi de aici denumirea cartierului, ale cărui străzi principale sunt pline de turişti. Aici poţi găsi cinematografe cu filme având tentă sexuală, magazine cu jucării erotice, casete sau reviste pe această temă, chiar şi un centru de informare în acest domeniu. Cartierul este sigur, dar feriţi-vă să faceţi poze cu fetele din vitrină, pentru că riscaţi, în cel mai fericit caz, să rămâneţi fără imaginile din aparatul d-voastră.
Tot aici, ca în multe părţi ale oraşului, poţi vedea reclame pentru canabis, lucru care pe noi ne şochează, dar aflăm că Olanda este ţara în care drogurile uşoare, printre care şi canabisul, se vând la liber, chiar şi în farmacii. Şi trebuie să recunosc că în numeroasele mele vizite în Olanda şi în Amsterdam nu am văzut incidente cauzate de oameni aflaţi sub influenşa drogurilor.
S-a lăsat seara, am mai traversat câteva poduri peste canalele acestui minunat oraş şi cu greu ajungem la autocarul ce ne va duce spre hotel, urmând ca mâine să mergem mai departe, străbătând zone de o frumuseţe unică. Ne suim în autocar după o zi plină, de neuitat, pe care o vom păstra în inima şi în mintea noastră.
Alex. BLANCK
În numărul viitor: “Peisaj cu mori de vânt”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare