CĂLĂTOR PRIN LUME. Sicilia, altfel de cum o ştim (2)

Din multe puncte de vedere, partea de sud a Italiei este considerată o zonă săracă, dar ea este bogată în vulcani, existând aici nu mai puţin de trei vulcani: Vezuviu în apropiere de Napoli (şi cel mai cunoscut datorită şi distrugerii oraşului Pompei în anul 79 î.Hr., când cenuşa sa a acoperit în întregime acest oraş, precum şi Herculaneum Ercolano), Etna (socotit cel mai interesant din Sicilia) şi Stromboli, situat pe insuliţa cu acelaşi nume din Insulele Eolie, unde legenda spune că era locul lui Eol, zeul vânturilor.

Vremea frumoasă şi curiozitatea ne fac să urcăm în autocarul cu care străbătuserăm o bună parte din Europa şi pornim la drum spre…

Etna

Este cel mai înalt vulcan din Europa, cu o înălţime de peste 3200 m, care variază între 3263 – 3326 metri, având un perimetru de 202 km. Este un vulcan activ care mai erupe din când în când, de referinţă fiind catastrofala erupţie din 1669, atunci când lava a curs timp de 122 zile, atingând şi oraşul Catania. Mult mai târziu, după 1971, a fost activ timp de zece ani; în 1983 erupţia a durat patru luni, iar ultima sa erupţie a avut loc în 2001. 

Datorită dimensiunilor sale enorme, arabii îl numeau „Muntele Munţilor”, iar pentru navigatorii greci era „Aipho” (eu ard). Pentru a ajunge aici, am preferat autocarul, dar se poate ajunge şi cu trenul sau cu microbuzele ce pleacă din Catania, Taormina ori alte localităţi învecinate. Drumul urcă în serpentine largi printr-o zonă extrem de fertilă datorată lavei vechi de secole, cu o vegetaţie luxuriantă ce se întinde la poalele vulcanului. Admirăm casele mici şi cochete ale fermierilor, dar şi livezile de peri, palmieri, eucalipt, măslini, migdali sau citrice (localnicii spun că ei produc „cele mai zemoase portocale din Europa”). Pe măsură ce urcăm pantele muntelui, peisajul se schimbă. Dispar livezile, iar pământul capătă nuanţe de cenuşiu, care pe parcurs se transformă în negru închis. Ne oprim în apropierea staţiei teleferice, de unde telecabina urcă până la 2507 m. 

Totul în jur este negru, ca într-o zonă de exploatare a cărbunelui – este crusta vulcanică veche de secole. În apropiere vedem două mici cratere uitate de vreme, de mărimea unor gropi ceva mai mari, cauzate de o explozie puternică. Luăm câteva bucăţi din crusta aceasta neagră şi  zgrunţuroasă, iar de la unul din numeroasele buticuri ce împânzesc locul, cumpăr o iconiţă cu chipul Fecioarei Maria, încadrată într-o ramă din tuf vulcanic negru, iconiţă ce mă priveşte acum când scriu. Ne-am putea continua drumul cu telecabina până la 2507 metri, spre Grand Hotel Etna (1730 m) sau Refugio Sapienza (1910 m), dar având atât de multe de văzut, preferăm să coborâm spre…

Catania

Situat în golful cu acelaşi nume, oraşul se află la aproximativ 34 km de Etna, fiind al doilea oraş ca mărime şi importanţă din Sicilia, cu o populaţie de peste 300.000 de locuitori. A fost fondat în anul 729 î.Hr. de către greci. În 263 î.Hr. este cucerit de romani şi transformat în colonie romană sub Octavian Augustus. În 251, Sf. Agatha, cea care va deveni patroana spirituală a oraşului, a fost martirizată aici într-o perioadă în care creştinii erau persecutaţi. Aşezarea este cucerită pe rând de vandali, vizigoţi, ostrogoţi, bizantini (535) şi arabi (882). Odată cu venirea normanzilor (1071), oraşul se dezvoltă, în ciuda cutremurului înregistrat în 1169. Câteva secole mai târziu, în 1434, este fondată prima univesitate din insulă. 

Dezvoltarea şi creşterea în importanţă a oraşului sunt curmate brusc de două evenimente dezastruoase din istoria sa: erupţia vulcanului Etna din 1669 a cărui lavă a ajuns până aici şi cutremurul din 1693, care a distrus oraşul aproape în întregime. Dar asemenea păsării Phoenix, oraşul renaşte din cenuşă la propriu şi la figurat, apărând o nouă Catania, cu clădiri în stil baroc sau rococo ce pot fi văzute şi astăzi. În timpul celui de-al doilea război mondial, oraşul a fost grav avariat, dar din nou şi-a revenit şi a devenit ceea ce este şi astăzi, un important centru industrial, agricol, de transport şi turistic, cel mai populat oraş din Sicilia, după Palermo.

Ne oprim în piaţa centrală de formă circulară, dominată de clădirea catedralei, construită pe locul unei vechi catedrale normande (1091), restaurată în 1169 şi apoi parţial între 1730 – 1736. În interior, în capela Sf. Agatha, bogat împodobită, găsim o relicvă sfântă sicilienilor, vălul Sf. Agatha, care este sărbătorită în fiecare an între 3 şi 5 februarie, printr-o mare procesiune ce străbate întregul oraş. Tot aici se află casa memorială şi mormântul marelui compozitor Vicenzo Bellini, autorul celebrei opere „Norma”, cetăţean de vază al oraşului, a cărui statuie a fost ridicată în 1882. Numele lui Bellini este purtat şi de teatrul oraşului, inaugurat în 1890 chiar cu opera „Norma”. 

În mijlocul pieţei, într-un scuar verde, se află „Fântâna Elefant”, un bazin cu apă deasupra căruia tronează un elefant făcut din lava vulanului Etna (acesta fiind şi emblema oraşului).

Părăsim Catania şi ne continuăm drumul de-a lungul mării spre un alt oraş, o frumoasă staţiune turistică aşezată pe pantele muntelui Tauro, la o altitudine de 250 metri…

Taormina

Oraş fondat în anul 358 î.Hr. sub numele de Tauromenion, într-o stânsă legătură cu Naxos, prima colonie greceasă fondată în Sicilia şi cu Siracusa. Cu o istorie mult frământată de numeroasele triburi ce au trecut pe aici, devine încet-încet una dintre cele mai importante centre turistice din Italia, datorită climei sale blânde, peisajelor deosebite, de o rară frumuseţe, facilităţilor hoteliere, dar şi datorită splendidului său teatru grec din sec. al III-lea, de unde se deschide o vastă panoramă atât asupra golfului situat în Marea Ionică, cât şi spre Etna şi despre care scriitorul german Goethe scria: „Amplasarea acestui teatru este cea mai desăvârşită operă de artă a omului şi a naturii” („Călătorie în Italia”, 1789).

Lăsăm în urmă plajele aurii şi cu marea la picioare, urcăm în serpentine spre oraş, îndreptându-ne spre Piaţa 9 Aprilie, zona pietonală a oraşului. Casele mici şi cochete, căţărate pe pantele domoale ale oraşului, cu „valuri” de flori la ferestre, soarele cald şi clima blândă, toate te îndeamnă să parcurgi drumul agale şi să te opreşti la una din numeroasele terase-cafenea pentru a admira oraşul, într-un scurt popas pe care îl facem şi noi, bucurându-ne de tot ce ne înconjoară. Deşi timpul ne împinge de la spate, nu putem să părăsim acest loc fără să vedem, măcar din exterior, catedrala din Piaţa Municipală, cu faţada ei din piatră şi fântâna cu „femeia centaur”, emblema oraşului. Pornim din nou la drum spre o fostă glorie a insulei, oraşul lui Arhimede…

Siracusa

Acest oraş port situat pe coasta de est a Siciliei care numără astăzi peste 120.000 de locuitori, a fost cândva unul dintre cele mai importante oraşe ale Europei şi sub Dyonisos I, cel mai puternic oraş grecesc. A fost întemeiat în 734 î.Hr. de către grecii din Corint şi de-a lungul vremii a fost cucerit de Gelone din Gela; singurii ei rivali au fost etruscii şi cartaginezii, cu aceştia din urmă purtând trei războaie. A fost cucerit de romani în 211 î.Hr. şi capturat de arabi în 879. Sub romani şi bizantini îşi păstrează supremaţia în Sicilia, dar sub arabi înregistrează o perioadă de sărăcie. Prosperă apoi sub aragonezi şi spanioli până la începutul sec. XVI, pentru ca în sec. XVII şi XVIII să fie lovit de o serie de nenorociri, cea mai mare fiind cutremurul din 1693. Oraşul este plin de monumente cu arhitectură barocă şi medievală şi din multitudinea lor alegem să vedem azi doar câteva.

Catedrala este un minunat exemplu de arhitectură barocă. La începutul sec. V î.Hr. a fost construit un templu doric dedicat zeiţei Atena, cu 6 coloane în faţă şi 14 pe părţile laterale. În sec. VII, templul păgân a fost transformat în catedrală. După cutremurul din 1693, fosta faţadă a fost înlocuită cu una barocă, o structură animată de elemente de umbră şi lumină. În interior, o statuie în argint a Sf. Lucia (patroana spirituală a oraşului), o pictură a Sf. Zosimo (episcopul ce a transformat templul păgân în catedrală) şi crucifixul din lemn în stil bizantin sunt printre cele mai importante exponate de aici. 

Ne continuăm drumul spre „Grotta dei Cordari” (Peştera Frânghierilor), parţial acoperită, o adevărată seră în aer liber. Aici au fost ţinuţi prizonierii atenieni după înfrângerea lor în anul 413 î.Hr. Alături de această peşteră se află „Urechea lui Dionysos”, numită aşa prima dată de marele pictor Caravaggio, care a observat forma de ureche a despicăturii de la intrarea în peşteră, cât şi acustica sa extraordinară, despre care se spune că l-ar fi ajutat pe Dionysos I cel Bătrân să asculte ce discutau sau complotau prizonierii săi. Unul din cele mai importante obiective turistice din Siracusa îl reprezintă Teatrul Greco-Roman, cel mai mare din Sicilia şi din Grecia Antică. Cu o capacitate de aproximativ 15.000 de locuri şi cu un diametru de 138,60 m, acest teatru ce poartă urmele vieţii culturale din Siracusa este folosit şi astăzi pentru spectacole. 

Când spui Siracusa spui Arhimede, pentru că aici, pe când se afla în baie, a descoperit acesta celebra lege a fizicii fluidelor. Tot el este cel care a ajutat Siracusa să se apere în anul 213 împotriva romanilor, construind maşini de război şi tot aici a fost omorât de aceştia în 212 î.Hr. Aşa că nu putem pleca mai departe fără a vedea ceea ce ni se spune că ar fi mormântul său. Într-o necropolă cu morminte ni se indică o gaură mare în stâncă, cu un frontispiciu doric la intrare. Deşi nici ghidul nu este sigur că acest mormânt îi aparţine, păstrăm un moment de reculegere,  cu gândul la cele nouă tratate lăsate şi la toate invenţiie sale.

Sfătuiţi să nu părăsim Sicilia până nu mergem la Agrigento să vedem „Valea Templelor”, nu am regretat îndemnul ghidului nostru, căci aici am văzut ruinele celor nouă temple „cele mai frumoase vestigii greceşti din afara Greciei”, cum spunea cineva.

Dar despre acestea în numărul viitor.

Alex. BLANCK