CĂLĂTOR PRIN LUME. Sicilia, altfel de cum o ştim noi (1)

Când spunem Sicilia, cei mai mulţi dintre noi ne gândim la mafie, sărăcie, soare, praf, Etna sau Palermo. Toate acestea sunt realităţi, dar Sicilia, acest colţ de lume, reprezintă nu doar atât, ci mult, mult mai mult. Nu degeaba marele scriitor german Goethe, socotit „cea mai mare personalitate a literaturii germane din epoca modernă” (Enciclopedia Britanica), scria în „Călătorie în Italia” (1789): „Să vezi Italia fără să vezi Sicilia, este ca şi cum nu ai văzut Italia deloc, căci Sicilia este cheia întregii ţări”. Aşadar, dragi cititori, haideţi să dăm împreună o „raită” prin această minunată insulă, cea mai mare din Marea Mediterană, cu o suprafaţă de 25.460 km pătraţi şi o populaţie de aproape 5 milioane de locuitori. 

Câteva repere istorice

Cei mai vechi locuitori ai insulei aparţineau tribului Sicano, de origine mediteraneană. În jurul anului 1270 î.Hr., alte popare italice – Siculo – au invadat insula, stabilindu-se în regiunea de est, în timp ce Sicanii s-au retras în regiunea de nord-vest. De la aceste două triburi şi numele de azi al insulei – Sicilia. Mai târziu, prin sec. X î.Hr., Fenicienii au fondat câteva colonii printre care şi Palermo. Situată la intersecţia drumurilor între Europa şi Africa, insula a fost „curtată” de nenumărate valuri de invadatori. Grecii au colonizat-o între sec. VIII – VI î.Hr., cei mai importanţi fiind greco-ionienii şi greco-doricii, care au fondat minunate centre, cum ar fi Catania sau Siracuza. Ocuparea strâmtorii Messina de către romani în 264 î.Hr., războaiele punice, căderea Siracuzei (212 î.Hr.) au adus dominaţia romană în insulă, Sicilia fiind prima provincie condusă de un pretor şi doi chestori cu reşedinţa în Siracuza. Sub romani, Sicilia devine „grânarul Romei”; apar noi oraşe – Taormina, Catania, Marsala sau Palermo. Mulţi romani bogaţi îşi constuiesc aici vile luxoase datorită climei blânde. Prin sec. III începe să se răspândească creştinismul. Romanii sunt urmaţi de bizantini între 535 – 827, ca apoi arabii să cucerească oraş după oraş – Palermo (831) şi Taormina, ultimul cuerit după un lung asediu în 902. În timpul ocupaţiei arabe, Palermo devine capitala insulei. Un secol mai târziu, în 1072, Normanzii intră în Palermo marcând începutul epocii normande. Sicilia prosperă şi apogeul său este sub regele Frederick I. În sec. XII – XIII face parte din cele două Sicilii, căci insula este împărţită între francezi şi spanioli, pentru ca în 1442, Alfonso de Aragon să unifice cele două părţi proclamându-se rege. Sucesiunea spaniolă durează până în 1712. După acest an, Sicilia trece în mâinile Casei de Savoya, ca apoi să fie condusă de Burbonii spanioli. În 1860 este eliberată de sub dinastia Burbonilor de către Giuseppe Garibaldi şi în 1861 este încorporată în Regatul Italiei. Cele două războaie mondiale aduc sărăcie şi suferinţă Siciliei, adâncind prăpastia între nordul industrial şi bogat şi sudul agricol şi sărac. La 26 februarie 1948, Sicilia devină regiune autonomă, ceea ce este şi astăzi. Acest act a însemnat un pas mare în dezvoltarea regiunii, deşi multe mai sunt de făcut. 

Vizitând insula

Ajungem în cea mai mare insulă din Marea Mediterană (urmată de Sardinia) după o lungă călătorie prin Croaţia, cu frumosele sale staţiuni maritime şi printr-o parte a „cizmei” italiene şi poposim câteva zile în Palermo, urmând ca de aici să vizităm în fiecare zi câteva din cele mai importante obiective turistice ale insulei.

Palermo

Capitala insulei şi cel mai important centru administrativ şi industrial este un mare port situat în golful cu acelaşi nume, având o populaţie de peste 650.000 de locutiori, la poalele muntelui Pelegrino. Aşezarea sa l-a determinat pe marele scriitor german Goethe, ajuns aici în primăvara anului 1787, să spună că a văzut aici „cel mai frumos promontoriu din lume”. Istoria oraşului poate fi împărţită în două: perioada de la fondarea sa în sec. VIII î.Hr. de către Fenicieni, până în perioada arabă şi după cucerirea arabă. La începuturile sale s-a numit Ziz (floare), fiind un important centru comercial. După cucerirea sa de către Cartaginezi s-a numit Panormus (port mare). Intră sub stăpânirea română în 254, după războiul cu Cartaginezii. Perioada romană este una de dezvoltare a oraşului, ce va fi invadat mai apoi de către vandali, ostrogoţi sau bizantini. Cucerit de către arabi, devine cel mai important centru al comerţului cu Africa de Nord şi în 1948 este reşedinţa Emirului Siciliei şi implicit capitala insulei. Este confirmat drept capitală de către normanzi, perioada normandă reprezentând apogeul pentru Palermo, căci oraşul se dezvoltă  şi se construiesc minunate monumente.  Aici „a înflorit cea mai dezvoltată civilizaţiei a Europei”, afirma Sandro Chierichetti. În lunga perioadă de dominaţie spaniolă, Palermo decade, deşi construcţii splendide continuă să apară. Pe 27 mai 1860, Palermo este ocupat de voluntarii lui Giuseppe Garbaldi şi integrat Regatului Italiei. Oraşul devine din ce în ce mai mare şi mai frumos până la cel de al doilea război mondial, când a fost grav avariat de bombadamente şi apoi ocupat de trupele aliate în 1943. Cu toate distrugerile suferite, oraşul abundă în monumente importante ce ţi-ar lua câteva zile bune pentru a le vizita, căci fiecare val de invadatori şi-a adus contribuţia la dezvoltarea arhitectonică a oraşului, fiecare stil fiind prezent aici. Spre exemplificare, ajungem într-o stradă destul de liniştită, unde pe partea dreaptă găsim Domul – catedrala, un splendid exemplu de arhitectură normandă, ultimul mare monument normand construit în Sicilia. Construcţia sa a început în 1185. Din structura originală a rămas doar o parte din exterior, interiorul fiind modificat de-a lungul timpului. În exterior, privirea îţi este atrasă de două turnuri clopotniţă de o mare frumuseţe, care se repetă de fiecare parte a faţadei. Unitatea exteriorului este dată mai puţin de stilul arhitectural, cât de culoarea sa gri-roz şi maron auriu. Interiorul, în formă de cruce latină cu trei nave, adăposteşte mormintele regelui normand Roger al II-lea (d. 1154) şi al regelui Swab Frederick al II-lea (d. 1250), precum şi o capodoperă a lui Antonio Gagini, statuile celor 12 apostoli. 

Încântaţi de cele văzute, ne îndreptăm în această atmosferă plăcută, răcorită de briza mării, atmosferă ce îmi aduce aminte de primăvara de la noi, spre parcul central al oraşului ce poartă numele lui Giuseppe Garibaldi. Ştiam din cărţile de istorie că aici se află un bust al unui mare patriot român, scriitor şi om politic paşoptist – Nicolae Bălcescu, cel are a fost în fruntea revoluţiei de la 1848 în Ţara Românească, cel ce a militat pentru împroprietărirea ţăranilor sau eliberarea robilor ţigani, cel ce a scris „Românii supt Mihai Voievod Viteazul” (publicat de Alexandru Odobescu în 1878) şi despre care, din păcate, astăzi în România se vorbeşte foarte puţin. Bălcescu a murit de tuberculoză aici în 1852, fiind îngropat în cimitirul săracilor, după ce a fost nevoit să ia calea exilului în urma înăbuşirii revoluţiei de la 1848. Şi într-adevăr, pe una din aleile unui parc curat şi bine întreţinut găsesc bustul său şi rămân impresionat de starea impecabilă în care se află, spre deosebire de unele monumente de pe la noi. Depunem o floare, păstrăm un gând bun în memoria lui şi mergem mai departe spre…

Palatul Normand

Palat-fortăreaţă construit în prima jumătate a sex. XII de către normanzi, a folosit drept închisoare, cazarmă, locuinţă pentru femei şi eunuci sau atelier pentru confecţia textilelor deosebite, iar astăzi este sediul guvernului local. Din lipsă de timp, ne mărginim să vizităm Capela Palatină, considerată un „nestemat” al tuturor timpurilor, construită între 1131 – 1140 şi dedicată Sfântului Petru. Mozaicurile încântătoare de aici rivalizează cu cele pe care le găsim în Galla Placida din Ravenna, cu cele ale Catedralei Sfânta Sofia din Istanbul, cu ale Catedralei din Monreale. 

În Capela Palatină vedem mozaicuri înfăţişându-l pe Iisus binecuvântând din mijlocul îngerilor şi arhanghelilor, intrarea lui Iisus în Ierusalim sau fapte din Vechiul Testament, acestea fiind considerate cele mai frumoase mozaicuri bisericeşti, datorită armoniei între linie şi culoare, dar şi datorită realismului lor. O cupolă maură din lemn, decorată cu mozaicuri bizantine, îmi captează privirea minute în şir. Încântat peste măsură de cele văzute, ies în aerul cald de afară. În stradă, atmosferă tipică sudului Italiei: zgomot, praf, circulaţie ameţitoare cu maşini mici, camioane, taxiuri, scutere şi motociclete. Luăm „în piept” întreg acest vacarm pentru a ajunge la…

Catacombele Capucinilor

Bulevardul ce duce spre Via Pindemonte este mărginit de clădiri cu două sau trei etaje (nu vei găsi clădiri foarte înalte în Palermo) cu diferite stiluri arhitectonice, înghesuite una în alta, având la ferestre nelipsitele obloane specifice zonei. Orice ghid îţi va sugera să vizitezi aceste catacombe, deşi îţi trebuie o mare doză de curaj pentru a face acest lucru. De ce? Pentru că aici, într-o atmosferă macabră, se află 8000 de schelete, mumii sau cadavre în diferite stadii de putrefacţie. 

Metoda de înhumare aparţine călugărilor Capucini, de unde şi denumirea catacombelor. Aceştia luau corpurile neînsufleţite, le ungeau cu oţet şi le expuneau în aer liber la soare. Toate mumiile sunt îmbrăcate în hainele pe care oamenii le purtau în clipa morţii. Ele sunt aşezate în funcţie de rang şi de profesie: preoţi, călugări, oameni importanţi sau oameni de rând. Felul în care arată, cu fire de păr sau bucăţi de piele negre sau îngălbenite de vreme, este destul de neplăcut, aşa că ne grăbim să ieşim în aerul nu tocmai proaspăt de afară. Am văzut suficiente lucruri pentru o zi, aşa că mâine ne permitem o zi de plajă într-un mic sat de pescari.

Mondello

Prezentată în ghidurile insulei drept „cea mai elegantă şi bine echipată plajă”, aceasta se află la aproximativ 10 km de Palermo, lângă satul de pescari Mondello, ce se întinde pe pantele munţilor Pelegrino şi Gallo, ce mărginesc un minunat golf. Odată ajunşi aici, într-un autobuz plin, căutăm un loc pe plaja bine organizată cu şezlonguri, măsuţe şi umbrele, bucurându-ne de nisipul fin şi auriu. 

În afara acestor zone cu taxă, există şi unele în care, fără a plăti nimic, poţi să îţi întinzi cearşaful şi să te bucuri în aceeaşi măsură de soare şi de mare. Peisajul este deosebit! În spatele golfului şi al plajei, despărţite de o şosea, se află grădini de portocali şi de salcâmi, iar în spatele acestora poţi vedea crestele munţilor Pelegrino şi Galla. Pierdute printre aceste zone de verdeaţă găseşti mici pensiuni, case de vacanţă sau restaurante faimoase pentru paleta lor largă de preparate din peşte proaspăt şi pentru vinurile excelente. Nici nu ştiu când a trecut ziua şi e timpul să ne întoarcem la Palermo, pentru că mâine avem de vizitat alte locuri spectaculoase ale acestei insule. 

Alex. BLANCK