În numărul trecut v-am lăsat în faţa Colosseumului. Azi ne întâlnim din nou pentru a merge împreună spre Forul (Forumul) lui Traian.
Datorită expansiunii politice şi economice a Romei, Forul Roman era insuficient şi aşa s-au născut Forurile Imperiale, în afara vechiului Forum Roman. Cezar a fost primul, urmat de Augustus, Vespasian, Nerva şi Traian.
Mergem pe largul bulevard Via dei Fori Imperiale ce duce spre Piaţa Veneţia, admirăm pe nişte panouri hărţi cu teritoriile cucerite de romani, iar pe una din ele găsim şi Dacia noastră. Trecem pe lângă Forul lui Cezar şi ne oprim în faţa celui mai bine păstrat Forum, cel al lui Traian, construit de Apolodor din Damasc între 107 – 113, cel care a construit şi podul de la Drobeta Turnu Severin. Acesta a fost şi ultimul Forum Imperial construit. Lângă Bazilica Ulpia se înalţă Columna lui Traian, dedicată victoriilor sale împotriva dacilor. Columna de 40 m înălţime spune, în 25 de blocuri de marmură şi basoreliefuri, cu 2500 de personaje, toate în spirală, povestea faptelor eroice ale Împăratului în războaiele din 101 – 103 şi 107 – 108. În postamentul coloanei a fost adăpostită o urnă cu cenuşa lui Traian şi a soţiei sale, Plotina. În vârf, iniţial a fost statuia lui Traian, dar în 1587, Papa Sixt al V-lea a înlocuit-o cu statuia Sf. Petru. Întregul Forum a fost finalizat sub domnia Împăratului Hadrian. Undeva, în partea din spate a Forumului, se aflau Pieţele lui Traian, un complex comercial pe trei nivele, cu peste 150 de magazine (strămoşul mall-urilor de astăzi), complex socotit una din minunile acelor vremuri. Mândri că cel mai frumos forum vorbeşte şi de istoria noastră, traversăm piaţa ce ne desparte de un splendid monument alb – Monumentul primului rege al Italiei, Victor Emanuel al II-lea.
Altare De La Patria
Monumentul a fost proiectat de Giuseppe Sacconi pentru a comemora unificarea Italiei şi a glorifica valorile militare şi patriotice care au făurit Italia ca o singură naţiune. Construcţia monumentului a început în 1885 şi a fost terminată 40 de ani mai târziu. O scară largă în centrul monumentului duce spre Altarul Naţiunii (Altare De La Patria), unde se află şi Mormântul Eroului Necunoscut, flancat în permanenţă de doi ostaşi în uniforme de gală. Deasupra mormântului, într-o nişă, se află statuia Romei, având în stânga basoreliefuri glorificând Triumful Muncii şi în dreapta pe cel al Dragostei de Ţară.
De o parte şi de alta a scării sunt două fântâni reprezentând Marea Tireniană (dreapta) şi Marea Adriatică (stânga). În centrul monumentului, deasupra statuii Romei, se află statuia ecvestră a lui Victor Emanuel, opera lui Enrico Chiaradia. Statuia se sprijină pe un postament cu sculpturi simbolice ale celor mai importante oraşe italiene. În partea cea mai înaltă a monumentului se află o arcadă cu coloane, iar în părţile sale laterale, două caleşti din bronz, conduse de Victoria Înaripată.
Capitoliul
În imediata apropiere a Altarului Naţiunii se află Capitoliul, punctul central al vieţii religioase în antichitate, colina cea mai renumită din cele şapte ale Romei, locul în care s-au petrecut cele mai semnificative evenimente din istoria oraşului. Pe Capitoliu fusese cândva templul triadei de zei Jupiter Optimus Maximus (Capitolinul), Junona şi Minerva. Tot aici a fost casa lui Romulus şi Arcul de Triumf al lui Nero, iar de pe stâncile abrupte din sudul colinei erau aruncaţi trădătorii condamnaţi la moarte. Urcăm pe scara largă – Coordonata, proiectată de Michelangelo, cel care a proiectat întreaga piaţă a Capitoliului la cererea Papei Paul al III-lea, având la bază doi lei egipteni din piatră şi în capătul scărilor, de ambele părţi, vedem statuile lui Castor şi Pollux alături de caii lor.
În centrul pieţei se află statuia ecvestră a lui Marc Aureliu, adusă aici la sugestia lui Michelangelo, o statuie din bronz (sec. II), material mai puţin folosit în acele timpuri. Admirăm faţada impunătoare a “Palazzo Senatorio”, clădirea ce adăposteşte Primăria Romei din vârful colinei capitoline şi coborâm spre Piaţa Veneţia, important nod de circulaţie şi punctul de întâlnire a şase dintre cele mai importante străzi ale Romei. Una dintre ele este şi Via del Corso, axa principală a Romei, ce porneşte de aici şi se termină după aproximativ 2 km, în Piazza del Popolo. Străbat această stradă, Corso, plină de magazine de top, cu preţuri pe măsură, dar şi de vechi palate, unele transformate în sedii de bănci. Aflându-mă “pe Corso”, gândul mă duce la Ploieştiul adolescenţei mele, când distracţia noastră principală era o plimbare “pe Corso”, în centrul oraşului. Corso de aici este o stradă foarte populată, cu trafic intens şi animată, din loc în loc, de pictori ce-ţi fac portretul “la minut” sau care realizează peisaje uimitoare cu ajutorul unor sprayuri multicolore. Ajung la jumătatea străzii şi am de făcut o alegere. La dreapta – Fântâna Trevi, la stânga – Panteonul şi Piaţa Navona.
Fontana Trevi
Am ales Fontana Trevi, pentru că înainte de a veni aici mă încântase într-un film din tinereţea mea, “Vacanţă la Roma”. Străbat câteva străzi laterale şi ajung în Piaţa Trevi, în faţa fântânii minune. Se spune că aruncând un bănuţ în eleşteul cu apă limpede din faţa grupului de statui, te vei întoarce cu siguranţă aici. Bănuţul trebuie neapărat aruncat peste umărul drept pentru ca dorinţa să se îndeplinească. Ingenios lipită de peretele unui palat datând din 1732, fântâna este capătul apeductului Acqua Vergine, construit de Agrippa în anul 19 (î.Hr.). Construită la cererea Papei Clement al XII-lea, ea este bogat împodobită cu statui, având în centru pe zeul apelor Neptun, încojurat de vietăţi marine, stând pe un car tras de tritoni şi căluţi de mare. În nişele laterale sunt două statui care reprezintă Belşugul şi Abundenţa.
Piaţa, în formă circulară, este înconjurată de buticuri care îţi oferă suveniruri care să-ţi amintească de acest minunat colţ al Romei. Zona este veşnic plină de turişti şi de îndrăgostiţi. O legendă spune că dacă doi îndrăgostiţi beau apă din fântână cu acelaşi pahar, pe care apoi îl sparg, dragostea lor va fi eternă.
Piaţa Spaniei
Cei din generaţia mea îşi amintesc cu siguranţă de filmul italian “Fetele din Piaţa Spaniei”, ce a rulat cu mare succes pe ecranele de la noi, care poartă titlul acestei pieţe aflate nu departe de Fontana di Trevi. Prin câteva străzi înguste, pline de buticuri, ajungem în faţa celebrelor trepte din Piaţa Spaniei, locul de întâlnire al tinerilor, dar nu numai. Piaţa se află în cea mai stilată zonă a capitalei şi de aici pleacă străzi precum Via Margutta, renumită pentru pictorii săi, Via del Babuino, cu magazinele sale de antichităţi sau Via Condotti, cu cele mai elegante magazine.
În mijlocul pieţei se află o fântână în formă de barcă – Fontana della Barcaccia, însă punctul maxim de interes îl reprezintă scările spaniole proiectate de Francesco de Sanctis la începutul sec. XVIII, pentru Ludovic al XV-lea. În capătul lor se află biserica “Trinita dei Monti”, construită în sec. XVI, cu două turnuri cu ceas, în faţa căreia se ridică un obelisc adus aici în 1789. Celebrele trepte sunt în permanenţă pline de tineri, turişti străini, artişti plastici ce-şi vând pânzele sau de cei ce vin să se aşeze pur şi simplu aici şi să privească la forfota din jur. Asta fac şi eu, cu regretul că nu am putut veni niciodată în luna mai, pentru a vedea azaleele ce înfrumuseţează treptele primăvara. Mă ridic cu greu şi părăsesc această piaţă atât de prezentă într-un alt film celebru al marelui regizor italian Federico Fellini, “La Dolce Vita”.
Panteonul şi Piaţa Navona
Din Piaţa Spaniei străbat Via Candotti pentru a mă înapoia pe Corso şi după câteva sute de metri fac dreapta, îndreptându-mă spre cea mai frumoasă piaţă barocă – Piaţa Navona. Străbat o stradă îngustă ce dă într-o piaţă rotundă înconjurată de restaurante şi brusc îmi apare în faţă clădirea Panteonului, unul din cele mai importante şi impunătoare temple romane. A fost construit în anul 27 (î.Hr.) de Agrippa în onoarea tuturor zeilor, de aici şi numele de Panteon.
De formă circulară, precedat de un pronaos de tip grecesc sprijinit pe 16 stâlpi de granit, domul impresionează prin felul în care a fost păstrat, reprezentând o excepţională realizare a acelor timpuri, având un diametru de 43,3 m, mai mare decât cel al Bazilicii Sf. Petru. Aici au fost îngropaţi de-a lungul timpului iluştri artişti italieni, arhitecţi, pictori sau membri ai familiei regale: Regele Victor Emanuel al II-lea, Umberto I şi Regina Margherita. Ies din Panteon şi merg mai departe spre Piaţa Navona.
Celebră printre pieţele oraşului, ea ocupă locul unde exista în antichitate “Stadionul lui Domiţian”. Este decorată cu trei fântâni, dintre care cea centrală este faimoasa Fântână a Râurilor, sculptată de Bernini şi de câţiva dintre elevii săi între 1650 – 1651, la comanda Papei Inocenţiu al X-lea. Numele ei se trage de la cele patru statui ce reprezintă patru continente, cu câte un râu reprezentativ: Gange pentru Asia, Nil pentru Africa, Dunărea pentru Europa şi Rio Plata pentru America. În sudul pieţei se află Fântâna Maurului, iar în celălalt capăt Fântâna lui Neptun, cu statuia Zeului Mării, adăugată în 1878. Întreaga piaţă este un muzeu baroc în aer liber, cu biserici şi palate, capodopere arhitecturale baroce. După ce fac un tur al pieţei, minunându-mă de ceea ce văd, mă aşez obosit la o masă în una din multele cafenele aflate pe laturi, pentru a gusta o cafea şi o îngheţată cum numai în Italia poţi găsi.
Am scris de foarte puţine lucruri pe care le-am văzut de-a lungul anilor la Roma. N-am spus nimic despre Vatican şi minunile sale, despre cele peste 300 de biserici ale Romei sau despre muzeele sale. Poate o dată viitoare.
Pentru final am ales dintr-un ghid al Romei o zi din viaţa unui roman, aşa cum şi-au închipuit-o autorii ghidului, R. Bramblett şi J. Kennedy: “Majoritatea romanilor locuiau în blocuri cu apartamente de aproximativ şase etaje, în care cei săraci locuiau la etajele superioare, fiind mai ieftine. Un cetăţean roman de nivel mediu se trezea înainte de răsăritul soarelui, îşi punea toga şi lua micul dejun însoţit de un pahar cu apă. Apoi ieşea în stradă şi se oprea la prima latrină publică, unde stătea de vorbă cu vecinii. După aceea îi făcea o vizită patronului său spiritual. Prânzul era constituit dintr-o bucată de pâine şi un pahar de vin. Îmbăiatul urma abia după-amiaza târziu, când se întâlnea cu prietenii la o baie publică. Acolo conversa, făcea exerciţii fizice, citea sau admira opere de artă, până la cină. Cea mai importantă masă a zilei o lua întins pe canapea, fiind servit de sclavi. Femeile romane, cu excepţia timpului acordat băii, îşi petreceau toată ziua acasă, având grijă de gospodărie”.
A coborât seara peste “Cetatea Eternă”, dar străzile sunt pline de cei ce se pregătesc pentru viaţa de noapte, pentru că un oraş ca Roma nu doarme niciodată.
Ne luăm rămas bun, cu promisiunea că vom reveni, doar am aruncat un bănuţ în Fontana din Trevi şi trebuie să ni se îndeplinească dorinţa!
Alex. BLANCK
În nr. viitor: Viena sub lumina Bradului de Crăciun
Roma – Cetatea Eternă (1): http://ziaruloglinda.blogspot.ro/2014/11/calator-prin-lume_25.html
Redacția Oglinda încurajează un schimb de idei liber și deschis. Cu toate acestea, vă rugăm să evitați limbajul vulgar, atacurile la persoană, amenințările sau incitările la violență. Orice mesaj care conține injurii, amenințări sau discurs de ură bazat pe rasă, etnie, religie, orientare sexuală sau alte caracteristici personale va fi șters. Mulțumim pentru înțelegere!