Știri

Călător prin lume. Bruxelles – capitala Europei

“Bine aţi venit” în ţara cartofilor prăjiţi/ pai – te întâmpină un poster enorm plasat pe un zid la ieşirea din aeroportul “Zaventem”, principala poartă aeriană a metropolei. Şi se pare că aşa este, judecând după mâncărurile cele mai populare, dar şi mai ieftine: cartofi cu scoici, cartofi cu maioneză sau diferite alte sosuri, dar judecând şi după câmpurile plantate cu cartofi, pe care le poţi vedea la periferii.
Numele oraşului vine din două cuvinte din olandeza veche: bruoc (mlaştină) şi sella (casă), iar prima menţiune documentară o găsim în anul 695, în timp ce oraşul va fi fondat câteva secole mai târziu, în 979, de către ducele Charles I de Lorena.
Metropola Bruxelles – de o mare frumuseţe – este împărţită în Oraşul de Sus şi Oraşul de Jos, iar acest lucru se vede cel mai bine de pe esplanada de lângă celebrul Palat de Justiţie, cu o suprafaţă de peste 26.000 de metri pătraţi, cu o cupolă de 118 m, vizibilă din orice colţ al oraşului şi străjuit de patru statui simbolizând dreptatea, clemenţa, forţa şi legea. Interesant de menţionat este faptul că aici se afla, în timpurile vechi, eşafodul unde erau spânzuraţi condamnaţii la moarte.
Bruxelles este pe drept cuvânt numit “capitala Europei”, căci aici, în afară de organismele Uniunii Europene şi de sediul NATO, se află şi alte peste 1.000 de organizaţii internaţionale. Este socotit  al treilea oraş din lume ca număr de conferinţe sau congrese internaţionale organizate.
Dorind să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru şansa de a vizita acest oraş, ne începem vizita cu catedrala “Sf. Mihail şi Gudula”, situată pe un deal, în apropierea Muzeului Naţional de Istorie, cei doi sfinţi fiind consideraţi patronii oraşului. O bisericuţă a fost construită în 1047, iar în 1226, Henry I – Duce de Brabant, începe o nouă construcţie, ce va dura 300 de ani. Exteriorul, ca şi interiorul, sunt adevărate opere de artă. De câte ori ajung în faţa Catedralei, stau câteva minute admirând cele două turnuri zvelte a câte 69 m înălţime, aşteptând ca marele clopot salvator să bată sau măcar să aud carillionul cu 49 de clopote. Interiorul are 110 m lungime, 50 m lăţime şi 26,5 m înălţime şi este dominat de nava cu 12 stâlpi, şase de fiecare parte, cu statuile celor 12 apostoli. Nu poţi părăsi catedrala fără a trece pe lângă statuile aurite ale Sfinţilor Mihail şi Gudula, fără a admira minunatele vitralii şi mai ales fără a te opri în faţa “Amvonului Adevărului”, sculptat în lemn de stejar, ce are la baza lui reprezentarea izgonorii din Rai a lui Adam şi Eva.
Părăsim cu părere de rău catedrala şi străbatem un cartier cu clădiri cenuşii, masive, făcute parcă să te intimideze şi să te domine. Aţi ghicit: cartierul băncilor şi al societăţilor de asigurări. Trecem pe lângă Muzeul Filmului, urcăm câteva trepte şi avem în faţă Parcul Central al oraşului, un plămân verde atât de necesar pentru un astfel de oraş şi o clădire masivă (sec. XVIII) – Palatul Regal. Şi pentru că nu este luni şi este încă devreme, până în ora 16,00, vizităm aripa palatului deschisă publicului, impresionaţi de frumuseţea sălilor de recepţie şi de dans, precum şi de sala tronului.
Ieşim după circa 45 de minute şi pe Calea Regală mergem spre Piaţa Palatelor, unul din marile puncte de atracţie ale capitalei belgiene. Istoria te copleşeşte: eşti înconjurat de palate unde au trăit Carol al V-lea sau fanaticul Filip al II-lea, ai în faţa ta statuia lui Godefroy de Bouillon – regele Ierusalimului, plecând în prima cruciadă şi alte personaje ale istoriei. Astăzi, unele dintre palate adăpostesc diferite muzee, cum ar fi Muzeul Instrumentelor Muzicale, ce conţine peste 6.000 de instrumente din întreaga lume.
Dar a venit momentul să părăsim Oraşul de Sus şi să ne îndreptăm, coborând Albertina, care mă face să mă simt ca şi cum aş coborî treptele din Piaţa Spaniei din Roma, spre cea mai frumoasă piaţă din Europa şi poate chiar din lume: Grande Place/ Grote Markt sau Piaţa Mare. Dominată de clădirea Primăriei, începută în sec. XIII, căreia i s-a adăugat partea dreaptă în sec. XV, clădirea este o dantelărie în piatră, deasupra căreia tronează, la înălţimea de 91 m, Sfântul Mihail doborând diavolul.
Piaţa este înconjurată de clădiri una mai frumoasă decât alta: Casa Regelui, Casele Ghildelor – berari, brutari, dogari, arcaşi sau Casa Ducilor de Brabant. Casa Regelui adăposteşte Muzeul de Istorie al oraşului, în care poţi vedea şi o numeroasă colecţie – peste 600 de haine – trimise din întreaga lume pentru a-l îmbrăca pe Manneken Pis, statuia băieţelului din bronz care face pipi, legendă a oraşului. Şi România este prezentă în această colecţie cu un costum Dracula şi unul de oşean. Piaţa este un furnicar uman, în care simţi că trăieşti cu adevărat, iar terasele ce o  înconjoară te fac şi mai mult să zăboveşti în acest loc minunat şi să bei o bere la “Casa Berarilor”, singura problemă fiind aceea de a alege din cele peste 600 de sortimente de bere.
A venit momentul să părăsim Piaţa Mare şi să-i facem o vizită celui mai vestit cetăţean al oraşului, Manneken Pis – o statuie din bronz reprezentând un băieţel de numai 60 cm înălţime, care face pipi. În drumul nostru vom trece pe lângă magazinele celebre pentru dantelă sau ciocolată, ne vom opri să admirăm cascadele de ciocolată din vitrine şi bineînţeles vom cumpăra câteva mici amintiri dulci sau dantele, care fac faima ţării şi a oraşului. Şi, deodată, după un colţ sau chiar pe colţ, “omuleţul” nostru, despre care legenda spune că ar fi stins în felul acesta, personal, un incendiu ce ameninţa oraşul. Statuia, instalată în 1619, a fost furată de câteva ori, refăcută şi este vizitată astăzi de milioane de turişti.
Ne întoarcem în Grande Place, care este încă plină cu turişti aşteptând jocul de lumini de pe faţada Primăriei, de la ora 23.00, cu regretul că este un an par şi nu putem admira celebrul covor floral format din peste 800.000 de begonii aduse din oraşul belgian Ghent. Covorul uriaş ce poate fi văzut din doi în doi ani, pe 15 august şi care acoperă aproape întreaga suprafaţă a pieţei, a fost “aşternut” pentru prima dată în 1971 şi de atunci este un alt punct de atracţie al unei veri belgiene.
Dar s-a făcut târziu şi după o zi atât de încărcată, parcă ar trebui să mâncăm ceva şi să bem o bere. Nicio problemă, deşi una tot ar fi: ce să alegi dintre sutele de specialităţi de mâncare sau de bere. Străduţele din apropierea Grande Place sunt pline de zeci, dacă nu chiar sute de restaurante ce-ţi oferă sortimente de peşte sau fructe de mare. Pe o altă stradă, restaurante greceşti, turceşti, libaneze sau cu specialităţi belgiene: Waterzooi (pui cu legume), Boudin de Liege (cârnat negru cu stafide), scoici cu cartofi prăjiţi, bere blondă, brună, dulce, amară, fără alcool sau cu 12% alcool. Iar după o masă copioasă, nu prea scumpă, o îngheţată “Banana Split”, o îngheţată de vanilie, frişcă şi ciocolată topită caldă într-o banană despicată în două. Dacă nu aveţi timp sau bani pentru un restaurant, puteţi lua de la numeroasele chioşcuri cartofi prăjiţi cu sos, la pungă, o “fricadela” sau popularele “gauffre”.
Din oricare parte te-ai apropia de Bruxelles, nu poţi să nu vezi un al simbol al oraşului şi al ţării: Atomium (atomul) – o structură uriaşă din oţel, de 102 m înălţime şi format din 9 sfere cu diametrul de 18 m (cinci se vizitează), legate între ele cu tuburi diagonale în lungime de 23 m şi cu un diametru de 3,30 m, în interiorul cărora te poţi deplasa cu liftul de la o sferă la alta. “Atomul” reprezintă o moleculă de fier, mărită de 160 de miliarde de ori, a fost construit pentru Expoziţia Mondială din 1958, refăcut între 2003 şi 2006, pentru semicentenarul din 2008. Ideea filozofică care a stat la baza realizării acestei construcţii a fost aceea că un atom, atât de mic, stă la baza tuturor lucrurilor mari, uriaşe, ce se realizează, că şi un cât de mic şi neînsemnat om poate realiza lucruri mari. Sferele găzduiesc diferite expoziţii, iar în sfera din vârf se află un restaurant de unde se deschide o panoramă extrem de frumoasă a regiunii. Este interesant că “Atomium” trebuia să fie demolat după terminarea expoziţiei, dar datorită succesului la public, a rămas până în zilele noastre.
În imediata sa apropiere se află “Mica Europă”, un parc unde se găsesc cele mai semnificative clădiri din întreaga Europă, în machete. România este reprezentată prin Palatul de la Mogoşoaia. Şi străbaţi Europa în două ore.
Întrebat dacă nu m-am plictisit să revăd acest oraş de zeci de ori, am spus nu, pentru că ori de câte ori ajung acolo, simt acelaşi lucru pe care l-aş simţi şi în faţa unui prieten drag, pe care îl revăd, din când în când, cu aceeaşi căldură şi dragoste şi care mi-a lipsit în tot acest timp.
Alex. Blanck
În numărul viitor: Amsterdam – diamante, pictură, canale şi canabis.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare