Astăzi vom părăsi „bătrânul” nostru continent şi vom zbura spre Africa, vizitând o ţară cu o istorie milenară, o ţară mai puţin cunoscută nouă, dar de o mare frumuseţe şi încărcătură istorică – Maroc. Ţară situată în Africa de Nord-Vest, Marocul este un teritoriu scăldat de apele Oceanului Atlantic, ale Mării Mediterane, dar şi străjuită de Munţii Atlas. O ţară unde vei găsi oraşe imperiale, fortăreţe berbere, ruine din vremea romanilor, dar şi valoroase monumente musulmane.
Este ora 6.10 şi suntem îmbarcaţi în zborul 503 al companiei Alitalia, ce ne va duce la Milano, de unde după o scurtă escală, la ora 11.10, aceeaşi companie ne va duce spre Casablanca, cel mai mare oraş al Marocului. Ajungem după un zbor plăcut de două ore şi la ieşirea din aeroport ne întâmpină o vreme plăcută, briza oceanului făcându-se simţită din plin.
Casablanca de astăzi este un vechi port de piraţi care sub numele de Anfa devine capitala regatului Berber. Din cauza piraţilor săi, Anfa este distrusă de două ori de către portughezi în 1468 şi 1515, dar reclădit şi întărit de aceştia în 1615 sub numele Casa Branca. Un cutremur devastator distruge oraşul în 1755, dar sultanul Sidi Mohammed îl reface şi îi dă numele arab Dar-el-Beida, aşa cum este cunoscut şi astăzi în lumea arabă, după care, la sfârşitul secolului al XVIII-lea, spaniolii care se stabilesc aici îl numesc Casablanca, nume sub care este cunoscut şi astăzi în întreaga lume. Oraşul te încântă cu bulevardele sale largi, mărginite de palmieri, pieţele sale aglomerate, medina – celebrul bazar din Orient care aici poartă numele de medina, dar şi prin îmbinarea de stiluri arhitectonice arabe, maure, franceze sau moderne, cu blocuri de 10 etaje.
Ne lăsăm bagajele la hotel şi ne suim în autocarul care ne va duce în turul oraşului. Traversăm oraşul şi ne apropiem de malul Oceanului Atlantic, oprindu-ne în faţa unei minuni – unice în lume – Moscheea lui Hassan al II-lea. Moscheea poate fi zărită din depărtare datorită minaretului său înalt de 200 de metri. Sala de rugăciune, cu o suprafaţă de 20.000 mp, poate găzdui până la 25.000 de credincioşi şi are un acoperiş rabatabil, pereţi din marmură şi candelabre veneţiene. Sala unde credincioşii se spală, înainte de a intra în moschee pentru rugăciune, are 41 de fântâni. Dar unicitatea sa este dată de faptul că o parte din moschee este construită deasupra oceanului, plecând de la un verset din Coran care spune că „Tronul lui Allah era pe apă”. Piaţa din faţa Moscheei adună la marile sărbători peste 200.000 de credincioşi cărora li se pun la dispoziţie saltele pentru a se ruga. Părăsim această bijuterie arhitectonică construită doar în 6 ani (1987 – 1993) şi ne continuăm călătoria privind la micii pescari de pe malul oceanului şi, trecând pe lângă multitudinea de terase şi restaurante ce mărginesc oceanul, ajungem prin Cornişa Ain Diab în selectul cartier Anfa, ceva în genul vilelor din jurul Televiziunii noastre naţionale, cu selecte vile într-o mare de verdeaţă. De aici, din liniştea acestui cartier, coborâm spre inima oraşului, plină de viaţă, gălăgioasă şi ne oprim în Piaţa Mohammed V. Ajunşi aici ne amintim de celebrul film „Casablanca” cu Ingrid Bergman şi Humphry Bogart şi încercăm să găsim fosta cafenea a lui Rick, în film „Rick’s Cafe”, găsind-o nu departe de piaţă. O găsim la parterul unui luxos hotel, atingem pianul – „personaj” important din film, bem o cafea şi derulăm în minte scene din film, privind pozele ce ne înconjoară. Ieşim, traversăm bulevardul şi ne aflăm într-o zonă pietonală cu sute de magazine ce vând lucruri de bună calitate şi în special confecţii şi încălţăminte din piele.
Coboară întunericul peste metropolă, aerul este foarte plăcut şi deşi este trecut de miezul nopţii, micile cafenele sunt pline cu oameni care sorb tacticos un ceai sau o cafea. Nu vezi băuturi alcoolice şi nu vei găsi aşa ceva în Maroc. Unele supermarketuri – lanţuri internaţionale – care vând, au un raion ascuns publicului, unde băutura se vinde doar pe baza paşaportului. Nu rezistăm tentaţiei de a bea un ceai şi apoi ne îndreptăm agale spre hotel, gândindu-ne la ziua de mâine când vom vizita capitala ţării – Rabat.
Capitala ţării şi al doilea oraş ca importanţă după Casablanca, capitală imperială, a fost fondat în sec. XII de către sultanul Abd-el-Mumim ca o bază pentru expediţiile sale împotriva Spaniei şi l-a numit Ribat al Fath – Tabăra Victoriei, nume sub care este şi astăzi cunoscut în lumea arabă. Nepotul său Yacub-al-Mansur mută capitala regatului aici şi Rabat va rămâne capitală până în perioada Protectoratului Francez când capitala se va muta la Fes. Oraşul ne întâmpină cu bulevarde largi, aerisite, cu o climă blândă, influenţată de briza oceanică şi noi ne îndreptăm spre o zonă extrem de liniştită cu multă verdeaţă, unde se află Palatul Regal, în mijlocul unei grădini enorme, ce înglobează şi o moschee unde vinerea regele recită versete din Coran. În faţa palatului, pe un deal, ascunse printre pomi şi verdeaţă, se află ambasadele diferitelor ţări.
Părăsim cu regret această „oază” de verdeaţă, linişte şi pereţi de un alb strălucitor şi ne îndreptăm spre Tour Hassan, un turn pătrat incomplet, de 44 metri înălţime, ce trebuia să aibă 88 de metri, al unei moschei din secolul XII, foarte asemănător cu turnul Giraldei din Sevilla. În imedia sa apropiere se află o capodoperă arhitectonică în tradiţia hispano-maură şi cu influenţe marocane – Mausoleul Regelui Mohammed V – cel care a luptat pentru independenţa Marocului şi a fost proclamat rege în 1957. Mausoleul ne impresionează prin perfecţiunea decoraţiunilor ce reflectă evoluţia artei în Maroc din cele mai vechi timpuri până în 1971, când a fost construit de fiul lui Mohammed V, regele Hassan II. Construcţia de formă dreptunghiulară are la capătul opus intrării o nişă unde în permanenţă un preot recită versete din Coran. Vizitatorii se reculeg în liniştea acestui loc, privind în jos la mormântul de marmură străjuit de patru ostaşi îmbrăcaţi în uniforme tradiţionale. Privind în jos mormântul, aducem un ultim omagiu celui care a fost eliberatorul Marocului de sub protectoratul francez instituit în 1912. Ne întoarcem în centrul oraşului, pe bulevardul Mohammed V, separat prin straturi de flori cu trei fântâni minunate, bem o cafea, admirăm clădirea Parlamentului şi a Băncii Centrale şi plecăm mai departe spre Fes, capitala primei dinastii arabe din Maroc.
Alex. BLANCK
În numărul viitor: Maroc – oraşele imperiale Fes şi Meknes.
