În numărul trecut ne-am despărţit la capătul Podului Carol, lângă Catedrala Sf. Clement, aflată pe Calea Regală, în faţa unui afiş ce anunţa un mare concert de muzică de cameră în catedrală, cu lucrări de Bach, Vivaldi, Dvorak sau Smetana. Astfel de concerte au loc adesea în catedrale sau biserici, o idee care ar merita luată în seamă şi în ţara noastră.
Trebuie să grăbim pasul, pentru a fi la ora 12.00 în faţa ceasului astronomic din Piaţa vechii Primării. Cu greu ne facem loc printre miile de turişti ce umplu labirintul străzii Karlova, plimbându-se agale sau oprindu-se în faţa magazinelor ce străjuiesc această stradă. În curând ajungem într-o piaţă largă, care la această oră, 11.55, este plină ochi cu turiştii ce aşteaptă spectacolul Ceasului Astronomic din Turnul vechii Primării.
Ceasul – foarte asemănător cu cel din Piaţa San Marco din Veneţia – este renumit pentru figurinele sale. El a fost creat în 1410 şi perfecţionat în 1490 şi indică atât orele, cât şi fazele lunii. Într-un colţ se află “Moartea” cu coasa ei, sunând un clopoţel şi întorcând o clepsidră, iar la fiecare oră cântă un cocoş, se deschid două ferestre şi cei 12 apostoli trec dintr-o parte în alta. În imediata apropiere a Pieţei se înaltă două turnuri zvelte ale Catedralei Tyn sau Catedrala Fecioarei Maria în faţa Tynului. Catedrala, impresionantă prin arhitectura sa exterioară, a fost centrul mişcării husite, iar în stânga ei se află o monumentală statuie a lui Jan Hus, ridicată în 1915, la 500 de ani de la arderea sa pe rug. Piaţa este plină de artişti ambulanţi, mici formaţii muzicale şi diferite chioşcuri ce vând suveniruri.
O vizită în Praga cuprinde şi vechiul Cartier Evreiesc, ce se află nu departe de aici. Străzi mici şi înguste, case mici şi câteva sinagogi dintre care “Vechea – Nouă Sinagogă” (construită în 1270, jumătate la suprafaţă, jumătate în subteran) este cea mai veche sinagogă încă în funcţiune din Europa. La capătul străzii se află vechiul Cimitir Evreiesc, cu peste 20.000 de morminte. Interesant este faptul că printre acestea se află şi cel al Rabinului Löw, cel care în timpul Împăratului Rudolf, ar fi creat miticul Golem, o creatură cu puteri supranaturale, care fiind scăpată de sub control, a trebuit nimicită şi ascunsă într-un loc necunoscut.
Dar lăsăm trecutul, partea veche a oraşului şi mergem spre centrul modern al capitalei – Piaţa Wenceslas, oprindu-ne în drumul nostru să admirăm vitrinele magazinelor cu bijuterii sau cafenelele renumite ce mărginesc străzile înguste ce duc spre centrul principal al Pragăi moderne, începând cu cea de-a doua jumătate a secolului XIX. Piaţa are o suprafaţă de peste 41.000 de metri pătraţi şi o lungime de aproape un kilometru. Aici poţi vedea magazine ce satisfac toate gusturile, clădiri cu o arhitectură deosebită, fântâni arteziene, toate făcând din această piaţă un loc căutat de turiştii din întreaga lume.
În capătul de sus al pieţei se află statuia călare a Sf. Venceslas – patronul spiritual al Cehiei, construită între 1912 – 1924. La baza acesteia se află alţi patru Patroni ai Boemiei: Procop, Ludmila, Adalbert şi Sf. Agnes a Boemiei. Monumentul este locul de întâlnire al praghezilor şi a fost martorul multor evenimente din istoria Cehiei. Aici, în piaţă, au avut loc demonstraţiile anticomuniste din 1968, iar în spatele monumentului, în faţa clădirii impunătoare a Muzeului Naţional (1885 – 1890), un tânăr student, Jan Palla, şi-a dat foc în semn de protest faţă de ocupaţia sovietică a Cehoslovaciei. Şi tot aici oamenii au sărbătorit căderea comunismului în 1989 şi alegerea lui Václav Havel ca primul preşedinte ales democratic.
Şi cum poţi să închei mai bine o zi în acest minunat oraş decât căutând o berărie, mergând pe urmele bravului soldat Svejk, eroul romanului lui Hašek şi savurând o bere ce se produce în Cehia încă din 1839, celebra Pils. Berăriile, asemenea pub-urilor englezeşti, sunt nişte locuri pitoreşti, unde oamenii beau în căni mari de lut, cântă, se distrează şi sunt toţi prieteni. Este puţin fum, este gălăgie, se aud râsete, dar imediat eşti integrat în “colectiv” şi te simţi ca unul de-al casei.
S-a făcut târziu şi privesc oraşul de sus, de pe Colina Hradului, oraş ce străluceşte în dulcea lumină a apusului. Praga de Aur – nu doar pentru cupolele bisericilor ce par făcute din aur, ci Praga de Aur pentru valorile şi oamenii ei harnici şi prietenoşi.
Prima parte, aici: http://ziaruloglinda.blogspot.ro/2014/08/calator-prin-lume_26.html
Alex. BLANCK
În nr. viitor: Pe Nil de la Aswan la Luxor.
