Am intrat la oră, era destul de dimineață iar eu nu îmi băusem cafeaua. M-am uitat în clasă şi am văzut tristețe pe chipul lui. Era mic, slăbuț, parcă prea subțire îmbrăcat. Era prea trist pentru acea zi frumoasă de toamnă. M-am gândit că poate lipsa cafelei face ca privirea să îmi joace feste.
Am început să discut despre violență, despre bullying, despre ce trebuie să accepti şi despre ce nu! Făceam ce făceam şi privirea mi se îndrepta spre el! Chiar dacă vorbeam cu elevii, în acelaşi timp mă gândeam cum să mă adresez direct, personal lui fără a-l speria, a-l închide în el. Atunci mi-am dat seama că, mai mult ca sigur, dacă vorbesc deschis şi dacă îl tratez ca pe un OM, nu ca pe un copil, se va deshide, uşor-uşor, ca un trandafir vara. Le-am vorbit despre bullying ca fiind o furie albă ce există în jurul nostru, în societate, acasă sau la şcoală!
De ce este furie? Pentru că există o multitudine de energii negative pe care le înmagazinăm în noi, de teamă, din frustare şi atunci când este prea multă, această energie iese, explodează şi din păcate se răsfrânge asupra celor care nu au nicio vină!
De ce albă? Pentru că acela care o invocă se ascunde, nu arată ce durere poate provoca şi încearcă să îmbrace totul într-o culoare pură, albă!
Într-un final, după ce le-am explicat ce înseamnă violența/ bullyingul, ce efecte negative au asupra noastră, în relația cu cei din jur şi în relația cu noi ca specii inteligente, am întrebat direct dacă există cineva, în acel spațiu, care a trăit sau trăieşte o astfel de experienţă. Îmi doream să nu se ridice nimeni, dar de multe ori în viaţă nu se întamplă doar ceea ce îți doreşti. S-a ridicat el şi în acel moment mi s-a părut că este parcă şi mai mic în realitate. L-am rugat să stea jos şi să povestească ca şi cum ar vorbi doar cu el!
A explicat de la început că totul s-a declanşat datorită faptului că era mai timid, mai ruşinos, cu foarte mult bun simț. Şi atunci a început să fie bătaia de joc a lor, a celor ce trebuiau să îi fie colegi, prieteni, echipă. Din păcate, acasă nu găsea curajul necesar să spună părinților prin ce trece, pentru că atunci când deschidea gura prindea din zbor o hârtie de 100 de lei cu mesajul „Ieşi şi tu cu băieții la un suc!”
Povestea lui mi-a lăsat un gust amar. Problemele vieții cotidiene şi dorința cât mai mare de a acumula câştiguri pe plan financiar fac ca părinţii să nu mai aibă timp să ofere iubire, atenţie şi înțelegere propriilor copii, acelor îngeri ce le şterg lacrimile atunci când îi văd trişti. Iar timpul se scurge implacabil şi fiecare secundă, odată trecută, e pierdută definitiv!
Sfat pentru părinţi: Nu lăsaţi nimic să vă fure din momentele petrecute alături de copiii voştri, fie ele mai plăcute sau mai grele, pentru că toate clipele trăite lângă ei sunt unice şi irepetabile! Copiii nu au nevoie de bani pentru a se simţi bine, ci au nevoie de multă atenţie, iubire şi respect din partea noastră, cei ce trebuie să le fim mereu mai aproape.
Prof. Cerasela Tănase
Redacția Oglinda încurajează un schimb de idei liber și deschis. Cu toate acestea, vă rugăm să evitați limbajul vulgar, atacurile la persoană, amenințările sau incitările la violență. Orice mesaj care conține injurii, amenințări sau discurs de ură bazat pe rasă, etnie, religie, orientare sexuală sau alte caracteristici personale va fi șters. Mulțumim pentru înțelegere!