De câteva săptămâni încoace, sub ochii noştri, ai celor care am trecut prin Parcul Trandafirilor, ni s-a dezvelit treptat, aproape fără să ne dăm seama, o bucată din istoria aşezării noastre multiseculare (după unii specialişti, încărcată chiar cu o istorie veche de aproape un mileniu). Este vorba despre două pivniţe ce au aparţinut odinioară vechii vămi Câmpina, care a funcţionat până spre mijlocul secolului al XIX-lea.
Vestigii multiseculare
Bănuielile echipei de specialişti de la Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova conduşi de arheologul Alin Frânculeasa (din echipă mai fac parte arheolog Bianca Preda şi restaurator ceramică arheologică Claudia Dumitrescu), au fost confirmate, iar săpăturile riguroase şi cercetările minuţioase efectuate, de mai bine de o lună, la faţa locului au dat la iveală vestigii istorice extrem de valoroase, care ar putea să ateste că localitatea noastră este mult mai veche decât o arată prima ei atestare decumentară datând din 1503. Concret, au fost descoperite trei pivniţe. Una mai nouă şi două mai vechi. Una a fost realizată cu aproximaţie în secolul al XIX-lea, iar celelalte două, după metoda folosită la înălţarea zidurilor, specifică evului mediu bizantin (piatră de râu încastrată cu cărămizi subţiri), ar putea fi chiar cu câteva secole mai vechi. În mod riguros, vechimea nu se va şti decât după analiza mortarului cu izotopi de carbon, procedeu capabil să determine cu o precizie rezonabilă vechimea materialelor folosite de meşterii timpurilor trecute.
Vama Câmpina
Se ştie că în 1503, în registrul de vamă al Cetăţii Braşovului, a fost înregistrat un moşnean din Câmpina (Mansul de Kympena), apicultor care venise să le vândă braşovenilor ceară de albine şi miere. Vama Câmpina era bine cunoscută în secolul al XV-lea, dar mai mult ca sigur ea exista cel puţin de la începuturile statalităţii Ţării Româneşti, adică din jurul anului 1300. Şi când susţinem acest lucru ne gândim la faptul că că orice stat medieval, cât de mic ar fi fost şi înfiinţat chiar în medievalismul timpuriu, nu putea funcţiona fără o viaţă economică, iar economia unei ţări nici nu îşi avea sensul fără vămi. Or, Vama Câmpina era una dintre cele mai importante vămi ale Munteniei (comerţul cu negustorii braşoveni a fost mereu foarte intens), iar importanţa ei ne îndreptăţeşte să credem că a fost înfiinţată, cel mai târziu, o dată cu întemeierea primului stat medieval de la sud de Carpaţi. Din nefericire, cele mai vechi documente scrise cu denumirea localităţii datează abia din secolul al XVI-lea. Vama Câmpina a funcţionat până pe la 1845, când vămuirea mărfurilor a fost mutată la Predeal. Ca urmarea târgul Câmpinei avea să cunoască un declin al dezvoltării sale economice. Această perioadă de stagnare a durat până la sfârşitul secolului XIX, când descoperirea unor bogate zăcăminte de ţiţei în zonă a dus la o dezvoltare explozivă a Câmpinei.
Săpăturile vor continua la anul
Alin Frânculeasa este mulţumit de rezultatul săpăturilor arheologice, după cum el însuşi ne-a declarat: “Aşa cum anticipam, beciurile descoperite aici aparţin, în opinia mea, vechii vămi a Câmpinei. Vechimea zidurilor ar putea fi determinată mai exact cu ajutorul unor metode speciale. Am descoperit, de asemenea, 11 monede de alamă din timpul monarhiei (nu am putut distinge anul în care au fost bătute, de aceea le-am dat la curăţat). Săpăturile din Parcul Trandafirilor fac parte dintr-o aşa-numită diagnoză arheologică, adică dintr-un şantier arheologic născut pentru a se verifica o ipoteză de lucru. Concluziile finale ale diagnozei noastre sunt următoarele: 1. Am dat peste construcţii ale Vămii Câmpina de acum două veacuri, cel puţin; 2. Trebuie să mai facem alte săpături, mai de detaliu, ca să zic aşa. Trebuie să extindem puţin aria săpăturilor pentru a evidenţia şi zidurile, dar şi drumul care trecea prin dreptul clădirilor de deasupra pivniţelor. Au fost evidenţiate pivniţele, dar nu şi nivelul de la care sunt construite. Am descoperit pereţi sparţi pentru a se face culoare de trecere. Pentru buna conservare a sitului arheologic, municipalitatea ar trebui să dezafecteze toate conductele care trec acum pe deasupra vechilor beciuri. Apoi, ar mai trebui o campanie arheologică (noi săpături), prin primăvara anului viitor şi, în final, consolidate zidurile evidenţiate prin ultimele săpături. Sunt importante construcţiile dezvelite, dar ele trebuie conservate cum se cuvine. Este un lucru important, de aceea l-am subliniat de două ori. Locul ar trebui acoperit cu o structură metalică pe care să se aşeze măcar tablă, dacă nu se poate sticlă.” Felicia Olteanu, şefa biroului ADPP din cadrul Primăriei ne-a precizat: “Nu s-a decis încă, la nivelul conducerii Primăriei, ce vom face în continuare. Probabil, după ce vom primi constatarea privind rezultatele diagnozei arheologice de la dl Alin Frânculeasa, vom apela la un arhitect care să întocmească un proiect de punere în valoare a vestigiilor descoperite”. A.N.
