Într-o dimineaţă, m-am trezit c-o ameţeală de parcă aş fi dat teste în cosmodromul de la Baikonur. Fiindcă nu aveam pic de echilibru, în jur de 8 trecute fix am ajuns la policlinică. Aici, un puhoi mare de femei. Vreo 30-40. Tinere. Până în 35 de ani. Fete frumoase, îmbrăcate bine, vopsite la păr. „Vor fi venit să ia vreo ştampilă pentru şcoala de şoferi”, m-am gândit inocent, facând slalom printre dudui. Însă când mă uit pe uşa cabinetului văd… Ginecologie. O singură femeie avea burta cam mare. Celelalte arătau… suple.
În timp ce stăteam şi mă rugam cu perfuziile în vene, am meditat: „Aici, în rezervă, medicii salvează oameni, dincolo de pereţii aştia albi şi jegoşi, îi ucid”. Pentru că avortul e crimă. E genocid. El a ucis mai multe vieţi decât toate războaiele din lume!
Spiritul diabolic al întreruperilor de sarcină legalizat a fost pornit de Rusia comunistă (2 octombrie 1920). Rusia atee, care lupta „contra lui Dumnezeu”. Azi, ruşii sunt lideri mondiali în avort. Urmaţi imediat de Cuba şi… România! În ţara noastră avortul s-a legalizat în 1957 (decretul 463) şi a fost impus tot de… sovietici! Prin urmare, între 1958-2008, s-au făcut 22.178.906 de întreruperi (oficiale) de sarcină! Fiindcă în anii ’60, crimele avorturilor au atins cote alarmante (967.000 în anul 1962, 1.037.000 în 1963, 1.100.000 în 1964, 1.115.000 în 1965), fiind de 3-4 ori mai ridicate decât naşterile, Ceauşescu le-a interzis în 1966. Până în 1989, în România, totuşi, s-au făcut 7.398.000 de întreruperi de sarcină (doar în spitale)! După Revoluţie, în 20 de ani, s-au mai produs alte 10 milioane! E drept că au scăzut (992.265 în 1990, 500.000 în 1996, 200.000 în 2004, cca 100.000 în prezent), dar împreună cu mortalitatea şi imigraţia, formează expresia matematică a scăderii continue a populaţiei ţării, a îmbătrânirii ei. Şi… mai puţini copii. Înseamnă mai puţini elevi, mai puţină forţă de muncă, venituri, pensii pentru mâine! O bombă cu efect întârziat. Catastrofă.
În UE, astăzi, numai Franţa (205.000) şi UK (192.000) ne depăşesc în clasament. Dar populaţia lor este triplă faţă de a noastră. Iar Germania (105.000 avorturi/ an, exact cât România) e de peste patru ori mai numeroasă. De fapt în Vest, statisticile sunt de un avort/ femeie, iar în România de trei! În Europa se practică un avort/ 27 secunde! Iar conform Centrului de Calcul şi Statistică Sanitară, Ministerul Sănătăţii, se fac 32 de avorturi la 100 de sarcini! La preţul de numai… 200 lei. Întreruperea de sarcină se face până la 14 săptămâni, iar fetele sub 18 ani pot avorta fără să ştie părinţii!
Când am ajuns în liceu şi le-am mărturisit elevilor mei oripilarea, cineva mi-a spus: „E zilnic aceeaşi aglomeraţie, domn’ diriginte”. Le-am spus elevelor mele că în România, anual, 47.000 de adolescente rămân gravide. Dintre ele, cca 50% avortează. Mai bine de 40 % au avortat fără consimţământul părinţilor, 44 % dintre partenerii lor încurajându-le, iar alţii 37% nu au avut habar de sarcină! Ceea ce vreau să mai ştie, şi ele şi dvs., e că 75% dintre adolescentele ce-au avortat o dată, continuă să avorteze. Iar în 59% din cazuri, în 15 luni, vor rămâne din nou gravide!
Nu pot fi de acord cu medicii care argumentează că avortul se poate face fără probleme până la 14 săptămâni, nici cu aceia care susţin că până în luna a treia fătul e un ghem! Căci, tot medicina spune că la 30 ore după concepţie, apare un şir de diviziuni şi diferenţieri, care durează până la 4 zile. La 18-21 de zile, inima copilului începe să bată. La 8 săptămâni are toate organele. La 14 e deja om. Viu.
Mă gândeam ce o fi fost în capul acelor femei care deunăzi, la 8,00 dimineaţa, se înghesuiau la cabinetul morţii mai abitir decât la coafor? Am vrut să le întreb, dar după două ore de perfuzii, când am ieşit pe hol, nu mai era nimeni. La câţiva metri de mine, în câteva ore, se petrecuseră (probabil) zeci de crime. Pentru care nimeni nu e tras la răspundere! Am lăcrimat. Alături, Iisus plângea de ceva ceasuri bune…
În timp ce stăteam şi mă rugam cu perfuziile în vene, am meditat: „Aici, în rezervă, medicii salvează oameni, dincolo de pereţii aştia albi şi jegoşi, îi ucid”. Pentru că avortul e crimă. E genocid. El a ucis mai multe vieţi decât toate războaiele din lume!
Spiritul diabolic al întreruperilor de sarcină legalizat a fost pornit de Rusia comunistă (2 octombrie 1920). Rusia atee, care lupta „contra lui Dumnezeu”. Azi, ruşii sunt lideri mondiali în avort. Urmaţi imediat de Cuba şi… România! În ţara noastră avortul s-a legalizat în 1957 (decretul 463) şi a fost impus tot de… sovietici! Prin urmare, între 1958-2008, s-au făcut 22.178.906 de întreruperi (oficiale) de sarcină! Fiindcă în anii ’60, crimele avorturilor au atins cote alarmante (967.000 în anul 1962, 1.037.000 în 1963, 1.100.000 în 1964, 1.115.000 în 1965), fiind de 3-4 ori mai ridicate decât naşterile, Ceauşescu le-a interzis în 1966. Până în 1989, în România, totuşi, s-au făcut 7.398.000 de întreruperi de sarcină (doar în spitale)! După Revoluţie, în 20 de ani, s-au mai produs alte 10 milioane! E drept că au scăzut (992.265 în 1990, 500.000 în 1996, 200.000 în 2004, cca 100.000 în prezent), dar împreună cu mortalitatea şi imigraţia, formează expresia matematică a scăderii continue a populaţiei ţării, a îmbătrânirii ei. Şi… mai puţini copii. Înseamnă mai puţini elevi, mai puţină forţă de muncă, venituri, pensii pentru mâine! O bombă cu efect întârziat. Catastrofă.
În UE, astăzi, numai Franţa (205.000) şi UK (192.000) ne depăşesc în clasament. Dar populaţia lor este triplă faţă de a noastră. Iar Germania (105.000 avorturi/ an, exact cât România) e de peste patru ori mai numeroasă. De fapt în Vest, statisticile sunt de un avort/ femeie, iar în România de trei! În Europa se practică un avort/ 27 secunde! Iar conform Centrului de Calcul şi Statistică Sanitară, Ministerul Sănătăţii, se fac 32 de avorturi la 100 de sarcini! La preţul de numai… 200 lei. Întreruperea de sarcină se face până la 14 săptămâni, iar fetele sub 18 ani pot avorta fără să ştie părinţii!
Când am ajuns în liceu şi le-am mărturisit elevilor mei oripilarea, cineva mi-a spus: „E zilnic aceeaşi aglomeraţie, domn’ diriginte”. Le-am spus elevelor mele că în România, anual, 47.000 de adolescente rămân gravide. Dintre ele, cca 50% avortează. Mai bine de 40 % au avortat fără consimţământul părinţilor, 44 % dintre partenerii lor încurajându-le, iar alţii 37% nu au avut habar de sarcină! Ceea ce vreau să mai ştie, şi ele şi dvs., e că 75% dintre adolescentele ce-au avortat o dată, continuă să avorteze. Iar în 59% din cazuri, în 15 luni, vor rămâne din nou gravide!
Nu pot fi de acord cu medicii care argumentează că avortul se poate face fără probleme până la 14 săptămâni, nici cu aceia care susţin că până în luna a treia fătul e un ghem! Căci, tot medicina spune că la 30 ore după concepţie, apare un şir de diviziuni şi diferenţieri, care durează până la 4 zile. La 18-21 de zile, inima copilului începe să bată. La 8 săptămâni are toate organele. La 14 e deja om. Viu.
Mă gândeam ce o fi fost în capul acelor femei care deunăzi, la 8,00 dimineaţa, se înghesuiau la cabinetul morţii mai abitir decât la coafor? Am vrut să le întreb, dar după două ore de perfuzii, când am ieşit pe hol, nu mai era nimeni. La câţiva metri de mine, în câteva ore, se petrecuseră (probabil) zeci de crime. Pentru care nimeni nu e tras la răspundere! Am lăcrimat. Alături, Iisus plângea de ceva ceasuri bune…
Nicolae Geantă
