Vineri, 5 februarie, Societatea Scriitorilor Prahoveni a aniversat 100 de ani de la înfiinţarea de către mai mulţi artişti români şi străini a primei mişcări de avangardă din România, dadaismul. O manifestare potrivită pentru oraşul nostru, care este legat de mişcarea de avangardă prin Alexandru Tudor – Miu, remarcabil poet şi editor împreună cu Geo Bogza al revistei „Urmuz”. Mai multe exemplare dintr-o ediţie anastatică a revistei „Urmuz”, realizată de poetul Florin Dochia, au fost împărţite publicului. O altă legătură între mişcarea DADA (iniţiată de poetul Tristan Tzara în Elveţia) şi oraşul nostru ar putea fi stabilită prin monumentul dedicat poetului, ridicat în Moineşti de către talentatul sculptor Giulian Dumitriu (fratele cunoscutului sculptor câmpinean Alfred Dumitriu). Giulian s-a născut la Moineşti, dar a trăit destul de mult timp şi în oraşul nostru, până când, pentru un timp, s-a stabilit la Milano. Monumentul „Cavalerului Tristan Tzara”, cum este denumit, comandat de Primăria Moineşti este plasat în centrul oraşului şi este perfect racordat la teribilismul poetului dadaist. Într-o piaţetă pavată cu gresie albă şi neagră, ca o tablă de şah, pe un cărucior, o siluetă în fomă de con, terminată cu o giruetă ce o pune în mişcare, îl întruchipează pe poet.
La reuniunea scriitorilor prahoveni s-a vorbit mai mult de cei care au ilustrat literatura acestui curent, începând cu D. Demetrescu – Urmuz şi terminând cu Eugen Ionescu. În avangardă însă, mulţi artişti s-au ilustrat şi în arta plastică. Spre deosebire de scriitori, care sunt mai cunoscuţi, despre pictorii şi sculptorii care au avut creaţii deosebite în această perioadă se ştie mai puţin, motiv pentru care facem o scurtă prezentare a celor mai cunoscuţi.
Victor Brauner (1903, Piatra Neamţ – 1966, Paris). Împreună cu poeţii Ilarie Voronca şi Ştefan Roll a scos revista „75 H.P.” (HP – cai putere). În această publicaţie a lansat conceptul pe care l-a numit picto-poezie. A mai ilustrat şi alte reviste ale avangardei: „Unu” şi „Contimporanul”. Ca pictor a fost foarte apreciat, mai ales după ce în 1948 a lansat o serie de „Desene magice”, cum le-a denumit, în care îşi exprima propria viziune asupra existenţei. Devenise cunoscut pe plan internaţional, în 1960 participând la marea Expoziţie a suprarealismului de la Paris. În 1979 a avut şi o amplă retrospectivă la Muzeul Naţional de Artă Modernă din capitala Franţei. Fratele său, Henry Brauner, care a colaborat cu Dimitrie Gusti la expediţiile acestuia prin satele româneşti, s-a remercat ca un pionier al fotografiei artistice de la noi.
Dimitrie Berea (1908, Bacău – 1975, SUA). A studiat la Academia de Arhitectură din Bucureşti şi cu o bursă în 1937 pleacă la Academia Regală de Arte Frumoase de la Roma. Din 1946 expune în diferite oraşe ale lumii: Paris, Cannes, Veneţia. A călătorit în America şi Anglia, unde s-a bucurat de succes, având o cotă ridicată pentru lucrările sale.
H. H. Catargi (1894 – 1976, Bucureşti ). Şi-a făcut studiile la Paris în atelierul unui mare artist, corifeu al artei moderne – Andre Lhote. În 1927 s-a apropiat de grupul revistei „Contimporanul”. De la el au rămas multe peisaje, naturi statice, cu o compoziţie originală realizată de artist după o geometrie proprie.
Marcel Iancu (1895, Bucureşti – 1970, Tel Aviv). Pictor şi arhitect. În 1915 se întâlneşte la Zurich, în Elveţia, cu Tristan Tzara şi participă la lansarea mişcării dadaiste. Făcea parte din cercul condus de Ion Vinea, care edita revista „Contimporanul”. În 1941 se stabileşte în Israel. A avut expoziţii la Bucureşti (1939), la New York (1950), la Milao (1961). În Bucureşti, ca arhitect, a realizat mai multe edificii moderne (blochaus), care acum sunt pe lista patrimoniului naţional.
Mattis Teutsch (1884 – 1960, Braşov). Sas din Braşov, a fost multă vreme directorul Galeriei de Artă din acest oraş. S-a bucurat de un renume internaţional. În 1924 participă la o expoziţie de artă modernă, alături de Brâncuşi, Paul Klee, Arthur Segall, M. H. Maxy, Marcel Iancu. În 1931 publică la Postdam un volum „Ideologia artei”, în care face o pledoarie pentru arta modernă. În pictură s-a remarcat ca un sensibil colorist şi a lăsat un ciclu de lucrări – „Flori sufleteşti”. În sculptură combină suprarealismul cu constructivismul, realizând o serie de forme umane cu siluete fluide.
Herman Maxy (1895, Brăila – 1971, Bucureşti). A studiat la Berlin, fiind coleg cu alt român, Arthur Segall. A fost influenţat de cubism, futurism, constructivism. În 1924 se alătură grupului revistei „Contimporanul”, dar mai colaborează şi la revista „Integral”, unde era director Victor Brauner. Preocuparea lui a fost să racordeze avangarda română la cultura europeană prin gruparea iniţiată de el, „Arta nouă”.
Arhur Segall (1875, Iaşi – 1944, Berlin). A participat la mişcarea dadaistă lansată în Elveţia. Pictor foarte apreciat, a creat un stil numit spectralism, prin care îşi înconjura obiectele pictate de fâşii multicolore în nuanţele spectrului solar.
Scriitorul Eugen Ionescu, devenit ulterior academician francez, a scos şi el o revistă de avangardă în 1912, „Chemarea”, unde colaborau, între alţii, Ion Vinea şi Tristan Tzara, care semna acolo cu pseudonimul Samir.
Toţi artiştii enumeraţi au în momentul actual cote foarte mari la licitaţiile internaţionale, variind de la câteva sute de mii de euro până la un milion. Pentru a face o comparaţie, pictorul Nicolae Grigorescu, foarte apreciat în ţară, are în Franţa o cotă situată în jurul a 10.000 euro.
Alin CIUPALĂ
