Aspecte ale vieţii politice din Câmpina în perioada interbelicã

Realizarea României Mari şi acordarea votului universal au influenţat în mod decisiv viaţa politicã interbelicã. S-a manifestat pe deplin pluripartidismul, iar regimul politic a evoluat pânã în 1938 într-un cadru democratic, bineînţeles cu limitele caracteristice epocii respective. Nu au lipsit nici manifestãrile extremiste, de dreapta şi de stânga.
Complexitatea vieţii politice interbelice se regãseşte şi în judeţul Prahova, Câmpina ocupând alãturi de Ploieşti locul de frunte în ceea ce priveşte activitãţile politice.
Ne-am oprit mai întâi la perioada anilor 1918 – 1928. Cel mai puternic partid al acestei perioade a fost Partidul Naţional Liberal. Acesta, condus pânã în 1927 de Ion I. C. Brãtianu, a avut „o viziune largã, coerentã şi fermã asupra organizãrii şi dezvoltãrii statului naţional unitar român“.[1]
La Câmpina, de asemenea, organizaţia liberalã era cea mai puternicã. Din rândul ei fãceau parte personalitãţi importante precum Dem I. Ştefãnescu-Brânzã înscris în partid când acesta se afla sub şefia lui D. A. Sturdza şi considerat „primul primar sub a cãrui rodnicã gospodãrire a început sã se modernizeze Câmpina“.[2] Alţi membrii de frunte erau Victor Rãdulescu, primar al oraşului în acea perioadã, C. Oproiu, G. Gavriloae, B. Ciupalã şi alţii.[3]

Partidul Naţional Român a avut un rol important în lupta pentru unirea Transilvaniei cu România, bucurându-se de prestigiu şi influenţã în rândul românilor şi având ca program „Rezoluţia“ adoptatã la Alba-Iulia în ziua de 1 decembrie 1918. [4]
La 4 noiembrie 1923 a avut loc la Câmpina, în sala Monovici, întrunirea publicã a Partidului Naţional din Prahova. Printre participanţi s-au numãrat Stelian Popescu, şeful organizaţiei prahovene, director al ziarului „Universul”, Ştefan Ciceo-Pop, fost ministru şi fruntaşii locali I. Th. Ionescu, fost primar, Guţã Tocescu, G. Ştefãnescu-Câmpina şi alţii. S-a fãcut un aspru rechizitoriu guvernãrii liberale şi a fost omagiatã memoria lui Nicolae Filipescu şi Take Ionescu. St. Ciceo-Pop a arãtat cã Partidul Naţional „este partidul neamului românesc“, iar Stelian Popescu s-a pronunţat în favoarea atragerii capitalului strãin dar cu „garanţii serioase“. Întrunirea s-a încheiat cu un banchet de 50 tacâmuri la berãria „Universalã“.[5]
În 1918 lua fiinţã Partidul Ţãrãnesc sub conducerea învãţãtorului Ion Mihalache „adevãrat apostol de ţarã“.[6] În octombrie 1924, la congresul filialei din Prahova, se consemna înscrierea în partid a unui „grup puternic de intelectuali, muncitori şi ţãrani din Câmpina şi comunele din jurul ei“.[7]
În august 1926 în comitetul judeţean al Partidului Ţãrãnesc era cooptat şi Constantin Boeru, învãţãtor din Câmpina.[8] Dupã formarea Partidului Naţional Ţãrãnesc, C. Boeru devine secretarul filialei câmpinene a noii formaţiuni politice.
Perioada grea a crizei economice din anii 1929 – 1933 a influenţat puternic viaţa politicã. Aceasta s-a caracterizat prin fãrâmiţãri şi dizidenţe, prin instabilitate guvernamentalã şi prin activizarea forţelor extremiste. Guvernele au fost formate de Partidul Naţional Ţãrãnesc, cu excepţia intervalului cuprins între 18 aprilie 1931 – 6 iunie 1932.
Moravurile existente în viaţa politicã a epocii sunt ilustrate de un episod petrecut la Câmpina. Aici urma sã aibã loc la 17 martie 1929 alegerea noului consiliu comunal. Lista guvernamentalã îi avea în frunte pe Gheorghe Tache Iliescu şi Constantian Boeru, fruntaşi ai organizaţiei naţional-ţãrãniste din localitate, şi era creditatã cu cele mai mari şanse de reuşitã. Dupã venirea naţional-ţãrãniştilor la guvernare, doctorul veterinar Fanu Ionescu din Câmpina, cumnatul prefectului de Prahova, Ştefan Popescu (tot doctor veterinar), s-a înscris în partid. El a cerut cumnatului sãu sã fie pus în fruntea listei de la Câmpina şi sã i se dea şase locuri pentru prietenii sãi. Organizaţia localã respinge toate încercãrile prefectului de a satisface doleanţele rudei sale. Ca urmare, nereuşind sã impunã schimbarea listei guvernamentale, acesta amânã alegerile. El îi acuzã pe liderii câmpineni cã nu au intelectuali pe listã, iar prezenţa lui Ionescu şi a prietenilor sãi ar repara acest inconvenient. Câmpinenii rãspund cã Ionescu nu se bucurã de simpatii în masa electoralã şi cã nu are nici o contribuţie la activitatea organizaţiei naţional-ţãrãniste, el dorind sã culeagã fructul muncii lor de zece ani în opoziţie.[9]
Chiar dacã în perioada crizei economice Partidul Naţional Liberal s-a aflat în opoziţie, organizaţia din Câmpina a rãmas puternicã. Relatându-se despre congresul organizaţiei prahovene a PNL, de la Ploieşti, din 24 noiembrie 1929, în ziarul „Lumina” se arãta: „Au fost impozante prin numãrul şi entuziasmul lor mai toate delegaţiile, dar au impresionat mult întreg oraşul, delegaţia sectoarelor de pe Valea Prahovei şi în special cea din sectorul Câmpina, formând un convoi de peste 60 de automobile şi autobuze, toate înfãşurate în tricolor şi pancarde cu diverse inscripţii, având în frunte pe inimosul conducãtor d. Victor Rãdulescu, avocat din Câmpina“.[10]

Perioada anilor 1934-1938 s-a caracterizat prin confruntarea dintre forţele care se pronunţau pentru pãstrarea sistemului democratic, aşa cum fusese fixat prin Constituţia din 1923 şi forţele cu tendinţe autoritare, chiar dictatoriale.
În perioada 1934-1937 în fruntea ţãrii s-a aflat guvernul liberal condus de Gheorghe Tãtãrescu, care a sprijinit tendinţele autoritare ale regelui Carol al II-lea.
Deşi aflat la putere, Partidul Naţional Liberal a trecut, ca şi principalul partid de opoziţie, cel naţional-ţãrãnesc, printr-o perioadã de frãmântãri, conflicte şi disidenţe.
Organizaţia liberalã din Câmpina a continuat sã fie una dintre cele mai puternice din ţarã. Şeful acesteia, Victor Rãdulescu (foto), devenea din 1934 membru în Parlamentul României, în calitate de deputat. Ziarul Imparţialul din 7 februarie 1934 scria despre el: „Ca primar a desãvârşit, completat şi dezvoltat, pe o scarã cu adevãrat occidentalã, programul de dezvoltare şi înfrumuseţare a oraşului, operã începutã de Dem I. Ştefãnescu, fost pe vremuri primar al Câmpinei. În politicã, V. Rãdulescu a ajuns o forţã realã. Sectorul Valea Prahovei, al cãrui şef este, s-a clasificat al doilea pe ţara întreagã, prin numãrul voturilor obţinute în opoziţie, fie la alegerile de parlament, fie la cele comunale sau judeţene“.[11]

Agitaţiile şi conflictele care au avut loc în PNL nu au ocolit nici organizaţia din Prahova. Deranjat de personalitatea lui Victor Rãdulescu, Petre Bejan, şeful organizaţiei judeţene, hotãrãşte înlocuirea acestuia din fruntea organizaţiei din Câmpina şi chiar excluderea din partid în 1938. Membrii filialei câmpinene resping însã circulara lui Bejan arãtând cã gestul acestuia nu poate avea efect asupra organizaţiei din localitate „cu rezultatele ei strãlucite în toate alegerile din ultimii 10 ani“.[12]
Frãmântãrile care au avut loc în cadrul Partidului Naţional Ţãrãnesc s-au reflectat şi la organizaţia din Câmpina. La alegerile comunale din aprilie 1935 au fost prezentate douã liste naţional-ţãrãniste, una avându-l în frunte pe Constantin Boeru, învãţãtor şi fost inspector şcolar, iar cealaltã pe Gicã Tache Iliescu, fost primar. Din acest motiv nu s-a obţinut nici un loc în consiliul comunal, pe când dacã ar fi fost o singurã listã s-ar fi obţinut opt locuri.[13] Disputa este tranşatã în cadrul adunãrii generale din octombrie 1936. C. Boeru obţine 286 de voturi şi este proclamat preşedinte al filialei câmpinene, iar G. T. Iliescu obţine 176 de voturi.[14]
Perioada 1934-1938 s-a caracterizat prin intensificarea manifestãrilor şi mişcãrilor extremiste. O manifestare antisemitã are loc în Câmpina la 12 iunie 1936. În raportul inspectoratului Regiunii I de poliţie Ploieşti se arãta cã „sosind la Câmpina maşina cu ziare şi trãgând pe o stradã lãturalnicã din spatele Primãriei, pe când domnul Volff, depozitar de ziare din Câmpina, voia sã ia din maşinã pachetele cu ziare, a fost întâmpinat de Al. Cãproiu şi preotul Chiricã împreunã cu o echipã de indivizi care au pus mâna pe pachetele de ziare şi le-au dat foc“.[15]
Deosebit de activã se dovedeşte organizaţia localã a Partidului Naţional Creştin, formaţiune politicã de dreapta cu ideologie antisemitã, condusã de Octavian Goga şi A.C. Cuza. Partidul avea şi o organizaţie paramilitarã şi anume „lãncierii“.
Într-un raport al poliţiei se arãta cã „În dimineaţa zilei de 25 iunie 1936, lãncerul Alexandru Cãproiu şi preotul Chiricã din Câmpina, împreunã cu o ceatã de indivizi din acel oraş, au pornit pe strãzile oraşului Câmpina, scoţând etichetele de reclamã ale ziarelor Dimineaţa şi Adevãrul cãrora le-au dat foc. De asemeni, au luat de la un copil, vânzãtor de ziare, 50 de exemplare ziare, pe care le-au ars“.[16]
La 13 iulie 1936, lãncierii au aruncat pe unele strãzi mãrginaşe din Câmpina câteva afişe cu urmãtorul conţinut: „Anatema, blestemat el şi copiii lui, cel care citeşte ziarele comuniste jidoveşti Adevãrul şi Dimineaţa“.[17]
Activã devine, în localitatea prahoveanã, şi mişcarea legionarã. Dupã scoaterea Gãrzii de Fier în afara legii în 1933, legionarii sunt prezenţi în viaţa politicã prin intermediul Partidului „Totul pentru Ţarã“. La 2 august 1936 ei au organizat o serbare în tabãra de muncã de pe muntele Susai, lângã Predeal, unde doreau sã construiascã un mausoleu al eroilor. Corul prezent la acţiune a fost condus de inginerul Aurel Chira de la societatea „Steaua Românã“ Câmpina.[18] Acesta era şeful garnizoanei din Câmpina a Partidului „Totul pentru Ţarã“.

Într-un raport al comisariatului de poliţie Câmpina, din 23 august 1937, se arãta cã Partidul „Totul pentru Ţarã“ avea în localitate 11 cuiburi cu cca 100 membri.[19]
La 23 ianuarie 1938 are loc în sala teatrului Monovici din Câmpina o şedinţã legionarã cu 1200 de participanţi. Inginerul Clime, venit de la Ploieşti, a criticat guvernele anterioare, iar despre guvernul Goga-Cuza ce se afla atunci la putere a spus cã a început lucruri frumoase „prin desfiinţarea presei jidovite“. El a anunţat formarea de cãtre legionari a unei şcoli de primari şi a uneia de prefecţi. A arãtat cã „voim sã instalãm dictatura împotriva hoţilor“ şi cã „ţara noastrã se aseamãnã cu Ileana Cosânzeana din poveşti, care aşteaptã sã vinã Fãt-Frumos şi acesta va veni, el este Cãpitanul“.[20]
Se poate concluziona cã în perioada interbelicã în oraşul Câmpina s-a desfãşurat o viaţã politicã activã, ceea ce arãta importanţa pe care o avea atunci localitatea. Aceastã viaţã politicã a avut lumini şi umbre, caracteristicile ei fiind în general cele regãsite la nivelul întregii ţãri.

Marius ZAHARIA

 Note:
1) Ioan Scurtu, Contribuţii privind viaţa politicã din România, Buc., Ed. ştiinţificã şi enciclopedicã, 1988, p. 166; 2) Ziarul Virtutea din 15 oct. 1933 în C-tin Dobrescu, Mihai Racheru, Ion St. Baicu, Viaţa politicã prahoveanã 1919-1938. Documente, Scrisul prahovean, Ceraşu,  2000, p. 300; 3) C. Dobrescu, M. Racheru, I.St. Baicu, op.cit., p. 144; 4) Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, Istoria românilor în secolul XX, Buc., Ed. Paideia, 1999, p. 119; 5) Ziarul Ploieştii din 11 nov. 1923 în C. Dobrescu, M. Racheru, I.St. Baicu, op.cit., p. 51; 6) Florin Constantiniu, O istorie sincerã a poporului român, Buc., Univers enciclopedic, 1997, p. 325; 7) C. Dobrescu, M. Racheru, I. St. Baicu, op.cit., p. 62; 8) Ibidem, p. 122; 9) Ziarul Ploieştii din 21 mart. 1929 în C. Dobrescu, M. Racheru, I.St. Baicu, opt.cit., p. 165; 10) C. Dobrescu, M. Racheru, I.St. Baicu, opt.cit., p. 178; 11) Ibidem, p. 312; 12) Ziarul Imparţialul din 23 feb. 1938 în C.
Dobrescu, M. Racheru, I.St. Baicu, opt.cit., p. 443; 13) Ziarul
Ploieştii din 6  nov. 1936 în C. Dobrescu, M. Racheru, I.St. Baicu,
opt.cit., p. 390; 14) Ibidem; 15) C. Dobrescu, M. Racheru, I.St. Baicu,
opt.cit., p. 368; 16) Ibidem, p. 369; 17) Ibidem, p. 371; 18) Ibidem, p.
374; 19) Ibidem, p. 417; 20) Ibidem, p. 432.