Pe la orele 12 ½ ale zilei de joi, 27 septembrie 2018, lume subţire, iubitoare de cărţi, a luat parte la jubileul 69 al Bibliotecii „Dr. C. Istrati”, instituţia de Cultură a Câmpinei.
Fondatorul
Biblioteca
de pe Bulevardul Culturii, a doua ca importanţă în Prahova, după „sora” ei cea
mare, judeţeană, „Nicolae Iorga”, fondată în 1921, a fost întemeiată de în
1906, de doctorul în Chimie Constantin Istrati (1850-1918), chimist şi medic
român, academician, profesor universitar, întemeietorul Şcolii româneşti de
Chimie.
de pe Bulevardul Culturii, a doua ca importanţă în Prahova, după „sora” ei cea
mare, judeţeană, „Nicolae Iorga”, fondată în 1921, a fost întemeiată de în
1906, de doctorul în Chimie Constantin Istrati (1850-1918), chimist şi medic
român, academician, profesor universitar, întemeietorul Şcolii româneşti de
Chimie.
În 1890 înfiinţase „Societatea română de Ştiinţe” iar în 1902,
„Asociaţia română pentru înaintarea şi răspândirea ştiinţelor”. Cercetător împătimit,
s-a dedicat studiului sării, petrolului, chihlimbarului, ozocheritei etc şi a
descoperit clasa de coloranţi denumită „franciene”. Clădirea în care
funcţionează astăzi Biblioteca „Dr. C. Istrati” a fost în epocă locuinţa de serviciu
a directorilor Societăţii de Petrol „Astra Română”.
„Asociaţia română pentru înaintarea şi răspândirea ştiinţelor”. Cercetător împătimit,
s-a dedicat studiului sării, petrolului, chihlimbarului, ozocheritei etc şi a
descoperit clasa de coloranţi denumită „franciene”. Clădirea în care
funcţionează astăzi Biblioteca „Dr. C. Istrati” a fost în epocă locuinţa de serviciu
a directorilor Societăţii de Petrol „Astra Română”.
Aniversarea
…
A prilejuit un program care a cuprins momente relevante pentru public. Mai
întâi, acordarea premiilor „Cititorul Anului” după care a fost ascultată vocea
folkistei Luizei Cosma. S-a continuat cu lansarea următoarelor cărți: BUNĂ-DIMINEAȚA,
PATRIA MEA!, de Romeo Aurelian Ilie, după care domnul Daniel Alin Ciupală a
prezentat – în premieră – lucrarea proprie PELEŞUL, SIMBOLUL REGALITĂŢII. Scriitorul
Florin Dochia a comentat apoi volumul TRAGEDIA TURCĂ, de Cleopatra Lorinţiu şi
Cristina Eksioglu. A urmat ceremonia atribuirii premiului „Cartea anului 2017”,
oficiu pe care l-a onorat dr. Christian Crăciun, cunoscutul eseist, publicist
şi autor de cărţi. Distincţiile au fost
acordate pe genuri de creaţie, autorilor selectaţi de juriul desemnat.
A prilejuit un program care a cuprins momente relevante pentru public. Mai
întâi, acordarea premiilor „Cititorul Anului” după care a fost ascultată vocea
folkistei Luizei Cosma. S-a continuat cu lansarea următoarelor cărți: BUNĂ-DIMINEAȚA,
PATRIA MEA!, de Romeo Aurelian Ilie, după care domnul Daniel Alin Ciupală a
prezentat – în premieră – lucrarea proprie PELEŞUL, SIMBOLUL REGALITĂŢII. Scriitorul
Florin Dochia a comentat apoi volumul TRAGEDIA TURCĂ, de Cleopatra Lorinţiu şi
Cristina Eksioglu. A urmat ceremonia atribuirii premiului „Cartea anului 2017”,
oficiu pe care l-a onorat dr. Christian Crăciun, cunoscutul eseist, publicist
şi autor de cărţi. Distincţiile au fost
acordate pe genuri de creaţie, autorilor selectaţi de juriul desemnat.
Laureaţii
La
secţiunea Poezie a fost premiat volumul FIECARE VEDE CE ÎI PLACE, de Mircea
Teculescu. Cităm un text din volumul precedent, VENUS ÎN FEBRUARIE, un op la
fel de valoros: „spaţii cenuşii / ne închid sufletele, / pielea zidului / se
aşează pe mine; // voi pleca departe, / drag jurnal şaten / decorat zilnic / cu
inimioare” ( o promisiune ).
secţiunea Poezie a fost premiat volumul FIECARE VEDE CE ÎI PLACE, de Mircea
Teculescu. Cităm un text din volumul precedent, VENUS ÎN FEBRUARIE, un op la
fel de valoros: „spaţii cenuşii / ne închid sufletele, / pielea zidului / se
aşează pe mine; // voi pleca departe, / drag jurnal şaten / decorat zilnic / cu
inimioare” ( o promisiune ).
La
secţiunea Proză, Iulian Moreanu a primit Diploma şi Trofeul pentru romanul
NĂVALA NORILOR, din care vă propunem un pasaj de final: „ – Părinte, îl
întrebase odată Cristian pe preotul ce-şi ridicase o bisericuţă la marginea
drumului naţional, pe locul unde acesta avusese o viziune cu Maica Domnului,
cât de mult îl poate încerca Dumnezeu pe
un om, pentru a-i ierta păcatele ori a-i verifica virtuţiile? – Niciodată mai
mult decât poate duce şi răbda, niciodată mai mult… îi răspunse preotul
pătrunzându-l până în străfunduri cu ochii săi verzi şi blânzi, încercând să
desluşească de ce bărbatul acesta încă în floarea vârstei îi punea o asemenea
întrebare. – Şi cât timp pot dura aceste încercări? mai întrebase Cristian. –
Asta numai Bunul Dumnezeu ştie, fiule… Numai El… Pentru unii, însă, toată
viaţa… Iar aceştia sunt aleşii…”
secţiunea Proză, Iulian Moreanu a primit Diploma şi Trofeul pentru romanul
NĂVALA NORILOR, din care vă propunem un pasaj de final: „ – Părinte, îl
întrebase odată Cristian pe preotul ce-şi ridicase o bisericuţă la marginea
drumului naţional, pe locul unde acesta avusese o viziune cu Maica Domnului,
cât de mult îl poate încerca Dumnezeu pe
un om, pentru a-i ierta păcatele ori a-i verifica virtuţiile? – Niciodată mai
mult decât poate duce şi răbda, niciodată mai mult… îi răspunse preotul
pătrunzându-l până în străfunduri cu ochii săi verzi şi blânzi, încercând să
desluşească de ce bărbatul acesta încă în floarea vârstei îi punea o asemenea
întrebare. – Şi cât timp pot dura aceste încercări? mai întrebase Cristian. –
Asta numai Bunul Dumnezeu ştie, fiule… Numai El… Pentru unii, însă, toată
viaţa… Iar aceştia sunt aleşii…”
La
secţiunea Eseu, publicistul şi istoricul Codruţ Constantinescu a fost distins
cu Diploma şi Trofeul „Cartea anului 2017” pentru lucrarea PE URMELE CELŢILOR,
subintitulată de autor drept Peripeţii şi
istorii irlandeze şi scoţiene, apărută la editura Vremea. Iată un fragment:
„La tejghea se afla un bărbat cu părul alb, în jur de șaizeci de ani, ai cărui
ochi vrezi s-au uitat neîncrezător în registru pentru a vedea dacă avea sau nu
rezervată o cameră (…). Cum n-a găsit nimic, m-am enervat și i-am explicat că
nu mi se răspunsese la emailurile pe care le trimisesem cu o săptămână înainte
prin care rugam să mi se confirme rezervarea, nu de alta dar ar fi fost
neplăcut să zbor două mii de kilometri și să nu am unde dormi. „Nici o
problemă,, găsim noi, îl chemăm pe Orlando”, m-a liniștit irlandezul. Până să vină
angajatul său spaniol, am început să ne avântăm pe tărâmul lingvistic. Padraig
dorea neapărat să știe cum se scrie și se pronunță în limba română bună ziua, bună seara. O curiozitate
destul de greu de satisfăcut, având în vedere particularitățile limbii române
pe care un anglofon nu le poate desluși nici în zece ani. Dacă ar vrea. În timp
ce Padraig mă freca la mentă cu chestii atât de exotice (dar bună dimineața cum se zice?) pe mine mă frământa camera; în
plus, eram și obosit după trei ore și jumătate de mers cu avionul și alte două
petrecute tăind frunze la câini prin provincialul Otopeni. (…) Văzându-l pe
Orlando, un tip cam pe la 40 de ani, cu barba de trei zile și o codiță la
spate, a început să îl burzuluiască, certându-l în legătură cu emailurile. De
fapt, spaniolul nu se obosise să-mi răspundă, însă eram trecut cu numele Darie.
Dar Consta… ce înseamnă? m-a întrebat Padraig. Păi este numele meu de familie, Darie și Codruț sunt prenume, cum te chiamă pe tine Patrick. Nu, Padraig, m-a corectat el (forma în limba irlandeză a lui
Patrick)”.
secţiunea Eseu, publicistul şi istoricul Codruţ Constantinescu a fost distins
cu Diploma şi Trofeul „Cartea anului 2017” pentru lucrarea PE URMELE CELŢILOR,
subintitulată de autor drept Peripeţii şi
istorii irlandeze şi scoţiene, apărută la editura Vremea. Iată un fragment:
„La tejghea se afla un bărbat cu părul alb, în jur de șaizeci de ani, ai cărui
ochi vrezi s-au uitat neîncrezător în registru pentru a vedea dacă avea sau nu
rezervată o cameră (…). Cum n-a găsit nimic, m-am enervat și i-am explicat că
nu mi se răspunsese la emailurile pe care le trimisesem cu o săptămână înainte
prin care rugam să mi se confirme rezervarea, nu de alta dar ar fi fost
neplăcut să zbor două mii de kilometri și să nu am unde dormi. „Nici o
problemă,, găsim noi, îl chemăm pe Orlando”, m-a liniștit irlandezul. Până să vină
angajatul său spaniol, am început să ne avântăm pe tărâmul lingvistic. Padraig
dorea neapărat să știe cum se scrie și se pronunță în limba română bună ziua, bună seara. O curiozitate
destul de greu de satisfăcut, având în vedere particularitățile limbii române
pe care un anglofon nu le poate desluși nici în zece ani. Dacă ar vrea. În timp
ce Padraig mă freca la mentă cu chestii atât de exotice (dar bună dimineața cum se zice?) pe mine mă frământa camera; în
plus, eram și obosit după trei ore și jumătate de mers cu avionul și alte două
petrecute tăind frunze la câini prin provincialul Otopeni. (…) Văzându-l pe
Orlando, un tip cam pe la 40 de ani, cu barba de trei zile și o codiță la
spate, a început să îl burzuluiască, certându-l în legătură cu emailurile. De
fapt, spaniolul nu se obosise să-mi răspundă, însă eram trecut cu numele Darie.
Dar Consta… ce înseamnă? m-a întrebat Padraig. Păi este numele meu de familie, Darie și Codruț sunt prenume, cum te chiamă pe tine Patrick. Nu, Padraig, m-a corectat el (forma în limba irlandeză a lui
Patrick)”.
Serghie
BUCUR
BUCUR
