Se spune că mersul pe patru roţi nu face decât să îşi mişte trupul, în timp ce mersul pe două roţi îţi mişcă sufletul. Şi aşa este cu siguranţă, pentru că puţine lucruri îţi pot da senzaţia extraordinară de libertate pe care ţi-o conferă o tură cu motocicleta. Despre porţia de adrenalină cu care te încarcă acest sport, dar şi despre responsabilităţile şi problemele pe care le au în trafic cei care au ales motorul ca mijloc de transport, am stat de vorbă cu Andrei Paraschiv, preşedintele Clubului Sportiv “Roata de Foc”, asociaţie care activează în oraşul nostru din anul 2013.
– Se spune că există trei categorii de motociclişti: obişnuiţii motociclişti de weekend, cei care merg regulat şi maniacii. Tu în ce categorie te încadrezi?
– Regulat nu pot spune că merg, pentru că motocicleta nu e singurul meu mijloc de transport. Mă consider un motociclist obişnuit, care şi-ar dori să aibă mai mult timp liber pentru această pasiune.
– Cum ai defini mersul pe motor?
– Adrenalină, un pic de nebunie, perseverenţă, îndemânare, bun simţ, libertate, pasiune, prietenie şi încredere. Când te-ai urcat pe motor, în primul rând trebuie să ai respect faţă de tine însuţi şi, ulterior, respect faţă de cei din jurul tău.
– Sloganul celor de la Harley Davidson, “Live to ride, ride to live” (“Trăieşte pentru a te plimba, plimbă-te pentru a trăi”) este regula de aur a motociclistului. Ce semnifică pentru tine?
– Este un îndemn la a face alegerile corecte, astfel încât scopul să fie călătoria şi nu destinaţia. Poţi alege să te plimbi cu o motocicletă pentru un milion de motive. Însă, alegerile pe care le faci cu privire la echipamentul pe care îl porţi, abilităţile pe care le dobândeşti şi deciziile pe care le iei, pot face diferenţa în a trăi sau nu pentru a te plimba din nou.
– Cum ai devenit interesat de motociclete? De cât timp mergi pe două roţi?
– Ca mulţi dintre câmpineni, primul contact l-am avut la competiţiile de motocros de pe Muscel. Copil fiind, mergeam cu tatăl meu şi cu binoclul din război al bunicului urmăream pe nerăsuflate tot spectacolul pe două roţi. Mai târziu, în liceu, tăvăleam motocicleta unui coleg de clasă, în aceeaşi locaţie. Cu microbul intrat în sânge, în 2003, aflat pentru doi ani în SUA, s-a declanşat şi “boala”. Acolo am cunoscut fenomenul de Motor Club la el acasă, am cunoscut motociclişti adevăraţi, am simţit şi înţeles plăcerea plimbărilor pe asfalt, am văzut întruniri cu mii de motociclişti şi m-am îndrăgostit de choppere. Deci, de mai bine de 16 ani merg pe două roţi. Carnetul l-am obţinut în 2007, iar prima mea motocicletă o am din 2009.
– Ce fel de motor conduci acum?
– Conduc un cruiser – Yamaha Midnight Star 1300.
– Ce îţi aminteşti despre prima ta plimbare cu motocicleta?
– Primei plimbări cu motorul meu i-aş spune mai degrabă o tură de cartier (de la Muntenia până în spate la Peco). Cu toate că nu a fost prima oară când m-am plimbat cu o motocicletă, pentru că era a mea, a fost mai intens decât oricând. Am trăit momente de nedescris când m-am urcat pe ea, aveam emoţii… Oare o să reuşesc să mă obişnuiesc cu greutatea ei, cu comenzile, cu restul?! Am mers încet, ne-am obişnuit unul cu altul… şi am învins orice teamă. Satisfacţia şi fericirea de atunci nu am să le uit niciodată.
– Care este cea mai frumoasă plimbare pe care ai făcut-o vreodată cu motorul?
– Toate au farmecul lor, mai ales când eşti alături de prieteni, de „fraţii”, aşa cum ne place nouă să spunem, dar îmi amintesc cu plăcere de o plimbare, de acum câţiva ani, în care am mers din Bucureşti până la Veliko Tarnovo, Bulgaria, într-o coloană foarte bine organizată, de peste 150 de motoare.
– Care sunt locurile favorite pe unde te plimbi cu motocicleta?
– Drumul spre mare, Transalpina, Transfăgărăşanul, Cheia. Locurile favorite sunt cele la care ajungi pe drumurile bune. Destinaţia e mai puţin importantă, atât timp cât eşti alături de prieteni.
– Mersul pe motocicletă te determină să fii un mai bun evaluator de risc?
– Mersul pe motocicletă, în comparaţie cu condusul unei maşini, e mult mai solicitant, în primul rând din punct de vedere mental. Trebuie să fii în mod constant alert şi atent la situaţiile care se pot schimba secundă de secundă în jurul tău. Pe motor nu îţi permiţi luxul de a-ţi lăsa gândul să zboare în altă parte. Pentru a fi în siguranţă, trebuie să cauţi şi să evaluezi continuu fiecare posibilă manevră legală sau nu a celor din jur şi să fii pregătit oricând pentru o manevră de evitare a unui posibil accident, executată în siguranţă. Inevitabil, devii un mult mai bun evaluator de risc, pentru că în urma unei neatenţii pe motor, e mult mai probabil să nu ai dreptul la o a doua şansă.
– Mulţi motociclişti sunt nemulţumiţi de condiţia lor în calitate de participanţi la trafic. Cu ce probleme se confruntă?
– Nu toţi participanţii la trafic sunt obişnuiţi cu prezenţa noastră alături de ei şi asta se întâmplă mai ales la început de sezon. Pentru că mi-ai ridicat mingea la fileu, am să fac câteva recomandări conducătorilor auto, bazate pe cele mai întâlnite greşeli cu care ne confruntăm noi, ca motociclişti: înainte de schimbarea direcţiei de mers sau de ieşirea din intersecţie cu indicator stop/cedează trecerea, atunci când văd un motociclist, să privească de două ori înainte să ia o decizie. Gabaritul unei motociclete este mai mic decât al unei maşini şi de aceea, viteza cu care ne deplasăm şi distanţa la care se află, sunt mult mai greu de estimat.; NU ieşiţi din intersecţii, NU ne tăiaţi calea, bazându-vă pe faptul că vă putem ocoli sau intra pe dunga continuă, printre maşini. Poate nu avem timp sau spaţiu pentru această manevră nesigură sau ilegală, poate nu putem frâna eficient. Pe carsosabil, de multe ori, întâlnim nisip şi ulei, iar o manevră în condiţii de siguranţă, în astfel de situaţii, ne este imposibilă; când vă aflaţi în spatele unei motociclete, lăsaţi suficient spaţiu, pentru că stopul nostru este unul singur, mai mic şi mai greu de observat, mai ales în zilele însorite. Mai mult decât atât, majoritatea motocicletelor, în condiţii de carosabil uscat, frânează mai repede decât o maşină; NU ne înghesuiţi pe bandă când ne depăşiţi, nu ne reproşaţi că mergem pe mijlocul ei, este dreptul nostru şi avem nevoie de spaţiu; motocicletele sunt vulnerabile în preajma oricărui tip de maşină. O mică zgârietură pentru o maşină, poate fi o tragedie pentru un motociclist, indifierent de care parte este vina.
Printre conducătorii auto se află şi unii care ne şicanează pentru simplul motiv că, în trecut, un alt motociclist l-a şicanat voit sau nu pe el. Evident, suntem conştienţi că fiecare pădure are uscăturile ei şi nu susţin că toţi motocicliştii sunt uşă de biserică. Ce ne dorim noi, motocicliştii de la Roata de Foc, chiar şi prin acţiunile derulate, aşa cum este şi „Marsul pe două roţi”, este respectul reciproc. Totodată, ne dorim ca locuitorii oraşului nostru, şoferi sau nu, să facă diferenţa, să nu ne bage în aceeaşi oală cu alţii. Nu noi suntem cei care dăm ture pe centru sau ambalăm motoarele la semafor.
– Cum a luat naştere Clubul Sportiv “Roata de Foc”?
– Pe la sfârşitul lui 2011, mai mult de 10 motociclişti prieteni am hotărât să ne grupăm sub denumirea de “Street Patrol” iar, mai târziu, în primăvara lui 2013, şase dintre noi am hotărât să mergem mai departe. Am schimbat numele în “Roata de Foc”, am devenit Riders Club şi totodată, am înfiinţat o Asociaţie Club Sportiv pentru a avea o formă juridică, un statut şi nişte reguli pe care să le respectăm. Sub forma asta, de atunci, am putut să desfăşurăm activităţile pe care ni-le propuseserăm.
– Care este scopul Clubului şi câţi membri are el?
– Ne propunem să desfăşurăm activităţi specifice în domeniul motociclistic, într-un cadru organizat, adecvat, dar pe lângă asta încercăm să ne implicăm pe cât posibil şi în campanii sociale în oraşul nostru. Suntem 11 membri şi 3 prospecţi, deci în total 14.
– Cine se poate înscrie în Club?
– Oricine are motor, carnet categoria A şi poate să respecte regulile noastre, de altfel, reguli de bun simţ.
– Organizaţi şi sunteţi implicaţi în diverse acţiuni şi evenimente, unele având scopuri caritabile, altele menite să unească oamenii pentru a petrece un timp de calitate împreună. Ce rol joacă acestea voi?
– Aceste acţiuni hrănesc sufletele noastre rebele, fie că este vorba despre întrunirea noastră anuală „ROCK la FOC” (paradă de motoare, concursuri, muzică, focuri de tabară, corturi,prieteni din toate colţurile ţării şi voie bună), fie că este vorba de acţiuni caritabile. Toate sunt importante, ne reprezintă şi luptăm să facem din ele o tradiţie. Participăm în fiecare an la campaniile derulate în centrele de plasament, cu ocazia sărbătorilor. Anul acesta am organizat pentru a doua oară campania de donare de sânge, în oraşul nostru şi am reuşit înscrierea unui număr semnificativ în lista donatorilor de celule stem. Totodată, alături de cei de la Asociaţia Transplantaţilor din România, am prezentat, în cadrul a două evenimente, ce înseamnă să fii donator de organe. În fiecare an organizăm, alături de celelalte asociaţii din oraş, “Marşul pe două roţi”. Anul trecut am organizat “Poveste de drum”, o excursie pentru copiii din centrele de plasament, acţiune pe care sperăm să o putem face şi anul acesta.
Andreea Ştefan
