declară Elena Dinu, preşedinta Fundaţiei „Dr. Dinu” despre
evacuarea din vechiul sediu impusă de administraţia Tiseanu
După 11 de ani de procese şi o evacuare din clădirea impunătoare pe care a deţinut-o mult timp în Bulevardul Culturii (zice-se, râvnită de un influent om de afaceri), Fundaţia “Dr. Dinu” are un sediu nou, situat pe strada Mărăşeşti nr. 17, aproape de vechea clădire a Primăriei Câmpina.
Inaugurarea noului sediu, cu un spaţiu mai puţin generos, a coincis cu o sesiune de comunicări ştiinţifice.
Preşedinta fundaţiei, doamna Elena Dinu, ne-a prezentat, în câteva declaraţii, cum s-a ajuns aici. “Suntem la a 14-a sesiune de comunicări ştiinţifice organizată de fundaţia noastră, evenimentul devenind, de mult, tradiţie. Cu această ocazie, ne-am gândit să inaugurăm noul sediu. În acest local, avem secretariatul şcolii, cabinetul directorului, cabinetul preşedintelui Fundaţiei, serviciul financiar-contabil, arhiva şcolii, biblioteca şi două laboratoare: de Farmacie şi de Biochimie. Restul activităţilor, inclusiv cursurile, se desfăşoară la Şcoala generală nr.8, unde noi avem, de ceva vreme, închiriat un etaj.”
Despre faptul că, după atâţia ani, fundaţia a fost evacuată forţat din spaţiul deţinut în Bulevardul Culturii, preşedinta fundaţiei ne-a declarat fără ură şi ranchiună: “Ce să vă spun, pentru noi a fost o surpriză extrem de neplăcută, fiindcă după 34 de ani de activitate în domeniul sănătăţii, cercetării şi învăţământului, dar şi în slujba comunităţii câmpinenilor, am crezut că oficialităţile locale apreciază eforturile noastre, ale colectivului pe care îl avem aici, eforturi îndreptate constant spre binele concetăţenilor noaştri şi promovarea imaginii urbei acesteia în ţară şi străinătate. Contribuţia noastră în asigurarea unei asistenţe medicale, la preţuri modice, pentru elevi, studenţi, persoane nevoiaşe, a fost apreciată de lumea din afara oraşului, dar nu şi de cei din conducerea lui. Cred că ne putem mândri cu faptul că întregul nostru colectiv a performat spre binele celor 14 promoţii de cursanţi care ne-au trecut pragul şi care acuma lucrează ca farmacişti şi asistenţi medicali in toată tara. Cadrele noastre didactice dau dovadă mereu de un înalt profesionalism, foarte multe vin de la Bucureşti şi au o bogată experienţă, care a fost apreciată de sutele de elevi pe care i-am avut, veniţi din toate colţurile ţării. Evacuarea noastră din fostul sediu, în care am funcţionat mulţi ani, o consider o mare nedreptate. În primul rând, pentru faptul că evacuarea s-a făcut în mijlocul anului şcolar, perturbând procesul de învăţământ, ceea ce contravine grav normelor legislaţiei învăţământului. Eu cred că am fost victimele unei răzbunări din partea unor persoane din conducerea administraţiei locale, care, timp de 11 ani, ne-au chinuit cu un lung şir de procese. Puţin după decesul preşedintelui fondator al fundaţiei noastre, doctorul Dinu, ce ne-a părăsit în martie 2000, ne-am pomenit cu o somaţie din partea Primăriei, care ne obliga să părăsim clădirea de pe Bulevard. De atunci, ne-am adresat tuturor autorităţilor şi forurilor competente, dar nu am găsit înţelegere şi rezolvare. Eu încă mai sper că ni se va face dreptate. Cu toate că, dacă mă uit în jurul meu, contextul actual este unul absolut demobilizator. Însă eu, ca preşedinte al Fundaţiei, nu am dreptul să mă demobilizez şi nici să-i dezamăgesc pe cei care au avut încredere in noi. Şi, cu atât mai mult, pe cei care, în continuare, cred în noi şi se înscriu la şcoala noastră pentu a-şi vedea un vis implinit. Experienţa pe care am dobândit-o în decursul anilor o vom împărtăşi cu drag, întotdeauna, celor care doresc să înveţe ceva de la noi.”
Preşedinta fundaţiei, doamna Elena Dinu, ne-a prezentat, în câteva declaraţii, cum s-a ajuns aici. “Suntem la a 14-a sesiune de comunicări ştiinţifice organizată de fundaţia noastră, evenimentul devenind, de mult, tradiţie. Cu această ocazie, ne-am gândit să inaugurăm noul sediu. În acest local, avem secretariatul şcolii, cabinetul directorului, cabinetul preşedintelui Fundaţiei, serviciul financiar-contabil, arhiva şcolii, biblioteca şi două laboratoare: de Farmacie şi de Biochimie. Restul activităţilor, inclusiv cursurile, se desfăşoară la Şcoala generală nr.8, unde noi avem, de ceva vreme, închiriat un etaj.”
Despre faptul că, după atâţia ani, fundaţia a fost evacuată forţat din spaţiul deţinut în Bulevardul Culturii, preşedinta fundaţiei ne-a declarat fără ură şi ranchiună: “Ce să vă spun, pentru noi a fost o surpriză extrem de neplăcută, fiindcă după 34 de ani de activitate în domeniul sănătăţii, cercetării şi învăţământului, dar şi în slujba comunităţii câmpinenilor, am crezut că oficialităţile locale apreciază eforturile noastre, ale colectivului pe care îl avem aici, eforturi îndreptate constant spre binele concetăţenilor noaştri şi promovarea imaginii urbei acesteia în ţară şi străinătate. Contribuţia noastră în asigurarea unei asistenţe medicale, la preţuri modice, pentru elevi, studenţi, persoane nevoiaşe, a fost apreciată de lumea din afara oraşului, dar nu şi de cei din conducerea lui. Cred că ne putem mândri cu faptul că întregul nostru colectiv a performat spre binele celor 14 promoţii de cursanţi care ne-au trecut pragul şi care acuma lucrează ca farmacişti şi asistenţi medicali in toată tara. Cadrele noastre didactice dau dovadă mereu de un înalt profesionalism, foarte multe vin de la Bucureşti şi au o bogată experienţă, care a fost apreciată de sutele de elevi pe care i-am avut, veniţi din toate colţurile ţării. Evacuarea noastră din fostul sediu, în care am funcţionat mulţi ani, o consider o mare nedreptate. În primul rând, pentru faptul că evacuarea s-a făcut în mijlocul anului şcolar, perturbând procesul de învăţământ, ceea ce contravine grav normelor legislaţiei învăţământului. Eu cred că am fost victimele unei răzbunări din partea unor persoane din conducerea administraţiei locale, care, timp de 11 ani, ne-au chinuit cu un lung şir de procese. Puţin după decesul preşedintelui fondator al fundaţiei noastre, doctorul Dinu, ce ne-a părăsit în martie 2000, ne-am pomenit cu o somaţie din partea Primăriei, care ne obliga să părăsim clădirea de pe Bulevard. De atunci, ne-am adresat tuturor autorităţilor şi forurilor competente, dar nu am găsit înţelegere şi rezolvare. Eu încă mai sper că ni se va face dreptate. Cu toate că, dacă mă uit în jurul meu, contextul actual este unul absolut demobilizator. Însă eu, ca preşedinte al Fundaţiei, nu am dreptul să mă demobilizez şi nici să-i dezamăgesc pe cei care au avut încredere in noi. Şi, cu atât mai mult, pe cei care, în continuare, cred în noi şi se înscriu la şcoala noastră pentu a-şi vedea un vis implinit. Experienţa pe care am dobândit-o în decursul anilor o vom împărtăşi cu drag, întotdeauna, celor care doresc să înveţe ceva de la noi.”
