Alianţa USL a murit la nivel naţional, nu şi la nivel local

În România, o ţară cu o cultură a toleranţei care nu depăşeşte genunchiul broaştei, alianţele politice sunt făcute să dureze puţin. Mai puţin chiar decât căsătoriile din interes între două persoane pentru care pământul se învârte în direcţii opuse: pentru una dintre ele, spre stânga, pentru cealaltă, spre dreapta. O mezalianţă politică are şi ea la bază un interes al fiecăreia dintre partidele componente, dar, până la urmă, există şi un interes comun al oricărei alianţe politice: interesul naţional, adică interesul cetăţenilor al căror vot a fost dat politicienilor de orice culoare, care trebuie să facă politică pentru cei care i-au propulsat în fruntea ţării. Or fi ştiind liderii social-democraţi şi liberali, principalele partide ale defunctei USL, ce-i acela un interes naţional? N-aş pre-aş crede. În opinia lor, interesul naţional este probabil acela care rămâne după satisfacerea “intereselor electoratelor proprii” (un fel de a acoperi prin vorbe “interesele de partid”), iar dacă aceste interese se ciocnesc prea tare, atunci să vezi intolerentă, scandal, ţipete, acuze, urlete, înjurături de mamă (politică), împroşcări cu noroaie, ridicări de poale în sus şi în public. Ba pe-a mă-tii… 

Spargerea USL era previzibilă, numai că ea nu s-a produs după alegerile prezidenţiale, cum era de aşteptat, ci mai devreme. Oricum, voia fiecărui mare partid din USL s-a îndeplinit. PNL a dorit să iasă de la guvernare şi a reuşit (nici nu era prea greu, mai greu este să ajungi într-un guvern). PSD a dorit să rămână singur şi va rămâne aproape singur, căci celelalte partiduleţe din noua USD nu contează prea mult, iar varianta cooptării UDMR la guvernare nu s-a concretizat şi nici nu este foarte sigur că se va materializa, având în vedere pretenţiile exagerate ale liderilor maghiari. Pentru spargerea USL, premierul Victor Ponta dă vina pe preşedintele Senatului, Crin Antonescu. Şi viceversa. Fiecare se fereşte de eticheta de “distrugător al alianţei”, deoarece USL s-a destrămat înainte de a se fi erodat la guvernare. Căci, înainte de divorţ, useliştii încă mai aveau multe procente în intenţiile de vot ale românilor. PSD va putea guverna chiar şi fără a avea o majoritate absolută în Parlamentul României, aşa cum s-a întâmplat în mandatul 2000 – 2004, când pesediştii au avut susţinerea PRM şi a UDMR, sau cum s-a întâmplat cu guvernul liberal Tăriceanu, care a fost susţinut, în 2006 – 2008, de către PSD în forul legislativ suprem. 

Cum politica de la centru nu este mereu aceeaşi cu cea din teritoriu, în Câmpina, alianţa dintre PSD şi PNL va mai dăinui în Consiliul Local. Nu se ştie pentru cât timp. Cele două partide câmpinene (fiecare cu câte patru consilieri), împreună cu cei de la PPDD (tot cu patru aleşi), formează majoritatea în legislativul municipal, majoritate care poate fi uşor contrabalansată spre PDL, partidul cu cel mai mare număr de consilieri (şapte), dacă pepedediştii sau liberalii vor trece de partea portocaliilor. La ultima şedinţă ordinară a Consiliului Local, s-a văzut din voturile consilierilor proprii, ce s-au susţinut reciproc, că alianţa format din PSD, PNL şi PPDD, care formează majoritatea, merge bine mersi mai departe. Altfel spus, USL la Câmpina nu este istorie. 

L-am întrebat pe deputatul liberal Virgil Guran de ce crede că s-a spart USL şi iată ce ne-a răspuns: “USL s-a rupt pentru că, la un moment dat, ideile şi proiectele promovate de noi, liberalii, nu au mai fost susţinute de aliaţii noştri din PSD. Vorbesc despre măsuri liberale în economie, care, odată aplicate, ar fi pus ţara pe drumul cel bun. Nu zic că au fost numai greşeli în guvernarea USL, am făcut şi lucruri bune împreună cu social-democraţii, cât am fost la conducerea ţării. La început, un timp, lucrurile au mers bine. Însă atunci când a fost nevoie de implementarea unor măsuri economice liberale care să pornească motoarele economiei naţionale, ne-am lovit de refuzul aliaţilor noştri. Mai mult, de refuzul pentru dialog, un dialog constructiv. Nu aş vrea să par lipsit de modestie, dar vă pot da un bun exemplu al divergenţelor dintre noi din activitatea parlamentară proprie. 

Deşi am iniţiat un proiect de lege prin care imobilele în paragină ale ministerelor ar fi putut trece la administraţiile locale (care să le administreze profitabil, permiţând realizarea de parcuri industriale pe acele locaţii), proiectul meu zace într-un sertar al guvernanţilor pesedişti de multe luni. El nu numai că nu a fost supus dezbaterii în plenul Parlamentului, dar nu a trecut nici de comisii. Prin natura sa, liberalismul luptă pentru dezvoltare economică pe baze solide, prin productivitate şi promovarea performanţelor economice. Din cauza unor refuzuri continue din partea PSD, liberalii au ajuns la concluzia că este mai bine să se retragă de la guvernare, pentru că, în acest fel, fără colaborarea şi susţinerea proiectelor noastre de către PSD, nu am fi putut îndeplini obiectivele şi promisiunile făcute cetăţenilor la alegeri. În al doilea rând, au fost divergenţe între noi şi pentru că social-democraţii nu a înţeles că nu putem fi de acord cu unele proiecte promovate de ei, cum ar fi cel referitor la Legea amnistiei, sau alte proiecte care, odată materializate, ar fi împiedicat bunul mers al justiţiei şi consolidarea statului de drept. Oricum, proiectele bune pentru ţară le vom susţine şi de pe băncile opoziţiei. În altă ordine de idei, la ultima şedinţă comună a partidelor care formează majoritatea în Consiliul Local, am propus să continuăm colaborarea din legislativul municipal, pentru că nu există nicio legătură între proiectele la nivel naţional şi cele la nivel local.” 

Până la închiderea ediţiei, nu am putut lua legătura cu senatorul social-democrat Georgică Severin, pentru a-i da posibilitatea să-şi exprime un punct de vedere. A.N.