Alexandru Blanck de vorbă cu general (r) Constantin Cândea: „Nimic nu-i mai de preţ decât o viaţă de familie în armonie”

– D-le general, ne cunoaştem de o viaţă, dar sunt sigur că cititorii noştri nu cunosc prea multe despre dvs. şi ar vrea să cunoască OMUL Constantin Cândea. Deci, cine sunteţi dvs.?

– Provin dintr-o familie cu patru copii de pe Valea Hartibaciului, satul Ilimbav, judeţul Sibiu. Tata a fost muncitor la Gaz Metan, mama casnică. Am urmat cursurile liceale în oraşul Avrig, apoi Şcoala Superioară de Ofiţeri de Poliţie din Bucureşti. La absolvirea şcolii am fost repartizat în Prahova, şef al biroului de circulaţie din Câmpina. După ce m-am căsătorit, m-am transferat la Şcoala de Subofiţeri de Poliţie din Câmpina şi am urcat treptele ierarhice de la simplu profesor la director al şcolii şi apoi şef al Inspectoratului de Poliţie Judeţean Prahova. Am urmat şi gradele militare, de la simplu elev la cel de Chestor, respectiv General de Brigadă.

– Cei care vă cunosc ştiu că sunteţi un adevărat cavaler, atent şi amabil cu cei din jur, dar pentru dvs. noţiunea de „cavaler” mai are un sens. Despre ce este vorba?

– Într-adevăr, în anul 2002, preşedintele ţării mi-a conferit Ordinul „Virtutea Militară în grad de Cavaler” pentru servicii deosebite aduse societăţii. 

– Cunoscându-vă ca un om activ, sunt sigur că după pensionare nu aţi putut sta degeaba. Am văzut la intrare o firmă de mediere. Ce este medierea şi ce este un mediator?

– Permanent am trăit cu convingerea că viaţa în armonie, pace şi bună înţelegere aduce beneficii tuturor. Iată de ce, după pensionare, am ales profesia de mediator. Medierea este o modalitate de soluţionare a conflictelor dintre oameni pe cale amiabilă, folosind o persoană calificată – mediatorul, fără ca aceştia să mai ajungă în tribunal. Este o procedură umană, pe cât de simplă, pe atât de eficientă pentru armonia socială.

– Ce înseamnă pentru dvs. un prieten?

– Persoana care te preţuieşte pe tine ca om, nu pentru statutul tău, persoana care varsă cu sinceritate o lacrimă când eşti în necaz şi ştie să zâmbească şi să se bucure pentru binele tău. Prietenia e un dar divin prin care sufletele oamenilor se îngemănează. 

– Menţionaţi trei calităţi pe care le apreciaţi la un om şi trei trăsături pe care le detestaţi.

– Apreciez sinceritatea, cinstea, hărnicia, detest minciuna, prefăcătoria şi corupţia.

– Sunteţi un bun familist? Convingeţi-mă!

– M-am îndrăgostit de soţia mea când aveam 22 de ani şi am rămas îndrăgostit de ea până în prezent. Pe amândoi ne caracterizează statornicia, buna înţelegere şi corectitudinea. Ne consultăm permanent în ceea ce facem şi în luarea deciziilor. După părerea mea, nimic nu-i mai de preţ decât o viaţă de familie în armonie. 

– Dvs., ca şi mine, doi câmpineni „adoptaţi”, născuţi în alte oraşe, puteaţi pleca din Câmpina într-o funcţie mai înaltă. Eu nu am plecat din dragoste faţă de câmpineni. Pentru dvs. care a fost motivul?

– Venind în acest oraş am rămas plăcut surprins să întâlnesc oameni calzi, curtenitori, binevoitori, oameni pe care am început încet, încet, să-i îndrăgesc, să-i preţuiesc şi repede m-am considerat unul de-al lor. De-a lungul timpului au fost numeroase propuneri de a ocupa funcţii în Bucureşti şi în alte judeţe, dar am rămas în Câmpina, credincios familiei, locuinţei mele, oraşului şi locuitorilor săi. 

– Vă place oraşul? Enumeraţi trei lucruri care vă plac şi trei care vă displac.

– Îmi place zona în care este amplasat. Este un oraş liniştit, luminos, cu mult soare, în care iernile sunt blânde şi verile puţin toride. Nu-mi plac gropile din asfaltul străzilor, gropi ce dăinuie în unele locuri de mulţi ani, lucrările pe străzi, care tergiversează în finalizare, nu-mi place haosul de autovehicule care tinde să pună stăpânire pe oraş. 

– Credeţi că zodia în care v-aţi născut vă reprezintă?

– Foarte mult. Sunt Vărsător, deci tenace, statornic, spirit inventiv, cu iniţiativă, cooperant, dornic de adevăr şi dreptate. 

– Dacă aţi putea schimba ceva în felul dvs. de a fi, care ar fi acel lucru?

– Aş reduce stările emoţionale, întrucât consum multă energie pentru a le controla. 

– Ştiu că vă place să citiţi. Am văzut în casa dvs. o bibliotecă cu mii de volume. Care este cartea ce v-a impresionat sau marcat cel mai mult? Dar ultima carte citită?

– Cartea ce m-a fascinat şi pot spune că mi-a marcat pozitiv viaţa şi cariera este „Dincolo de vârf” de Zig Ziglar. Acum abia am terminat de studiat „Psihologia mediatorului”, precum şi cartea motivaţională „Foloseşte-ţi mintea pentru a te îmbogăţi” de Napoleon Hill.

– Aveţi o culoare preferată sau o combinaţie de culori?

– Da, albastrul şi îmi place în combinaţie cu roşu. 

– Ce anotimp vă place şi de ce?

– Primăvara, pentru că este anotimpul renaşterii, al bucuriei şi al „muzicii” naturii.

– Ce floare vă place?

– Trandafirul, deşi înţeapă; avem acasă peste 30 de tufe de trandafiri din diferite specii şi culori. 

– Ştiu că vă place să gătiţi. Ce ştiţi să faceţi şi care este mâncarea preferată?

– Mămăliguţa cu tochitură, cu brânză, la cuptor, fasolea cu ciolan afumat şi bineînţeles, sărmăluţe cu mămăliguţă.

– Sunteţi un om răbdător? Aveţi obiceiul de a-i asculta pe cei din jur? Credeţi că un „Consiliu al Înţelepţilor”, format din oameni în vârstă din diferite domenii, ar contribui la hotărâri mai bune ale Consiliul Local şi ale primarului?

– De-a lungul timpului, actul meu managerial s-a bazat pe ascultarea membrilor echipei. Am aplicat metoda brainstorming-ului, iar aceasta a constituit cheia în luarea deciziilor corecte. Ideea unui astfel de consiliu este extrem de bună şi eu unul aş folosi-o cu siguranţă. Cred, de asemenea, că ar fi deosebit de util şi un „Consiliu de al Tinerilor”. 

– Care a fost cea mai frumoasă zi din viaţa dvs.? Dar cea mai nefericită?

– Cea mai fericită a fost ziua în care m-am căsătorit, iar cea mai nefericită – excluzând evenimente tragice -, ziua în care am fost trecut în rezervă prin pensionare. 

– Ce sentiment v-a încercat în ziua aceea?

– Un sentiment de inutilitate, dar mi-am revenit repede. 

– Ce pasiuni aveţi? 

– Găsesc plăceri în a face lucruri pe care nu le-am putut face fiind în activitate. Zugrăvesc, pun faianţă şi gresie, filmez şi realizez filme cu ajutorul calculatorului, scriu câte o lucrare sau articole pentru unele publicaţii, grădinăresc şi îmi place foarte mult să îngrijesc florile. 

– Aveţi un animal de companie?

– Avem o familie de căţei de talie mică, Cocolino, Betty şi Pretty, la care ţinem foarte mult. 

– Dacă n-aţi fi ales cariera de militar, ce aţi fi dorit să deveniţi?

– Inginer. Am urmat liceul la secţia reală şi avem înclinaţii spre tehnică. Nu a fost să fie! 

– Ce întrebare care nu v-a fost pusă aţi fi dorit să vă fi fost adresată?

– Dacă am copii. Şi răspunsul este nu, nu am! Aşa a vrut Dumnezeu. 

– Vă mulţumesc pentru ospitalitate şi felicitări soţiei dvs. pentru alegerea unui astfel de partener de viaţă! 

– Vă mulţumesc, dar norocosul am fost eu!

Alex. BLANCK