Marian Ruscu este autorul unui semnificativ număr de volume de literatură, poezie şi proză, admirabilul iniţiator şi finanţator al revistei de cultură înaltă Axioma, apărută la Ploieşti, şi remarcabilul promotor cultural, căruia mulţi dintre autorii prahoveni au ai mulţumi veşnic. Noi înşine, cei de la Câmpina, îi vom fi mereu datori pentru tipărirea publicaţiei Revista Nouă, timp de câţiva ani, la Tipografia Premier al cărei proprietar era, şi editarea numeroaselor cărţi de literatură, unele dintre ele premiate la concursuri importante.
Îndelungata suferinţă care l-a obligat să-şi limiteze din ce în ce mai mult, în anul din urmă, prezenţa la manifestările culturale, cărora le oferea lumina şi dragostea sufletului şi cuvântului său, a avut un inevitabil sfârşit. În seara primei zile de octombrie, Marian Ruscu a plecat din lumea aceasta, în care a iubit, a suferit şi a creat, spre alta mai bună, la întâlnirea cu alte spirite de care mereu ne este dor. În urma sa rămâne o familie frumoasă, fiica sa Beatrice fiind şi ea scriitor, şi o operă importantă, de neuitat, parte a moştenirii culturale naţionale.
Cu puţine zile înainte de a ne părăsi, Marian Ruscu a dictat un poem ca un testament. Se cuvine să-l reproducem aici, ca un memento:
„Călătoria
Voi pleca în curând./ Când eram copil,/ Mă temeam./ Acum, nu./ Într-un fel, aştept nerăbdător,/ Deşi călătoria,/ Ca orice călătorie,/ Va fi lungă,/ Cu multe peripeţii./ Nu-mi pasă./ După cum spuneam,/ Doresc să se-ntâmple cât mai repede.// „Plec la steaua mea,/ Acolo, sus” – / Îi spun nepoatei mele./ „Toţi murim. Lasă, bumo, că toţi murim” – zice ea.// De unde ştie asta un copil de cinci ani?”
Dumnezeu să te aibă în pază, prieten drag!
Florin Dochia – Societatea Scriitorilor Prahoveni
Referinţe critice:
„Pe poetul şi prozatorul ploieştean Marian Ruscu, l-am cunoscut mai întâi prin scrisul său, ca şi pe alţi scriitori care au devenit parte din lumea mea,odată ce m-am aplecat asupra lor şi am căutat să le înţeleg resorturile şi prinosul de frumos pe care fiecare încearcă să-l dezvăluie, în felul său şi cu forţele sale, semenilor. O carte de poeme şi două romane ale lui Marian Ruscu au devenit, în consecinţă, parte din viaţa mea, lăsând, desigur, urme în cărţile pe care le-am publicat eu însămi.”
(Mioara Bahna, critic literar)
„Poezia lui Marian Ruscu este la fel de vorbăreaţă ca şi autorul ei, o poezie afirmativă, alertă, cultivând deseori fabula. (…) Marian Ruscu crede mai ales în poezia ca discurs moral. (…) Poetul îşi schimbă des masca. Uneori îl ispitesc jocurile de cuvinte şi rafinamentele fonetice, ca pe Romulus Vulpescu. Alteori, ia calea meditaţiei, cu accente chiar mistice. Dar natura sa reală este una învolburată, cutremurată de urmărirea unor idealuri şi exprimarea năvalnică a unor indignări.”
(Horia Gârbea, critic literar)
„Marian Ruscu reia, dintr-o perspectivă inedită, teme şi motive ale poeziei mari de totdeauna, pe care le explorează cu acută sensibilitate, permanent deschisă spre interferenţa emoţiilor şi a trăirilor sufleteşti, puternic individualizate. În mod aparent surprinzător, poetul utilizează un lexic în care accentul cade pe sensul denotativ al cuvintelor, dar enunţurile metrice astfel constituite se întorc într-o analiză sistematică a propriului eu, aptă să coboare spre structurile esenţial-caracteristice psihicului uman. Marian Ruscu şi-a creat astfel o expresie lingvistică personalizată, aptă să investigheze nuanţele infinite ale sentimentelor general-umane.”
(Ion Bălu, critic literar)
„Marian Ruscu s-a specializat pe o versificaţie care mizează pe alternarea a două stări opuse: pamfletul şi elegia şi pe cunoscuta tehnică a opoziţiilor lexicale. Astfel, surpriza-i gata. Căci, într-adevăr, unde nu-i surpriză nici poezie nu e.”
(Constantin Trandafir, critic literar)
„Nu-s prea mulţi poeţii pe care îi ţin în graţii receptive. Marian Ruscu este unul dintre aceştia. Îl urmăresc de mulţi ani şi fiecare nou florilegiu mă surprinde prin noutatea registrului tematic abordat.”
(Ionel Necula, critic literar)
A murit poetul (dar nu numai) Marian Ruscu
În afara volumelor sale de poezii, eu l-am apreciat şi, odată cu trecerea timpului, din ce în ce mai mult, pentru simplul fapt că a finanţat din resursele sale (patron de tipografie, dar câte mii de tipografii nu sunt în ţara asta!) cea mai importantă revistă culturală prahoveană de după 1989: AXIOMA.
Când am ajuns eu în Ploieşti, în anul 2004, îmi doream cu ardoare să colaborez cu această revistă care se găsea pe la mai toate chioşcurile din judeţ (şi nu numai). Avea prestigiu, avea constanţă (apariţie lunară), avea colaboratori. Am trimis un studiu prin poştă; eram cam timid şi după câteva zile am fost sunat chiar de Marian Ruscu în persoană, directorul revistei. Din acel moment cred că am scris zeci de articole pentru Axioma, pe care le păstrez în arhiva mea din pod (AMdP).
Ajutorul din partea autorităţilor locale sau judeţene a fost nul. Şi ca orice iniţiativă temerară în domeniul cultural, după mai bine de un deceniu, obosit şi scârbit şi de rivalităţile noastre mici, revista a sucombat.
Sunt sigur că acolo sus, Marian Ruscu va avea tot timpul din lume să recitească fiecare număr din această revistă care a oferit autorilor din Prahova o tribună demnă, cinstită, un vehicul cultural naţional performant, pe care acum îl regretăm, foile care mai apar situându-se departe de ceea ce a fost Axioma.
Codruţ CONSTANTINESCU
MARIAN RUSCU s-a născut la 18.09.1949
Este membru Uniunii Scriitorilor din România. A scris douăsprezece volume de versuri, trei romane şi o piesă de teatru în două acte. Multe din lucrările lui au fost traduse în limbile: franceză, engleză, italiană, slovenă şi sârbă. S-a bucurat de aprecierile a peste douăzeci şi cinci de critici literari şi a unor scriitori importanţi, publicate de diferite reviste de cultură.
A lucrat în turism din 1975, după absolvirea Institutului de Turism, secţia Tehnică hotelieră, în 1993, ocupând funcţii de conducere la Complexul Turistic Paralela 45 şi, apoi, de director al hotelului Prahova din Ploieşti, timp de 14 ani.
În 1995, a înfiinţat Editura şi Tipografia Premier, pe care le lichidează în anul 2013, din motive de sănătate.
Este întemeietorul şi finanţatorul revistei de cultură „Axioma”, care apărută între ani 2001-2011 şi distribuită în ţară şi în străinătate.
