În cel de-al treilea episod al serialului nostru săptămânal vă prezentăm o clădire binecunoscută tuturor câmpinenilor, deoarece este vizibilă din spațiul public. Ea reprezintă o reconstrucție de la finalul războiului a Laboratorului central al rafinăriei – care a fost printre primele construcții apărute după fondarea rafinăriei la 1897. Clădirea inițială, având un plan dreptunghiular, subsol și parter, apare în primele fotografii și planuri ale rafinăriei (foto 1 – în centrul imaginii), iar imaginile din anii ’20-’30, precum și un inventar mai târziu, demostrează că după primul război a fost etajată.
Laboratorul Central va fi fost locul unde specialiștii americani constatau uimiți în anul 1907 o activitate de cercetare științifică mai serioasă decât în orice rafinărie din Statele Unite (The Petroleum Review, nr.407/1907). A fost un vârf de lance al modernității rafinăriei timp de jumătate de secol, până ce bombele Aliaților din Al Doilea Război l-au distrus în cea mai mare parte. Dar după război a fost reconstruit pe vechile fundații, fiind chiar extins în suprafață și înălțime (autorizația de construcție a fost emisă în septembrie 1946).
Noua clădire, cu trei nivele supraterane plus mansardă, a fost proiectată în 1945, în stilul modernist (funcționalist) al epocii, de către arhitectul Ion Boceanu (1903-1990), angajatul Stelei Române. Acesta rămâne cel mai mare arhitect pe care l-a dat vreodată Câmpina – un specialist excelent, apreciat pe plan național, care a contribuit enorm la dezvoltarea și înfrumusețarea orașului, și care și-a creat propriul stil original. E destul de posibil ca Boceanu să fi integrat subsolul și fundațiile clădirii originare de la finele secolului al XIX-lea. În noua clădire, mult mai încăpătoare, a funcționat mereu Laboratorul Central al rafinăriei, dar și unele birouri administrative – cu timpul devenind principala clădire administrativă. Este una dintre construcțiile bine păstrate și întreținute ale rafinăriei, având o mare valoare istorică, arhitectonică și memorial-simbolică, iar volumetria modernă și calitatea construcției îi permit consolidarea și refuncționalizarea, pentru a putea fi transmisă mai departe posterității.
Mădălin Focșa (master în istorie – patrimoniu cultural)
Tel. 0722.560.566; E-mail: madalin.focsa@gmail.com
Episodul 4: LABORATORUL TEHNIC
” Laboratorul Central va fi fost locul unde specialistii americani constatau uimiti in anul 1907 o activitate de cercetare știintifica mai serioasă decat orice rafinarie din Statele Unite”.
Iată,ca atunci Romania(mică) era pe primul loc,în lume,la cercetarea științifica,în domeniul rafinarii petrolului.O mai fi fost în vreun alt domeniu?Nu cred,mai ales după instaurarea comunismului!Si acest lucru se întampla la Campina.Ar trebui sa fie,pentru todeauna, primul motiv de mandrie locală.
Apropo de comunism.Imi aduc aminte ca intr-o sală din vecinatatea imediată a laboratoarelor,unde se tineau sedintele C.O.M.(comitetul oamenilor muncii) a avut loc o „prelucrare” a salariatilor pe tema ascultarii postului de radio „Europa Liberă”,intrucat securistii depistase,din randul oamenilor din rafinarie,persoane care urmareau emisiunile,in limba romană,ale acestui post.La final, toti participantii au fost convocati la procesul de judecată a acestor oropsiti,care urma sa se desfasoare la Casa de Cultura,unde au venit „spectatori”de la toate întreprinderile din oras.Nu va spun cat de infricoșator a fost,mai ales ca eu eram „cu musca pe caciulă”.Acei oameni au fost transformati în „paria societatii” si mutati,dacă nu ma insel,la locuri de muncă silnice.Stigmatul care se așeza „temeinic”pe acesti oameni,cred ca era cel mai greu de suportat.Toată lumea „fugea” de ei.Scopul „prelucrarii” si al procesului înscenat fusese atins.Nu stiu ce s-a intamplat cu acei oameni nenorociti de regim.Nici macar nu aveam curajul sa-i compatimim.Doar in sinea noastră.