Înființată în anul 1991, la inițiativa unui grup de părinți ai persoanelor cu sindrom Down, Asociația Sindrom Down din Câmpina rămâne și azi, după 32 de ani de activitate, o casă a speranței în care trăiesc, zi și noapte, 14 suflete, persoane adulte cu minte de copil, ce au nevoie de supraveghere permanentă și îngrijire specială.
Centrul de Îngrijire şi Asistenţă pentru Persoane Adulte cu Dizabilităţi Sindrom Down „Ştefan Ionescu” a fost înfiinţat ca serviciu social de tip rezidenţial fără personalitate juridică în cadrul Asociaţiei Sindrom Down Câmpina, cu o capacitate de 20 locuri, în conformitate cu standardele specifice minime de calitate obligatorii pentru serviciile sociale destinate persoanelor adulte cu dizabilităţi.
Scopul serviciul social de tip rezidenţial este de a asigura, persoanelor adulte cu sindromul Down care îndeplinesc criteriile de eligibilitate, servicii sociale de tip: găzduire, alimentaţie, asistenţă pentru sănătate, informare şi asistenţă socială/ servicii de asistenţă socială, consiliere psihologică, abilitare şi reabilitare, îngrijire şi asistenţă, deprinderi de viaţă independentă, educaţie/pregătire pentru muncă, asistenţă şi suport pentru luarea unei decizii, integrare şi participare socială şi civică, protecţie şi drepturi, toate pentru a răspunde nevoilor individuale specifice ale persoanelor adulte cu sindromul Down.
În toată istoria sa, această instituție unică în județul Prahova și chiar în România, din punct de vedere al organizării în sistem rezidențial, unde mulți dintre beneficiari își au domiciliul în actele de identitate, a trecut prin multe transformări, dar mai ales prin momente dificile, așa cum se întâmplă și în prezent.
Cu opt angajați permanenți plătiți cu salariul minim pe economie și câțiva voluntari dedicați acestui scop nobil, Asociația Sindrom Down face față cu greu cheltuielilor de zi cu zi, mai ales în perioada sezonului rece, când facturile la energie reprezintă o adevărată povară pentru bugetul tot mai mic al centrului.
Dincolo de greutățile inerente într-o astfel de activitate socială, familia ce trăiește sub acoperișul centrului de la Câmpina ne dă o lecție de umanitate într-o țară în care statul român plătește salarii nesimțite și pensii speciale unor largi categorii de bugetari.
Invitat în emisiunea FAȚA ȘI REVERSUL, realizată de Florin Frățilă la Dada TV Ploiești, directorul centrului, Adrian Ciucă, a povestit pe larg cum se trăiește această mare responsabilitate de a te îngriji permanent de oameni cu nevoi speciale, dar și cu ce provocări se confruntă pentru a le oferi „copiilor” o viață cât mai normală. Emoționantă în timpul emisiunii a fost și intervenția telefonică a unui aparținător, d-na Elena Sârbu, mama unei fete de 20 de ani care și-a petrecut mai bine de jumătate din viață în acest centru.
Cei ce doresc să ajute Asociația Sindrom Down Câmpina o pot face donând sume de bani în contul RO87 BTRL RON CRT02 3688 4701 BTRL RO22. Relații suplimentare la numărul de telefon 0730.024.822.
Declarații pe scurt:
- Această idee s-a născut din nimic. Practic, dintr-o magazie s-a ajuns la un centru cu o capacitate de 20 de locuri, cabinete medicale și spații necesare pentru toate activitățile. Nu este un cămin de stat, nici privat, este o activitate socială pe care o facem cu mult drag pentru copii. Este casa lor, a unora de 15-20 de ani.
- Ei nu mai sunt copii de mult, au între 20 și 54 de ani, însă noi le spunem copii în continuare. Cu ei trebuie să lucrezi la fel cum o faci cu un copil mic, să-i înveți lucruri elementare.
- Este o experiență cruntă și vă spun asta în primul rând în calitate de frate, dar este mobilizator când soarta te aduce în această situație.
- Nu avem fonduri de la stat, angajările se fac în baza veniturilor pe care le avem. Salariile celor opt angajați sunt plătite la nivelul minim pe economie. Și-așa, impozitele pe salarii sunt foarte mari și le achităm cu greu.
- Nu ne-a călcat pragul niciun politician în ultimii ani. Am lansat invitații și îi așteptăm cu drag.
Urmăriți în continuare o selecție a celor mai importante declarații făcute de Adrian Ciucă în emisiunea FAȚA ȘI REVERSUL.
Oricare dintre noi am fi putut fii unul dintre acesti „copii adulti”.Dar,daca nu ne-a lovit ghinionul nu ne pasă.Si eu am trecut de multe ori peste acest articol si nu i-am dat atentie.Asta dovedeste ca si eu sunt tarat de comunism,altoit cu formalismul(„vorbe nu fapte”)ortodox al respectarii poruncii crestine :”iubeste-ti aproapele ca pe tine însuti”.Chiar asa,regimul comunist si-a aratat limitele,neputinta permanentă,natura artificială,improvizată dacă vreti,in doua lucruri,cel putin,pe care le-am vazut eu : în dezastrul din orfelinate,iar in economie în producerea branzei telemea.Niciodata(si atunci cand devenise promitator)nu am gasit nicaieri in comert branza normala,cum era cea pe care o procuram de la cei care aveau vaci si oi.Din cauza carentelor sistemice insurmontabile(era preparată in plan local,unde”fiecare se cunostea cu fiecare”,spiritul colectivist fiind la el acasa)nu se putea respecta reteta normală,nu mai zic traditionala,si era”falsificată”cu tot felul de”ingrediente” ieftine si bineînteles cu multă coruptie.Iata explicatia cauzei,de unde îsi trage seva acest flagel care roade ca o carie,pe la închieturi, fragedul nostru sistem democratic!!!
Dar,sa revenim la chestiune.Dacă aceste simturi ne-au fost atrofiate de tavalugul comunist si apoi de goana dupa bani a acestui capitalism salbatic,in care traim,oare acesti oameni pot fi abandonati?Dacă statul este ignorant,oare si noi ne putem descotorosi de aceasta obligatie?Nu cumva nepasarea fată de această situatie inseamnă adevaratul pacat,înseamnă încalcarea celei de-a doua porunci Hristice???Mai mare decat pacatul nerespectarii postului,de exemplu! Lumea civilizata,cand a vazut in ce conditii ne-a silit dictatura sa traim,mai ales mizeria si lipsurile din orfelinate,a venit spontan,la noi,cu ajutoare.Si a facut asta pentru ca la ea cu asemenea fapte începe crestinismul si nu cu spectacolul ritualic.
Societatii civile,lacasul unde se plamadeste umanismul,i-a venit timpul sa arate ca s-a însanatosit!Altfel……o sa fim „cocosati” de vorbe,in continuare,afisand o mina de oameni importanti.Pe dracu’!!!Apropo de ăsta cu coarne.Noi ar trebui sa-l scriem cu literă mare,dar nu o facem,ca nu cumva sa se vadă cat de ipocriti suntem!!!