1 august 1943 a rămas în memoria românilor și în istoria aviației SUA drept „duminica neagră”, ziua bombardamentelor nimicitoare asupra orașelor Ploiești și Câmpina, o zi în care și-au pierdut viața sute de civili și de soldați americani.
Ce s-a întâmplat în urmă cu 80 de ani, atunci când operațiunea militară Tidal Wave s-a dovedit un eșec și a fost catalogată drept „cimitirul bombardierelor americane de la Ploiești“, am încercat să aflăm de la istoricul Mădălin Focșa în cadrul emisiunii „Fața și Reversul”, realizată de Florin Frățilă la Dada TV Ploiești. Alături de acesta, în studio s-a aflat și Maximilien Caradja Johnson, strănepotul Prințesei Ecaterina Caradja, supranumită și „Îngerul de la Ploiești“.
Declarații pe scurt
Mădălin Focșa:
- Operațiunea aviației militare americane de pe Valea Prahovei, de la 1 august 1943, are o însemnătate chiar și pentru istoria mondială, datorită faptului că a fost cel mai sângeros raid aerian din istoria omenirii. A fost o încercare nebunească a aviației militare americane de a scoate din funcție petrolul lui Hitler, extras și mai ales prelucrat în rafinăriile din Ploiești și Câmpina.
- De la Benghazi au decolat spre România 178 de bombardiere americane și la sfârșitul zilei s-au întors la bazele din Libia numai 88, mai puțin de jumătate. Ploieștiul la ora aceea era al treilea cel mai bine păzit obiectiv al nemților, după capitala Berlin și Viena.
- Din păcate, atacul de la Câmpina este mai puțin cunoscut în istoriografie. Se vorbește de Tidal Wave cu Ploieștiul în centrul atenției. Țintele acestui atac au fost șapte rafinării din jurul Ploieștiului și ținta roșie de la Câmpina, Rafinăria Steaua Română. Au fost cinci escadrile care au atacat aceste obiective, patru în zona Ploieștiului și una la Câmpina. Grupul de bombardiere de la Câmpina, Sky Scorpions, a reușit să producă multe distrugeri atât la Rafinărie, cât și în proximitatea acesteia. Dintre cele 29 de bombardiere care au atacat Câmpina, doar 4 au fost lovite de antiaeriană. Au atacat în trei valuri succesive. Două dintre avioanele lovite s-au prăbușit în zona Bobolia și Lunca Prahovei, al treilea a aterizat forțat la Găești și cel de-al patrulea la Nedelea, pe domeniul Prințesei Caradja.
- La Câmpina au bombardat mai multe instalații și clădiri, distrugerile au fost destul de mari. Am să fac referire doar la povestea instalației de distilare în vid McKee. Unul dintre piloții care au bombardat rafinăria în 1943 a fost chiar nepotul celui care a proiectat această instalație, Arthur G. McKee din Ohio. În anii 90, se pare că pilotul a revenit la Câmpina. Nu sunt foarte sigur, dețin aceste informații de la foști angajați ai rafinăriei. Acesta a rămas surprins că acea instalație bombardată chiar de el în 1943, care a fost una dintre țintele atacului, încă mai există.
Maximilien Caradja:
- Sunt strănepotul Ecaterinei Caradja, care a fost fiica Irinei Cantacuzino, primul copil al lui Gheorghe Grigore Cantacuzino – Nababul, o altă personalitate binecunoscută în Prahova, datorită proprietății Micul Trianon de la Florești și a castelului de la Bușteni. Ecaterina Caradja a fost nevoită să plece din țară în anul 1952, pentru că regimul comunist expropriase familia de toate bunurile și pentru că risca să ajungă la pușcărie. A emigrat în SUA, iar fata ei, bunica mea, a rămas în Franța, unde am trăit și noi până în anii 2000, când am venit în România.
- Operațiunea Tidal Wave este, din păcate, mult mai puțin cunoscută în România, comparativ cu SUA. Faptul că zilele acestea s-a organizat la Ploiești expoziția ce marchează împlinirea a 80 de ani de la acest eveniment este un lucru deosebit și îi felicit pe cei care au avut inițiativa. Am participat și noi, familia Caradja, la această expoziție, cu o vitrină dedicată străbunicii Ecaterina, în care am expus documente și fotografii legate de 1 august 1943.
- Față de raidul test care a avut loc în anul 1942, atunci când americanii au trimis 13 bombardiere asupra Ploieștiului, în 1943 nemții și-au învățat lecția și au întărit apărarea în jurul rafinăriilor. În afară de bateriile antiaeriene aveau și niște generatoare de ceață care făceau practic imposibil de identificat ținta din avion.
- Totul a început în duminica de 1 august, după-amiaza, când străbunica era la masă, pe domeniul ei, unde avea și orfelinatul. La un moment dat, unul dintre copiii din orfelinat a venit în fugă la ea, spunându-i că a căzut un avion în curte. Ecaterina a alergat la epava avionului, unde a găsit două persoane, una încă în viață și anume locotenentul Richard Britt.
La fața locului a ajuns și armata germană, iar locotenentul Britt povestește în cartea sa cum străbunica s-a certat cu ofițerul neamț, refuzând să-l predea pe american. Ulterior l-a dus la spital și i-a cerut mareșalului Ion Antonescu să-i dea voie să-l îngrijească pe american. Tot la intervenția ei, mareșalul a înființat și un lagăr de prizonierat la Timișul de Jos, dând ordin ca prizonierii capturați pe teritoriul României să nu fie predați nemților și să rămână în țară. Străbunica a avut grijă de toți acești prizonieri de la Timiș, cu acordul lui Antonescu, desigur. Le ducea săptămânal mâncare, țigări, cărți, instrumente muzicale și chiar whiskey.
Vă invităm să următiți în continuare înregistrarea emisiunii dedicate celor 80 de ani care au trecut de la „Valul Nimicitor” care a produs sute de victime în rândul populației civile, dar și în rândul aviației americane, sute de soldați fiind uciși ori capturați și zeci de avioane distruse.
