Interviuri

71 de ani – ICPT Câmpina, „NAVA AMIRAL” A CERCETĂRII ROMÂNEȘTI DE PETROL

Interviu cu inginer Serghie Mihalache, cercetător științific

Absolvent al Institutului de Petrol și Gaze Ploiești, Universitatea Petrol și Gaze de mai târziu, d-l inginer Serghie Mihalache, născut la Călinești-Prahova în 4 aprilie 1962, a lucrat în cadrul celebrului Institut de pe Bulevardul Culturii din Câmpina vreme de 16 ani: între 1987 și 1989, iar după revoluție, din 1990 până în 2004. Prezent în evoluția ICPT de-a lungul prodigioasei activități științifice a acestei „Nave Amiral” a Cercetării românești în Petrol, l-am invitat la a-i reconstitui istoria cu fațetele ei mai de seamă. 

– D-le Serghie Mihalache, vă mulțumesc pentru că ați binevoit să stăm de vorbă și, în respectul față de prestigioasa galerie a oamenilor de știință care l-au întemeiat și condus, și, desigur, au lucrat aici, să plecăm, ghidați de dumneavoastră, pe cărările pe care, sub cupola de talie mondială a ICPT-ului – ați străbătut o strălucită epocă a guvernării tehnologiei petroliste. Cum a apărut această „perlă” a științei petrolului în România?
– Institutul de Cercetare și Proiectare Tehnologică ICPT Câmpina este continuatorul Institutului Geologic al României (IGR), înfiinţat la Bucureşti în anul 1906 şi condus, o lungă perioadă, de L. Mrazec. Institutul amintit continuă activitatea desfășurată de Biroul Geologic, prima instituție din România care a asigurat cercetarea geologică și care a funcționat între anii 1882 și 1889. În primii ani ai secolului XX, odată cu descoperirile de țiței de la Runcu, Mislea, Buștenari, Telega, Câmpina, Dragăneasa, Baicoi, Țintea și Telega, orașul Câmpina, înconjurat de „pădurile” de sonde de  la 1857 începând, a fost ales și avea să devină centrul de excelență în cercetarea și proiectarea exploatării zăcămintelor de petrol din România.
– Când a prins ființă ICPT-ul?
– În anul 1950. ICPT Câmpina continuă activitatea desfășurată de Departamentul Tehnic al Societăţii Astra Română şi a fost condus, timp de peste trei decenii, de Gh. Aldea şi N. Cristea. De fapt, cel care a preluat reorganizarea activității de cercetare în anul 1948, după plecarea străinilor din țară, a fost Nicolae Cristea. La ICPT Câmpina, în echipe multidisciplinare, s-au realizat numeroase teme de cercetare-dezvoltare pentru industria de petrol din Romania şi din lume. Din 1950, în ICPT Câmpina s-a format Departamentul ”Inginerie de zăcământ”, cu o activitate notabilă în ţară şi cu o prezenţă proactivă și remarcabilă în programele de cooperare internaţionale. Activitatea acestui departament cu aport apreciabil în industria petrolieră din România a fost „construită”, în timp, sub conducerea lui N. Cristea, începând cu o generaţie memorabilă, din care au făcut parte: N. Mihailovici, Al. Ursu, D. Bossie-Codreanu, Al. Vernescu, Al. Costa-Foru, M. Popescu, FI. Langa.

– Personalități ale desăvârșirii tehnicilor de cercetare, urmărire și implementare a tehnologiilor tipice exploatării petrolului și a „îngrijirii” sondelor s-au reunit în cabinetele și laboratoarele ICPT-ului, în bună parte dvs. fiindu-le în preajmă.
– ICPT a fost leagănul de formare, dezvoltare, confirmare și lansare a unor personalități cu notorietate internațională. Inginerul de petrol Ion Adamache a absolvit Institutul Politehnic, secția Petrol și Gaze, în 1947 cu calificativul „Magna cum laudae”. S-a angajat în același an, prin concurs, la Astra Română, societate româno-americană, ca inginer de producție. A lucrat în diverse câmpuri petrolifere până în 1951, când s-a angajat, tot prin concurs, la Institutul de Cercetări Petroliere din Câmpina. Ion Adamache a devenit director științific al Institutului de Cercetări Petroliere din Câmpina (1966-1968), apoi consilier în Departamentul de Petrol al Consiliului Național al Cercetării Științifice (CNCS), funcție din care a fost silit să demisioneze în 1971, fiind considerat inadaptabil la linia partidului în probleme economice. Se aflase și că în 1968 devenise membru al Societății Internaționale a Inginerilor în Petrol din SUA (SPE). A fost trimis ca simplu inginer la Schela Bolintin (1971–1972). S-a angajat la Centrul de Perfecționare a Inginerilor și Tehnicienilor din Ministerul Petrolului, ca profesor (1972 – 1973). A obținut prin concursul inițiat de Libia la București, postul de Reservoir Engineering Manager (director administrativ al rezervelor de petrol) la Compania Națională de Petrol din Libia (1974–1976), unde a condus lucrări inclusiv în Sahara.
– A „plătit” pentru asta?
– În 1977 a cerut azil politic în Italia și a stat, împreună cu soția, Ana Adamache, 10 luni în lagărele de la Trieste și Latina. De acolo a plecat în Canada, fiind înregistrat ca imigrant (1977 – 1981) și apoi cetățean canadian. S-a stabilit la Calgary și a lucrat, vreme de 32 de ani, în industria canadiană a petrolului. Inginerul Adamache a devenit membru fondator al Horizontal Well Special Interest Group of the Petroleum Society, parte a CIM (Canadian Institute of Mining, Metallurgy and Petroleum). În 1991 a fondat Secția română a Societății Internaționale a Inginerilor din Petrol din SUA (SPE), înscriind primii o sută de ingineri români pe care i-a introdus în circuitul internațional. A organizat zece conferințe CIM / SPE și cinci conferințe tehnice anuale ale CIM. A fost membru al APPEGA (Asociația Inginerilor și Geologilor din Alberta) din 1978, al CIM, al CANMET (Canadian Centre for Mineral and Energy Technology), al SPE, al Petroleum Recovery Institute (PRI) și al Computer Modelling Group (GMC).
– Cum au mers cercetările, în răstimp, aici laICPT?
– De-a lungul anilor, exploatarea prin combustie subterană de la Suplacul de Barcău a devenit cea mai mare exploatare din lume. Acest lucru a fost posibil datorită unor contribuții tehnice deosebite ale unei echipe de înalt nivel tehnic a ICPT-ului (Horațiu Dumitrescu, Victor Petcovici, Victor Machedon și Alexandru Turta). Acești cercetători au efectuat o reală muncă de pionierat pentru dezvoltarea combustiei subterane în perioada 1964-1985. Echipa a beneficiat de o îndrumare tehnică continuă din partea unor binecunoscute personalități ale ICPT, și anume: Gheorghe Aldea – Director General, Nicolaie Cristea – Director Științific și Aurel Circoana – Șef Secție. În perioada 1969-1985, foarte lungă (16 ani), a avut loc o colaborare foarte fructuoasă cu Institutul Francez de Petrol (IFP), care, de asemenea, a contribuit substanțial la ridicarea nivelului tehnic privind proiectarea si aplicarea combustiei subterane la exploatarea zăcămintelor de petrol; se cuvine menționată contribuția specialiștilor Jacque Burger, Claude Gadelle și Pierre Sourieau.
– Distinșii specialiști francezi au venit cu ceva aparatură?
– IFP a înzestrat ICPT cu aparatură modernă de urmărire a combustiei subterane în șantierul Suplacu de Barcău. După 9 ani de lucru în acest domeniu, în anul 1975, Alexandru Turta a susținut teza sa de doctorat în domeniul combustiei subterane, aducând contribuții la evaluarea calității arderii în frontul de combustie și la perfecționarea combustiei umede. A urmat apoi formarea unor echipe noi de specialiști în domeniul combustiei subterane cuprinzând nume ca Alexandru Condrachi, Nicolae Trașcă, Nicolae Ilie și mulți alții. În acest fel, combustia subterană a devenit una din cele mai mari realizări ale ICPT și ale Ministerului Petrolului. Experiența românească a fost adoptată în India și China, iar mai recent, o proiectare comercială de exploatare prin combustie în America de Sud are intenția să aplice același sistem propus și demonstrat pentru prima dată în lume la Suplacul de Barcău. De altfel, experiența vastă în metode de creștere a factorului de recuperare a țițeiului a distinșilor cercetători Aurel Carcoană, Nicolae Cristea si Gheorghe Aldea a fost transpusă într-o lucrare de referință în domeniul științific și aplicativ, constituind și astăzi un instrument si un ghid prețios de proiectare pentru tinerii ingineri de petrol din România. Cele mai mari descoperiri petrolifere, Platforma continentală a Mării Negre, zăcămintele de la Ticleni, Bibești, Vârteju, Vâlcele, Merișani, Videle, Balaria, Moinești, Zemeș, Tazlău, Berca, Independența, Videle, au pe ele semnătura unor specialiști din ICPT Câmpina.
– În compania acestor somități, ați avut  șansa să deprindeți o experiență vastă.
– Am avut privilegiul, determinarea, dar și oportunitatea de a mă alătura colectivului de elită al cercetării și proiectării în domeniul petrolului din în iunie 1990, imediat dupa revoluție, când se cristaliza formarea unui nucleu de tineri specialiști, nucleu menit să continue zestrea stiințifică și prestigiul profesional a peste 50 de ani de istorie ICPT. Eram tineri și determinați să facem o carieră de succes. Cei mai mulți dintre noi aveam sub 30 de ani (Gheorghe Șupeală, Vigo Dăscalescu, Tudor Popescu, Desdemona Popa, Ionel și Cornelia Băleanu, Savu Mitică, Daniela Arghir, Gabriel Marcas, Ovidiu Remus Lazăr, Adrian Cina, Alexandru Kolanovschi, Cornel Dodan și alții) și ne alăturam cu încredere și profund respect unor ingineri și geologi consacrați precum A. Machedon, Nicolae Bârsan, Șef secție proiectare, Grigore Vasiliu, Adrian și Luminița Voicu, Traian Costaru, Paul Alexandrescu, Paul Vihristencu, Marcian Gheorghe, Viorica Zamfir.
–  Anul 1990 a impus, cred, o altă relație între cercetători și conducere…
– Începând cu anul 1990, conducerea Institutului a fost preluată de dr. ing. geolog Ștefan Traian Mocuța. Mai toți, tineri sau maturi, am avut din partea noului director un înnoitor suport stiințific, organizatoric, dar mai ales partenerial și colegial. Blazonul Institutului era pe mâini bune! Organizatoric, după anul 1990, ICPT era constituit din 4 divizii de cercetare: Divizia Explorare București (M. Butac), Divizia Exploatarea Zăcămintelor (Tudor Popescu), Divizia Tehnologii de Foraj și Extracție (Gheorghe Țuțuianu) și Divizia Tehnologii chimice (Ion Ana). După anul 1994, capitalul de resursă umană a fost întinerit cu un lot de circa 30 de absolvenți ai Universitătilor de Petrol și Gaze Ploiești, din București și Iași (geologie, geofizica, chimie), mulți din ei cu o carieră strălucită în prezent.
–  În esență, ICPT rămâne în istoria Științei și Cercetării o excepțională Școală a Cercetării în Extracția Petrolului pe mapamond! 
– ICPT-ul a format și a dat lumii științifice de cercetare și proiectare internațională reprezentanți de frunte, cu largă recunoaștere profesională și stiințifică: Dan Nichita – contribuții de top în echilibre de fază și ecuația de stare a sistemelor bifazice EOS (Director CNRS Centrul National de Cercetare Stiințifica din Franța); Alexandru Dragomir – SPE member – tratamente și rețete de stimulare sonde; Cristian Ancuța – simulare numerică și testare hidrodinamică a sondelor/ zăcămintelor. Sunt numai câteva nume de top, din elita românească – „marca” ICPT – de specialiști. Colegi din ICPT sunt acum specialiști cu recunoaștere profesională la companii de top din lume: Chevron Oil, Husky, IFP, Total, Conoco Philips, OXY Qatar, Schlumberger, Weatherford, ENI.
– Privatizarea a schimbat, presupun, traiectoria activităților curente în ICPT.
– După privatizarea PETROM S.A. din 2003 și preluarea companiei de către grupul austriac OMV, ICPT Câmpina a fost divizat în două Direcții: Direcția de cercetare si proiectare aplicativă, mutată pe rând la sediile OMV Petrom de la Ploiești și apoi București, și Direcția de cercetări de laborator și analize fluide care a rămas în sediul din Câmpina, cu o echipă  competitivă și motivată. Această strămutare a Diviziei de proiectare și difuzia personalului către diverse Departamente din cadrul companiei OMV Petrom, precum și ”exodul” de capital uman specializat către companii din lumea întreagă au condus în timp la pierderea treptată, uneori continuă și iremediabilă, a spiritului de lucru în echipă, a culturii stiințifice proiectare–cercetare „sădită”, implementată, promovată și dezvoltată de-a lungul a peste un secol de existență.
– Vă încercă vreo amintire, cum se întâmplă adesea, când schimbi locul de muncă?
– Mă încearcă o nostalgie a vremurilor de odinioară din ICPT, când eram ca o ”familie”, cu bune și rele, cu mai multe realizări decât eșecuri, cu mai multă bucurie, respect, dar și responsabilitate stiințifică. Primesc tot mai dese confirmări de la prieteni și colegi raspândiți pe toate meridianele lumii, din Australia și până în Canada sau Statele Unite, din Emiratele Arabe și până în Norvegia sau Regatul Unit (UK), despre starea de spirit de odinioară din Institut! Dar totodată bucuria reîntâlnirii (pur ocazională) cu foști colegi,  acum ”veterani oameni de stiință” pe străzile dragului nostru oraș Câmpina  (familia Truică, Vasile Badiu, Marina și Adrian Oprescu, Ștefan Mihaly, Adrian Voicu, Nicolae Moise, Nicolae Bârsan, Traian Costaru, Nicolae Trașcă, Gheorghe Țuțuianu, N. Pitea, Voinescu, Alex Condrachi, Nicolae Ilie) este imensă și neprețuită. Este momentul să aducem un omagiu și celor care au plecat dintre noi, mai de tineri sau niciodată prea bătrâni. Acest dialog doresc să fie gestul nostru de recunoștință față de memoria lor!!!

Serghie Bucur 

3 Comentarii  

  1. Il cunosc pe Serghie destul de bine. Generatia mea a avut mai mare incredere in generatia lor si din pacate nu s-au ridicat la nivelul ateptat. Nici generatia mea nu s-a ridicat la nivelul DASCALILOR nostri. Acum când s-au descoperit mari resurse de hidrocarburi in la Marea Neagra trebuie sa fie ICPT Cȃmpina macar ca la nivelul din 1970. In 1970 la ICPT Cȃmpina a fost Cercetare Stiintifica si tehnologica integrata pentru sectorul upstream al industriei de petrol din Romania si din lume. Sunt multe de spus dar ma opresc aici. Sergie si alti ar fi trebuit sa nu paraseasca ICPT Cȃmpina „NAVA AMARAL „. Dupa perfectionarea din 1993 din USA, am avut multe oferte de lucru in tara si strainatate dar am ales sa ies la pensie de la ICPT Cȃmpina.

    1. Din pacate generatia de care spuneti a cam mers cu frana trasa din cauza pupincuristilor si a informatorilor din generatia voastra , d-le Vasile ..stiti ce zic , nu ?

  2. Frumoase vremuri. Multumim pentru frumoasa poveste despre ceia ce a fost ICPT Campina. Inca mai este, insa fara ingineria de zacamant.
    Din pacate plecarea noastra din ICPT nu a fost decisa de noi ci a venit la pachet cu privatizarea. Asa cum se spune si in articol, ingineria de zacamant a fost mutata la sediul OMV Petrom iar la Campina au ramas laboratoarele. Se mai poate schimba ceva? Revenirea la ceia ce a fost? Greu de spus. Asta este o problema de organizare ce tine strict de OMV Petrom. Cei care au ramas insa acolo vor avea, cu siguranta, un aport important la punerea in exploatare a noilor zacaminte de la Marea Neagra. Si nu numai. Le doresc succes!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare