„Paștele Cailor” – sclipire în vers și lumină în culoare

La Muzeul Județean de Artă Prahova „Ion Ionescu Quintus” a avut loc sâmbătă, 18 martie, un dublu eveniment de marcă – lansarea volumului „Paștele Cailor” de Anda Mihaela Miroiu și vernisajul expoziției de pictură aparținând lui Mihai Șerbănescu.
Alice Neculea, directorul adjunct al muzeului a prezentat prezidiul format din cei doi protagoniști, poeta Anda Mihaela Miroiu și pictorul Mihai Șerbănescu, Ramona Müller – amfitrionul evenimentului din partea Cenaclului literar I.L.Caragiale care funcționează sub apanajul Asociaței 24ph Arte Ploiești, Cornel Florin Cubleșan – profesor și artist plastic, Christian Crăciun – profesor doctor și critic literar, și Florin Zmaranda – critic literar al Cenaclului I.L.Caragiale.
Evenimentul s-a bucurat de prezența unui număr mare de participanți veniți din toate colțurile tării: Constanța, Brașov, Câmpulung, București, Ialomița, Galați, Dâmbovița și din Republica Moldova.

În debutul manifestării cultural-artistice, Anda Mihaela Miroiu a prezentat colegilor de cenaclu o mică parte din creațiile celui mai recent volum al său Paștele Cailor. Din CV-ul prezentat, aflăm că, începând din anul 1998, autoarea este profesor bibliotecar la Şcoala Gimnazială „Alexandru Ioan Cuza” din Câmpina. Primul volum publicat „DOUBLE OF WHITE” a apărut la editura Contraste Culturale în 2019, în colaborare cu Dorin Boroianu. Publică volumul de poezie CONTRE-JOUR, la editura Detectiv literar în anul 2020. Este recenzată în reviste de profil sub semnătura unor nume importante ale criticii literare românești. În 2021 a fost coordonatorul proiectului Zâmbet de copil (Concurs de creaţie literară și plastică ), în parteneriat cu Uniunea Scriitorilor, Filiala Bucureşti – Literatură pentru Copii şi Tineret. Cartea Paștele Cailor cuprinde câteva dintre picturile lui Mihai Șerbănescu, multe dintre acestea fiind surse de inspirație pentru poeziile incluse în volum. Coperta cărții a fost inspirată de lucrarea Paștele Cailor, pictură care a dominat vernisajul și a atras privirile invitaților ca un magnet.
Despre Mihai Șerbănescu aflăm că din 1980 până în prezent a susținut numeroase expoziții personale/ colective în țară și în străinate – Târgoviște, București, Buzău, Câmpulung, Constanța, Italia, etc. Lucrările sale sunt expuse în muzee și colecții din Olanda, Germania, Spania, India, China, Tibet și în multe alte țări. Din anul 2000 organizează Calea Luminii, Târgoviște happening, eveniment unic, ajuns anul acesta la ediția nr. XXIV. Este deținătorul a multor premii, printre care și distincția Meritul Cultural în Grad de Cavaler Clasa I, pentru activități deosebite pe plan național și internațional oferit de Președintele României. În prezent este profesor la Școala de Arte „Octav Enigărescu” Târgoviște și membru ales în Consiliul Director al Uniunii Artișilor Plastici din România, Filiala București.

Cornel Florin Cubleșan îl consideră pe artistul Mihai Șerbănescu un voievod al imaginii ce vine din Cetatea Târgoviștei. Detaliile pastelate ale lucrărilor sale creează adevărate simfonii plastice. În arta sa fuzionează figurativul realist cu fantasticul, iar imaginația creatoare dezvoltă o metafizică aparte. Poezia coloristică domină prin vibrație. Folosirea gri-ului și a culorilor complementare concepe nașterea unei alte lumi, plină de sugestii și provocări. Un filon important al picturii lui Mihai Șerbănescu îl constituie raportul său cu trecutul, cu lumea românească rurală. Forța pictoralității rezidă în reveria magicului cu noi dimensiuni în caracterul spațio-temporar.
Cristian Crăciun pornește de la un vers al Andei Miroiu, conform căruia poezia este un mod de a înroși macii. O permanentă fugă, parcă aștepți mereu să țâșnească ceva din poezie. Limbajul Andei este construit pe trei caracteristici, o anumită vulnerabilitate, în planul primar, în planul secund se dezvoltă o spaimă, iar în al treilea rând  apare speranța. Paștele Cailor, fiind în sine un oximoron, ceva ce nu există, poezia Andei Mirroiu redă un timp-netimp (poezia se scrie peste mâna mea), se definește ca o poezie a amânărilor. Ritmul versurilor sale este unul sacadat, o poezie care taie, care induce o stare a ezitării și lasă în urmă un indeterminat. Multe dintre poezii nu au sintaxă între ele, cuvintele nu au un liant, tocmai pentru a fi reduse la niște forme pure. Cel care scrie cu semne de apă pe aer este în sine o construcție diafană. Fin analist al literaturii contemporane, Cristian Crăciun consideră că lirica Andei Miroiu proclamă discreția, având o revoltă interioară extrem de bine camuflată.
Referitor la creațiile plastice ale lui Mihai Șerbănescu, Christian Crăciun admite faptul că  elementele pe care pictorul le redă în pânzele sale par însuflețite și au o intensă putere cromatică. Puritatea lor constă în albul imaculat care impresionează privirea (pietrele au o anumită fluiditate, gardul simplu prinde viață în coloristica lui Mihai Șerbănescu). În acest context, melanjul dintre versul de bună calitate și pictura valoroasă redă o legătură artistic clară, ce se materializează și în starea afectivă. Cuvintele prind culoare, iar culorile vorbesc.
Marian Zmaranda, referindu-se la recentul volum al Andei Mihaela Miroiu,  Paștele Cailor, exemplifică câteva versuri: cele mai bune sunt așteptările/ încântarea ar fi pentru cei flămânzi (Catharsis); mă uit în cer/ aplec genunchiul/ sunt pregătită/ iubesc/ cât îmi este permis/ simbolul/ întregul (în sens unic)- o cenzură blochează accesul plenar spre pământ; așteptând/ să mă scrii/ arhanghel/ într-un cuvânt pastel  (în numele tău )– cuvântul și culoarea conlucrează. Vibrația și forța simțită de către Marian Zmaranda în cartea colegei noastre, îl duc pe acesta cu gândul la ritualurile precreștine din matriarhat.
Momentele artistice au aparținut Lianei Clara Cosma (chitară folk) și tinerei Liviei Pisăliță, solistă canto.
Mihai Șerbănescu a destăinuit publicului cu savoare câteva dintre amintirile dragi inimii sale. În copilărie, pe când avea 4-5 ani, în centrul orașului Târgoviște, era un negustor ambulant care vindea înghețată. Copil fiind, de câte ori îl vedea era atras de înghețata magică și în scurt timp a devenit client fidel. Cornetul lui era umplut nu cu o lingură de înghețată, ci cu două. Mama lui a încercat să îl dezvețe de obiceiul de a mânca prea multă înghețată, dar nu a reușit. Chiar dacă o înghețată costa 50 de bani, vânzătorul insista, iar copilul ajungea să mănânce vreo 3-4 porții. Ulterior, mama artistului trebuia să plătească diferența pentru deliciul copilului. La un moment dat, o femeie bolnavă trecea pe strada din cartier având o poziție ușor aplecată. Mama lui i-a spus: „Uite, așa o sa ajungi dacă mai mănânci multă înghețată!” Dar această amenințare nu a funcționat. În cele din urmă, părintele a avut o remarcă: Vei mânca înghețată la Paștele Cailor. Timpul s-a scurs, dar acest Paște nu mai venea niciodată, cu toate că Mihai îl aștepta nerăbdător. Însă în zona lui natală grădinarii sârbi (bulgari) serbează în fiecare an Paștele Cailor sau Tudorița. Acest obicei se referă la binecuvântarea cailor și a stăpânilor lor pentru tot anul. În urma participării dese la această tradiție, Mihai Șerbănescu a scos un ciclu de lucrări care poartă  titlul Paștele Cailor.
Un eveniment ca acesta, cu dublă semnificație, poate să însemne mult în conștiința culturală a locului, dar și în manifestarea acțiunii în planul artei la nivel regional. Dovada este prezența numerosului public prezent la Ploiești. Dacă la început a fost cuvântul, Dumnezeu a pus culoare în tot ceea ce vedem, inclusiv în cuvânt.

Intervenții remarcabile primesc cei doi protagoniști ai evenimentului din partea  delegației din Republica Moldova, care îi înmânează lui Mihai Șerbănescu o diplomă pentru recunoașterea meritelor profesionale, dar și din partea Irinei Margareta Nistor, cunoscut critic de film, care laudă orașul Ploiești pentru inițiativă și evantaiul artistic al celor doi creatori de azi, deschis pentru spațiul cultural românesc.
Pentru Anda Mihaela Miroiu este prima dată când vede în mărime naturală lucrarea Paștele Cailor. La Bienala Doinei Păuleanu a văzut această pictură într-un catalog virtual. Impactul și reversul vizual pozitiv au determinat-o să ia hotărârea ca următorul ei volum de poezii să aibă copertă această imagine. Renunțând la prepoziția la, Paștele Cailor este în sine o noțiune abstractă, la fel cum este și lucrarea lui Mihai Șerbănescu. Poate însemna  orice, oricând, oricum, oriunde şi pentru cuvântul aşezat negru pe alb Paștele Cailor este pentru totdeauna. Titlul a stârnit discuții aprinse, dar poeta lămurește fără echivoc asupra lui – Paștele Cailor este un supratimp, din prea plin cu peste culoare. În cele două lumi de culoare și de cuvânt boem, Paștele Cailor se recomandă a fi savurată ca o delicatesă, este o poveste de dragoste, cu tot ce cuprinde inima: tandrețe, pasiune, interior bogat, suișuri și coborâșuri, trădări și gelozii. Cartea în sine îmbină atât pictura și versul ca o lume bine definită în sine, dar este și împletirea dintre real și poveste, la fel cum picturile expuse reprezintă acest lucru. În lectura autoarei, versurile tropotă sub lumina picturilor expuse. Totul se racordează la sine: și hai/ izbucnim în culori/ mă recunoști; se ia cel mai mărunt vis/ se dă de-a dura/ prin toate realitățile/ până devine lumină/ și linie/ și punct/ și om simultan… Paștele Cailor este o carte a luminii, a regăsirii de sine, a iubirii cu miros în spic de pâine coaptă, față de anteriorul volum de poezii, în care umbra și îndoiala persistă.
A urmat în final sesiunea de autografe, pauza de socializare și degustarea bunului gust în toate cele, versificate și luminate în pictură. Îmi vine greu să mă despart de mulți dintre colegii mei de condei pe care îi cunosc de prin toată țara. Îmi iau Rămas bun! de vreo trei ori și tot de atâtea ori revin: pentru câteva fotografii, pentru tortul delicios, pentru a mai sta de vorbă cu alți colegi de  breaslă din alte județe, pentru frumos și lumină.
Un eveniment remarcabil despre care se va povesti mult, pentru că are o poveste în sine și pentru că dragostea este frumoasă!

Ramona Müller,
secretar literar al Cenaclului literar I. L. Caragiale, Ploiești