Editorial

PERSPECTIVE. Omul nou sau bărbatul vechi

Motto: toți misoginii pe care-i cunosc ar săruta cu înfrigurare submisivă curul oricărei femei frumoase ce li s-ar oferi.

Apostolatul manifest al liberalismului conservator este străbătut de o vână groasă, inabil mascată, (sau, poate, trufaș nefardată) prin care circulă vulcanic misoginismul și paternalismul ideologic. Cu nimic mai lipsite de ipocrizie decât neo-marxismele și derivele sale pe care pretinde că le combate au nom du Père.

Ce fojgăie îndărătul acestui deziderat? Edificarea unei societăți în care fundamentalismele religioase să devină jaloane morale imprescriptibile, iar nerespectarea acestora să fie, eventual, sancționabile penal. Vi se pare cunoscut? Nu vă înșelați. În genunea rasismului, naționalismului, exclusivismului social, a discriminării, marginalizării și, în ultimă instanță, a crimei instituționalizate eșuează ireversibil toate sistemele care și-au făcut din impunerea idealurilor religios-etniciste status-quo-ul existențial. Punctul de confluență al celor două ideologii criminale ale secolului al XX-lea a fost reprezentat de numitorul comun al programului edificării omului nou, fundamentat pe principii morale/ etice.

Tocmai de aceea nu ar trebui să surprindă poziționarea celor două sisteme față de avort, bunăoară. Comportamentul vernacular al omului nou este, per se, atitudinea bărbatului vechi. Nimic nou sub soare, cum ne-ar șopti, exasperat, înțeleptul Solomon. Nu-mi pot imagina o mai abjectă mitocănie sufletească decât pretenția unui bărbat de stabili și hotărî ce e bun, drept sau moral în legătură cu trupul unei femei. În bărbatul vechi dormitează tătucul cu barbă patriarhală care își disciplinează consoarta cu nuiaua în mână. Și care are, slavă Domnului, ac de cojocul împotrivitorilor, păcătoșilor, rătăciților și tuturor alogenilor ticăloși care-i strică socotelile lui sfinte.

Foto: Mark Felix/AFP/Getty Images

Oare cum arată relația bărbatului vechi cu Maica Domnului?

În această lume mai nebună ca oricând, omul nou sau bărbatul vechi militează pentru (re)instaurarea unei societăți în care masculul Alfa se cocoață ontologic în vârful piramidei morale, de unde-și proclamă poruncile imuabile în numele Divinității. O Divinitate care, prin Reprezentantul ei cel mai autorizat, nu a făcut nimic altceva decât să dezavueze neechivoc această pornire ce se revendică identitar mai degrabă cu ancestralul paleolitic decât cu civilizaționalul creștin. Desigur, străduința bărbatului vechi este zădărnicită, pe alocuri, mai ales pe aici, în UE, de new-age-ismele, feminismele și celelalte isme ideologice sau închipuit-ideologice. Căci orice i se opune tătucului e taxat drept ideologie. Ce-i rămâne de făcut? Virarea spre orizonturi mai „prietenoase”, acolo unde aceste principii ancestrale sunt respectate cu sfințenie: Iran, Afganistan, Rusia și, de ce nu, Polonia, că-i mai aproape. Migra-vor, oare, într-acolo?

Adrian DEFTA

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare