Într-o conversație cu episcopul Netzhammer, mareșalul von Mackensen făcea următoare afirmație: nu mi s-a mai întâmplat niciodată să fiu aclamat de populația unei capitale învinse. Cum era de așteptat, revărsarea de patriotism lozincard cu ocazia zilei naționale nu a făcut excepție nici de acest 1 decembrie. Cineva hâtru a sugerat următoarele: dați o fugă la ANAF sau solicitați o autorizație de construire de la primărie și vă va trece imediat patriotismul fierbinte. Exemplele, în acest sens, pot fi numeroase.
Ceea ce derutează un observator obiectiv, care posedă cunoștințe minime de istorie, este însă transferarea către armată a unor „merite” cât se poate de părelnice cu privire la actul unirii din 1918. Pentru că, așa cum se știe, oștirea română nu putea avea nicio contribuție la acest eveniment, întrucât, la data respectivă era o armată învinsă a unei țări învinse, iar armistițiul de la 11 noiembrie 1918 atestă această stare de fapt. Ca să nu mai adaug că, la data armistițiului, Bucureștiul era sub ocupația armatei germane încă din 1916. Insistența cu care se insinuează vrednicia armatei române și jertfele sale în economia unirii n-ar fi, poate, atât de suspectă, dacă ea n-ar fi comisă în detrimentul recunoașterii meritului făuritorilor de jure și de facto al actului de unire a Transilvaniei și Banatului cu Regatul României și care, aproape în totalitate, au fost asasinați în temnițele comuniste. Și ca să nu vorbim despre personalitățile care au înfăptuit, cu adevărat, acest deziderat politic și să nu fim nevoiți să ne referim la rolul nefast al regimului comunist din România, atunci de ce să nu (mai) mințim un pic mulțumind armatei pentru unirea la care n-a avut nicio contribuție directă.
Cu extrem de rare excepții (sic) nicio democrație occidentală nu-și serbează ziua națională prin organizarea de parade militare, acest gen de manifestare fiind, mai degrabă, caracteristic țărilor autocratice gen China, Coreea de Nord, Rusia etc. Exhibarea tehnicii de ucis (inevitabil binecuvântate de clerul pravoslavnic) duce cu gândul în altă parte și anume într-un ungher politic geografic și ideologic de care pretindem că vrem să ne despărțim definitiv. Vedem în fiecare an de 1 decembrie aceleași fețe încruntate de războinici de paradă, aceleași vestoane umflate de celule adipocite jenant de ne-marțiale, aceeași mulțime de obraji bucălați bine hrăniți și primim aceleași lecții de patriotism livrate sub prezidiul pensionării la 40 de ani, urmată de pensii speciale. Asistăm de fiecare dată la defilarea pompierilor, a trupelor de intervenție a SRI (anul acesta au lipsit fotomodelele cocoțate pe vehicule), jandarmerie, poliție, eventual însoțiți de ambulanțe și poștalioane pentru corespondența secretă. Ce legătură vor fi având toate acestea cu 1 decembrie 1918? – greu de deslușit.
Poate fi și acesta un reflex al statului autoritar, care simte nevoia să-și arate ostentativ mușchii și să reamintească capabilități de vitejie epică împotriva propriului popor, așa cum s-a întâmplat odinioară la un 10 august. Dar care nu au nici în clin, nici în mânecă cu meritul autentic al unor români care au făurit unirea din 1918 și care au fost torturați și uciși în temnițele comuniste, nu de „barbarii de tirani”, ci de compatrioți de-ai lor.
În rest, același circ mediatic cu „Mihai Viteazul” și „Pistruiatul” ale lui Sergiu Nicolaescu…
Adrian DEFTA
Pai ce credeai că a cazut comunismul!?A cazut doar partea economica,dar cea mai multă tot în mîinile lor.A,a mai cazut cenzura draconică și îîî-ul în a😁.
Fain articol, imi place. Totusi, ca istorici, am putea recunoaste ca fara rezistenta armata si fara lupta dusa in tabara aliatilor, personalitatile faptuitoare ale Marii Uniri s-ar fi descurcat mult mai greu si nu cred ca ar mai fi putut obtine recunoasterea internationala a acelorasi granite… Recititi-l pe Bratianu, circula zilele astea pe retele un extras dintr-un interviu dat la Paris de el in 1919.
Și „să-i dăm Cezarului ce este al Cezarului”.Adică să nu -l uităm pe presedintele SUA de atunci,Woodrovw Wilson,care a proclamat,la sfarsitul razboiului, principiul „autodeterminării popoarelor”(principiu preluat fraudulos de catre Lenin,cand a înfiintat sovietele si cu care comunistii s-au laudat ulterior,lăsand să se înțeleagă ca sant și ei democrati😁).
Domnule Focșa, sintagma „ca istorici” mă face să cred ca sunteți istoric. Mai mult vă place articolul. Vă întreb, în calitate de istoric (dumneavoastră), un articol care duce în derizoriu poate cea mai mare realizare a armatei române din toate timpurile, una dintre puținele, ce-i drept, nu vă deranjează?
@Campineanul: desigur, aveți dreptate. Nicio entitate statală nu s-a putut constitui fără acordul/recunoașterea internațională în baza unor tratate. O țară nu se construiește numai ca urmare a unor mulțimi de oameni care proclamă unilateral unirea ținuturilor din care provin.
@Campineanul: Principiul respectiv a fost aplicat din nefericire doar pe alocuri, si inechitabil – pentru unii mai mult, pentru altii mai putin, samd… „Armenia wilsoniana” e unul dintre cele mai tragice exemple. Ca sa nu mai spun ca de acel principiu nu au beneficiat insasi popoarele bastinase americane, care ar fi fost primele indreptatite la autodeterminare. Adica Wilson trebuia sa proclame acel principiu, ca sa poata avea greutate in lume, numai dupa ce dadea el insusi – impreuna cu natiunea sa – primul exemplu, permitand autodeterminarea pentru bastinasii amerindieni.
Nici macar in cazul nostru (zice-ce, fericit) principiul nu a fost peste tot respectat, fiindu-le inaccesibil spre exemplu romanilor din Timoc, romanilor banateni ramasi dincolo de granita arbitrara si artificiala, romanilor din nordul Maramuresului sau celor de peste Nistru. Ca de altfel nici secuilor, sa recunoastem.
Nu am nici cea mică mică problema cu opinia autorului referitoare la parada militară. Totuși, negarea rolului armatei române în actul unirii denotă, dacă nu o mare ignoranță asupra faptelor, o evidentă rea voință prin diseminarea unor informații false. Cât de rupt de realitate poți fi să consideri că evenimentele de la Alba Iulia s-ar fi întâmplat, sau, mai mult, ar fi avut vreun efect fără jertfele armatei române? Dacă nu cumva autorul se refera la vreo altă istorie, la 1 decembrie 1918 armata nu era o armată învinsă a unei țări învinse, după cum se susține în articol. La 9 noiembrie 1918, guvernul român adresează un ultimatum feldmareşalului August von Mackensen să părăsească țara. La 1 Decembrie armata intrase deja în Transivania. De jure și de facto la momentul unirii armata română era o armată învingătoare a unei țări învingătoare. Pot susține argumentat că fundația pe care s-a clădit unirea a fost armata română. Și atunci ce vrea să spună autorul?
Intrând pe tărâmul speculațiilor, observ în articol folosirea unei tehnici ieftine dar foarte eficiente de manipulare. Amestecarea multor informații adevărate cu un fals, induce cititorului neavizat sau neatent idea că falsul este de fapt adevărat. Cui folosește, în actualul context geopolitic, denigrarea armatei?
Nu mi se pare ca articolul denigreaza armata. Oricum, daca va referiti la armata actuala, ea este cea mai odioasa si incremenita institutie a statului roman, ca mentalitate (alaturi de servicii, politie, etc). Insa intr-adevar, autorul exagereaza prin a umbri rolul Armatei Regale Romane (cu totul alta decat cea de azi) in infaptuirea Unirii. Istoricii seriosi stiu ca lucrurile au fost foarte echilibrate in acel razboi, astfel incat orice armata, cat de mica, putea face diferenta si inclina balanta. Inclusiv a noastra: daca am fi luptat de partea cealalta, sunt foarte mari sanse ca Puterile Centrale sa fi castigat razboiul, sau in orice caz Rusia sa fi iesit din el mult mai devreme pe cale militara, fara sa mai fie nevoie de odioasa implantare a comunismului pentru a o scoate din razboi. Multe s-ar fi schimbat astfel in Europa si in lume, caci fara comunism nici nu ne putem inchipui lumea de azi… Asadar, cine mai crede azi ca erau depasiti Carol I, Carp sau Marghiloman, nu e deloc corect fata de istorie – poate ca filogermanii erau singurii vizionari, chiar. Caci o Rusie invinsa rapid si decazuta definitiv din randul marilor puteri nu mai putea naste comunismul (decat poate intr-o cu totul alta forma, care nu i-ar mai fi permis sa-l „exporte”). DAR: evident, istoria contrafactuala e doar un exercitiu de imaginatie, asa ca mai bine revenim la prezentul in care ne luptam cu un stat tot mai militarizat, mai opac, mai permeabil pentru propaganda ruseasca nociva, si cu restrangerea treptata a libertatilor…
Prin faptul că acest articol a generat un adevărat ” tsunami” este cea mai bună dovadă că și-a atins scopul.În rest și eu cred că minimalizarea eforturilor armatei romăne este tendențioasă. Este simplu să arunci o piatră în apă, problema este cine o scoate?🤭
Aici e simplu de scos.Problema este cine scoate piatra aruncată de actualul primar,în centrul orasului nostru,pentru ca nu prea se „inghesuie”prea multi campineni,pe cat ar fi necesari.
1 Decembrie seamănă cu intrarea în Schengen.
Ambele au fost folosite de clasa politică ca să anestezieze dezbaterea politică, să sugereze că totul merge bine în România, că e armonie, cinste și consens.
Și că cine zice altfel e un frustrat nepatriot.