Editorial

Panglici şi panglicari

Mă aşteptam ca în săptămâna premergătoare sărbătorii Floriilor să avem parte de ceva mai multă decenţă din partea politrucilor, în general şi a celor aflaţi la putere în administraţia locală, în special. Lipitorile puse pe căpătuială şi-au dat din nou în petec şi, în calitatea lor de sugative ale banului public, au pus la cale două evenimente în urma cărora să dea bine în faţa electoratului (zic ei!) şi, bineînţeles, să mai umple puţin buzunarele firmelor politice (într-unul din cazuri) şi să închidă gura unor ziarişti (în cel de-al doilea).
Fac o scurtă paranteză înainte de a intra în detalii. Trebuie să ştiţi că lipitorile bugetare dispun de o celulă de lucru şi propagandă bine organizată, al cărei unic scop este acela de a menţine gaşca politică la putere, acolo unde banul public este din belşug, iar ei nu trebuie decât să întindă mâna şi să-l culeagă sub diverse forme.
Nu insist acum asupra încrengăturii create de cumetria politică din administraţia locală şi nici asupra formelor absolut calificate prin care banul public ajunge în buzunarul unor politruci care ne-au jurat credinţă şi respect.
Dar să revenim la cele două evenimente care, în mod evident (cel puţin aşa cred eu), ne arată cât de penibili sunt aceşti „lăutari” politici, care de 20 de ani asfaltează încontinuu aceleaşi străzi, cu aceleaşi firme, dar de fiecare dată cu bani tot mai mulţi.
Am să încep cu o concluzie: ăştia sunt în stare să taie panglici şi după ce au astupat o gură de canal, doar ca să bifeze evenimentul în lista „marilor realizări”. Ce creier de găină în călduri trebuie să ai ca să tai o panglică peste cadavrul unui spital desfiinţat (mă refer la cel de Boli Infecţioase), pentru mutarea unei secţii de recuperare de la alt spital desfiinţat (şi aici mă refer la cel de la Poiana Câmpina), după ce ai cheltuit 5,5 miliarde lei vechi fără licitaţie (adică prin încredinţare directă) pentru câteva zugrăveli (reamenajări), împărţite cu dedicaţie la anumite firme de partid?! Nesimţirea şi festivismul proletar de care au dat dovadă aceşti indivizi nu reprezintă decât măsura indiferenţei faţă de cetăţeanul contribuabil, plătitor de taxe şi impozite majorate cu 20%.
Săptămâna trecută îl întrebam public pe Gheorghe Ecaterinescu, şeful Direcţiei Economice şi membru în Consiliul de Administraţie al Spitalului Municipal, dacă s-a ţinut sau nu licitaţie pentru lucrările de reparaţii arătate mai sus. Bineînţeles că nu am primit răspuns, însă între timp am aflat, parţial, adevărul, de la doctorul Alexandru Matei, managerul Spitalului Municipal (mă întreb ce caută în gaşca asta?!), care a recunoscut că lucrările s-au acordat prin încredinţare directă (adică la mica înţelegere) mai multor firme, care şi-au împărţit banii proveniţi din bugetul local (3 miliarde) şi de la Casa Judeţeană de Sănătate (2,5 miliarde).
Cineva ar putea spune că aceste lucrări trebuiau făcute. De acord, cu toate că nu aş fi atât de sigur. Însă nu cred că pentru câteva reparaţii la acoperiş şi câteva spoieli era nevoie de o asemenea sumă. Despre firmele care au executat lucrările se păstrează o tăcere suspectă, pentru că sunt deţinute de oameni politici ori de slugile lor. Eu le ştiu. Îl invit însă, din nou, pe Gheorghe Ecaterinescu să ne spună măcar numele acestora, dacă despre licitaţie nu a vrut să vorbească. Până săptămâna viitoare vă mai spun doar că deputatul PDL Florin Anghel, prezent şi el printre tăietorii de paglică, se purta ca un adevărat dirigite de şantier, care vroia să se asigure că zugrăvelile au fost executate corect. Asta spun unii cârcotaşi. Ce lume rea!
Despre al doilea eveniment mai că îmi vine să nu mai scriu, dar parcă e păcat să ratez un subiect care chiar merită comentat. Este ştiut faptul că primarul nostru, Tiseanu, este genul de om „lasă-mă să te las”, plictisitor (de unde şi porecla Plictiseanu) şi în cale afară de ascultător când vine vorba de ordinele venite de la superiori, fie ei politici sau nu. Altfel, unul dintre puţinii politruci educaţi care se află acum la putere. Cu toate astea, de la o vreme, primarul a intrat într-o agitaţie mai mult decât forţată, poate şi în urma articolelor mele (acum mă dau mare!), dar mai sigur în urma presiunii pe care i-o aplică opoziţia liberală, din ce în ce mai incomodă. Ultima dovadă în acest sens este ziarul pe care administraţia locală l-a înfiinţat (în noaptea dinaintea Floriilor)  exclusiv pentru promovarea „marilor realizări” edilitare, care este de fapt o nouă metodă de propagandă pe banii contribuabililor. Ceea ce mă uimeşte nu este înfiinţarea acestei publicaţii care, în condiţii normale (atunci când economia merge, sunt bani la buget şi nu este nevoie de jupuirea populaţiei cu taxe şi impozite suplimentare) ar putea fi un demers corect, ci nesimţirea cu care ei încearcă să-şi facă propagandă pentru ceea ce, de fapt, se poate vedea cu ochiul liber şi nu reprezintă decât obligaţiile lor de serviciu (exclusiv asocierea cu FC Unirea Câmpina), în urma cărora sunt plătiţi din bani publici. Fără să mai pun la socoteală faptul că se folosesc de Poliţia Comunitară, care nu are atribuţiuni în acest sens, pentru împărţirea fiţuicii laudative, am să vă spun că acest demers nu este nici pe departe o dovadă a transparenţei (pe care am pretins-o în multe alte ocazii), ci doar confirmarea faptului că o gaşcă se simte ameninţată. Şi pentru că tot şi-au înfiinţat ziar de propagandă pe banii noştri, îi invit să ne demonstreze buna credinţă şi mai ales că sunt curaţi, publicând în anexă, lângă „marile realizări”, şi devizele lucrărilor fără licitaţie plătite cu miliarde grele, însoţite de numele firmelor care le execută. Dacă nu se pricep, mă ofer să scriu eu, gratuit, o rubrică pe această temă în ziarul lor.
Din nefericire pentru ei, cetăţeanul contribuabil asistă la toate aceste comicării, simte gustul amar al şmecheriilor şi contabilizează  pentru apropiata vreme a scadenţei, când toate miliardele lor (de fapt, ale noastre), puse în balanţă cu dispreţul popular, nu vor mai atârna atât de greu, iar panglicile şi panglicarii vor dispărea.
P.S. 1 Aţi auzit de soldatul Svejk de la PDL Câmpina? Este de fapt un colonel în rezervă, care duce mâna la chipiu chiar şi atunci când vede umbra vreunui şef prin apropiere. Lipitor de afişe pe garduri fără ţambre, acest Svejk al zilelor noastre şi-a permis să abordeze un amic de-al meu care ţine cursuri la Casa de Cultură „Geo Bogza” şi să-i spună, aşa, într-o doară, că politica pe care o face amicul nu seamănă deloc cu cea a PDL-ului şi că asta ar putea fi o problemă. Nu ştiu ce i-a răspuns amicul, pentru că auzind una ca asta mi s-a urcat tot sângele la cap, însă ştiu ce i-aş fi răspuns eu: domnule colonel în veşnică rezervă Viorel Bondoc, caută-ţi o canalizare în care să te bagi atunci când societatea te va trimite la…!
P.S. 2 Am primit de ziua mea (sărbătoarea Floriilor) zeci de mesaje şi telefoane de felicitare. M-am simţit onorat de o asemenea băgare în seamă. Le mulţumesc celor care au făcut acest gest şi le urez atât lor, cât şi cititorilor mei, ca sărbătoarea Învierii Domnului să le aducă lumină în suflet şi speranţa în mai bine!

Un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare