A făcut furori pe rețelele de socializare un filmuleț al unui domn în sacou care s-a prezentat, modest, emoțional și imparabil drept „profesor și părinte”. Acesta vituperează împotriva educației sexuale care va calamita viitorul acestei națiuni. Recursul la dubla calitate de părinte și dascăl e menită să prefațeze o abordare misionară mai degrabă decât argumentată științific. Se remarcă ținuta vestimentară impecabilă a vorbitorului, gestica studiată, intonația antrenată, menită să pună tușe de efect. Cu o modestie demnă de o cauză mai dreaptă, vorbărețul pretinde că vorbește în numele a sute de mii de persoane îngrijorate, ca și el, de pericolul dezvoltat de aplicarea programei de educație sexuală. Întrucât postarea lui a întrunit sute de mii de vizionări în numai câteva zile, trebuie să-l credem. Când ajunge la expunerea documentului „Standarde pentru educația sexuală în Europa”, insul se „înfioară”: o face convingător, prin ridicarea sprâncenelor și a mâinii cu un deget în sus, agravarea tonului și zguduirea trupului.
Întregul discurs se bazează pe o temă falsă, aceea a deplinei inocențe sexuale a copiilor. Această ipoteză este desființată constant de psihologi (începând cu Freud) și de sexologi ca John Money și Alfred Kinsey, lista fiind însă mult mai lungă. Avem de a face, prin urmare, ori cu o ignoranță impardonabilă pentru un „profesionist” al educației copiilor care livrează lecții online, ori cu o ipocrizie mascată inabil. Așadar tocmai asta ar face, chipurile, educația sexuală în școli, și anume să spulbere inocența prezumată. În continuare, domnul în sacou purcede la caracterizarea textului respectiv prin „neo-marxism și hedonism fardat cu pudra bunelor intenții”. Desigur, abuzul de adjective nu-l neliniștește pe domnul profesor și părinte, ceea ce mă îndrituiește ca, în numele simetriei discursive, să spun despre dânsul că demonstrează abilități remarcabile în construirea unui discurs propagandistic siropos și sofistic. Spectacolul continuă prin expunerea tematicii programei de educație sexuală pe categorii de vârstă. Domnul profesor și părinte pretinde că, în acest mod copilul, care până în acel moment trăise într-un clopot de cristal, intangibil la revărsarea de pornografie de pe internet și din spațiul media, va fi expus temelor sexuale în premieră, astfel încât inocența lui va fi iremediabil năruită. Nota bene: această afirmație halucinată este făcută chiar în zilele când pe social media a circulat un film pornografic ai cărui protagoniști sunt o fetiță de 10 ani și câțiva băieți de 14. Inutil să mai precizez să „actorii” sexuali ai acestei grozăvii nu au fost supuși niciunei programe de educație sexuală, alta decât cea părelnică primită de la părinți. Tirada este însoțită de un conținut imagistic insidios și profund indecent, în care vedem fetițe și băieți în ipostaze aproape scandaloase, de unde spectatorul trebuie să înțeleagă că „așa” se înfățișează o generație căreia i s-a răpit inocența, prin expunerea la o programă care intenționează expressis verbis să o transforme într-o masă de actori pornografici și performeri homosexuali. Conform iscusitului pedagog, copilul află despre activitatea hormonală, masturbare și instincte sexuale din materia ce se va preda în școli, nu altcumva, fiindcă neștiind despre ele, acestea nici nu există și nici nu se manifestă în propriul organism. „Expunerea minților inocente la astfel de conținuturi este incalculabil de gravă” declară sentențios, cu un deget și sprânceană ridicate, domnul profesor și părinte. Ar avea dreptate flamboaiantul prezentator al acestui mesaj apocaliptic dacă s-ar referi nu la educația sexuală, ci la needucația sexuală înlocuită de accesul nemărginit la pornografia disponibilă pe net. De fapt, toată caracterizarea lui este perfect valabilă pentru actuala generație de copii, neexpusă încă programei școlare de educație sexuală.
Ploaia de adjective care însoțește fiecare frază este caracteristică propagandei, iar nu unui discurs științific, echilibrat și întemeiat pe analize concrete. Conștient de această carență, domnul profesor și părinte face recurs la „specialiștii în psihologie și psihoterapie”. Întocmai ca antivacciniștii care invocă „medici” gen Monica Pop sau ca antisemiții care citează câte un evreu ce neagă Holocaustul gen Teșu Solomovici, promotorul needucației sexuale identifică două surse (de fapt una singură, preluată și de o alta) care arată că numărul gravidelor minore nu a fost semnificativ scăzut în urma aplicării educației sexuale în Marea Britanie. Atât. Chiar și așa dacă ar fi, autorul studiilor citate nu confirmă defel restul de prorociri înfricoșătoare pe care distinsul dascăl îl prezice în cazul aplicării educației sexuale. Am fi preferat ca vorbitorul să livreze o analiză a actualei generații de adolescenți nevulnerabilizată, încă, de diabolica programă a educației sexuale, însă vorba lui Paul în Agora, „despre acestea vorbi-vom altă dată”.
Despre cohortele de pedagogi, sociologi, psihologi care au publicat sute de lucrări ce contrazic aserțiunile domnului profesor și părinte, nimic, niciun cuvințel. Dimpotrivă, oferă și soluția: religia și educația „asumată” din partea părinților. În regulă, nu am nimic împotriva abstinenței recomandate de morala creștină, dar iată că mult slăvita educație religioasă prezentă de trei decenii în programa de învățământ a României nu a împiedicat situația la care am ajuns astăzi. Ce să facem dacă suntem o societate laică, iar nu vreo oaste a Domnului? Realitatea pe care o trăim nemijlocit cu toții devoalează o situație cel puțin la fel de dezastruoasă ca aceeea prorocită de vajnicul promotor al needucației sexuale. Instrumentarul dezinformării prin extragerea de citate sau poziții contrare concluziei majorității specialiștilor în acest domeniu este abil exploatat și valorificat de către domnul profesor și părinte. Acesta vorbește despre „cultura sexului cu price preț”, fapt ce ar conduce inevitabil la „hipersexualizarea copiilor”, moment în care montajul imagistic arată o fotografie a unor fetițe îmbrăcate provocator și a cărei simplă expunere este scandaloasă, dacă nu deja faptă penală. Este surprinzător că autorul acestui film, părinte și profesor, nu a remarcat inadecvarea, indecența și perfidia alipirii acestor imagini la discursul său moralist. Derapajul de la bunul simț se petrece pe nesimțite atunci când militezi împotriva ideologiei neo-marxist-progresiste utilizând instrumentarul propagandei insidioase în care argumentația științifică este înlocuită cu lozinca. Potrivit raționamentului său, poate ar trebui reconsiderată existența unor alte materii școlare, precum istoria, de pildă: ce ne facem dacă, predându-le copiilor despre Holocaust, bunăoară, le va veni ideea să se joace de-a camerele de gazare între ei? Căci asta pretinde profesorul și părintele misionar: că tematica educației sexuale îi va învăța cum să aplice fenomenele și faptele expuse în materie, nicidecum să cunoască fenomenul și să se protejeze. Cu alte cuvinte, atenție părinți: la școală nu se va preda despre fenomenul prostituției, pericolul reprezentat de el și mijloacele de contracarare, ci metoda prin care copiii să se prostitueze ei înșiși, eventual cum să devină staruri și starlete în industria xxx.
Rar am asistat la un expozeu atât de perfid, de mincinos și de insinuant ca acest film. Întrucât biasul religios al prorocului apocalipsului sexual este mai mult decât evident, poate i s-ar potrivi un proverb din același registru: „calea către Iad este pavată cu bune intenții”. În altă ordine de idei, conform avertismentului din Apocalipsul lui Ioan, și mincinoșii vor ajunge în Iad, nu numai homosexualii. A sugera ca educația sexuală a copiilor să fie exclusiv încredințată părinților (din statistici este știut cât de bine educați sexual sunt părinții din România) este nu numai ipocrit dar cât se poate de contraproductiv.
Dr. Adrian Defta
Stimate dle doctor, v-a ieșit un porumbel pe finalul editorialului: PĂRINȚII sunt cei care trebuie să beneficieze în primul rând de această educație, e o mare nevoie de asta.
De educatie sexuala ESTE nevoie, fara doar si poate, numai ca in mod ideal ea trebuie facuta IN FAMILIE. Daca statul chiar crede ca poate sari peste familie si vrea el neaparat sa ne creasca copiii (ca SI ASTA inseamna sa cresti un copil, nu doar sa-i dai de mancare si sa-l imbraci), atunci sa coboare frate varsta majoratului prin lege la 15 ani ! Asa e corect si cinstit: daca tot te erijezi tu Statul in parintele copilului, atunci termina treaba pana la capat – ia frate adultilor de pe cap o parte din responsabilitatea intretinerii lor ! Nu se poate cu jumatati de masura, trebuie ales din doua una:
1. ori ajuti parintii in mod eficient sa-si educe copiii dpdv sexual
2. ori o faci tu Statul in locul lor – asumandu-ti insa si responsabilitatea legala, prin fixarea varstei majoratului la varsta de la care vrei sa predai elevilor materia asta !
In orice caz, ceea ce trebuie sa intelegem este ca e imoral si odios sa-i inveti PE MINORI lucrurile astea prin intermediul scolii (in afara familiei). A, ca omul si-a schimbat radical comportamentul sexual in ultimele decenii, asta e altceva ! Tocmai de asta si legislatia ar trebui actualizata si ea, ca a fost luata pe nepregatite: omul ar trebui fie major la 15 ani in zilele noastre. Veti spune ca nu e pregatit din multe puncte de vedere, ca dimpotriva, se maturizeaza tot mai tarziu: da, asta e o problema, dar poate fi rezolvata prin terapia de soc a responsabilizarii legale ! Natura nu poate fi pacalita, ea ne spune ca inceputul vietii sexuale e indisolubil legat de maturizare si responsabilitate – si niciun stat nu are dreptul sa gireze oficial decalarea acestor momente in evolutia personala a omului !
Ce daca statele occidentale gireaza aceasta decalare, nesincronizand varsta majoratului cu cea a inceperii vietii sexuale (conform statisticilor) sau cu varsta la care ti se predau in scoli primele notiuni de educatie sexuala ? Trebuie si noi sa facem aceeasi greseala ? Doar vedem bine cum se indreapta societatile occidentale catre anarhie si disolutie, pentru ca n-au stiut sa gestioneze aceste lucruri si au creat un om nou, iresponsabil si animalic…
La omul asta nou trebuie sa-i punem ghilimele de rigoare,ca si la „omul nou”,vechi(sic),numai ca asta din urma a fost produsul ideologoei,iar asta de acum este produsul tehnologiei.
Politicienii,de pretutindeni,care au deschis larg usile internetului,si bine au facut,nu au pus „botnita” accesului la imaginile erotice explicite,lasand copii sa „zburde”pe deasupra lor,tulburandu-le iremediabil comportamentul.Inocenta lor a fost facuta tandari,iar in curand aceasta iresponsabilitate decizionala va produce efecte dezastroase.Unul din ele este mentionat de dvs.,respectiv statul sa preia si functia de educatie sexuala a copiilor,pentru ca familia oricum nu o face.”Fructul”dezbinarii s-a copt si la noi,de vreme ce ni se pare firesc sa asteptam ca statul sa preia tot mai mult din functiile familiei.Pai si care mai este interesul adultilor sa mai procreieze,daca copiii lor devin produsul educational al tehnolgiei necenzurate si al statului?Doar sa le spuna parintilor sa se dea mai incolo si sa-i trateze,de cele mai multe ori,cu dispret!?Nu cumva in Occident natalitatea este la pamant si din aceasta cauza?
S-a ajuns prea departe,iar populismul politic va sufoca si mai mult rosturile familiei.Acum au devenit probleme de partizanat politic functiile NATURALE ale familiei in societate,ea incetand treptat sa mai fie celula acesteia.Tot asa si diabetul ataca la nivelul celulei.
Nu-i nimic vin alte civilizatii peste noi.Deja au incepur sa apara.