Editorial

Editorial. TULPINA ȘOȘOACĂ

Nu despre această doamnă, expresie strălucită a decăderii spiritului public românesc, everest al proastei creșteri, tupeului țățist, inculturii și lipsei de măsură voi scrie aici. Ci despre ceea ce simbolizează, prin metastazele în alte organe, aparent mai „rasate”, ale vieții noastre comune. Ea nu este decît o tulpină nouă și deci mai viguroasă dintr-un virus vechi, care a purtat nume diferite în viața noastră: de la Vadim Tudor la Dan Diaconescu, de la doctorul Nicolae Bacalbașa la Mircea Badea, de la Olguța Vasilescu la Alexandru Cumpănașu, de la Codrin Ștefănescu la C.T. Popescu vedem aceeași tehnică de a ne ocupa mințile. Consecințele? Unele îndepărtate, dar care, la o analiză atentă provin din aceeași tulpină. Iată, de exemplu, partidul la care aderă mulți oameni de bună calitate intelectuală și tocmai de aceea e mult mai periculos, cu atît mai mult cu cît, aparent îndepărtat de sursa amintită, mulți credeau că face diferența în politica băștinașă: USR.
După lungul șir de epurări ale „deviaționiștilor” din partid, acum tinerele speranțe au ieșit la atac, de exemplu se arată revoltate nu pe cei peste 40 (!!!) de studenți de la Drept (!!!) care au copiat la examene, ci pe legea nemiloasă, „stalinistă”, care ar vrea să-i exmatriculeze. Se pare că postarea a fost ștearsă, dar curentul de idei, varianta de infecție morală malefică, este vădit. Cazul acestei fraude masive (o picătură într-un ocean, știu toți cei ce lucrează în învățămînt), dar și cazul atacurilor grobiene împotriva d-nei Clotilde Armand în urma găzduirii expoziției absolvenților de la Arte Plastice de la Primăria Sectorului 1 (voi reveni) arată în ce măsură anormalul șoșocist devine normă. E limpede că foarte mulți gîndesc așa, nu ține de partide. Copiatul reprezintă, alături de „meditații”, maladiile cele mai grele ale învățămîntului nostru. Și este entuziasmant să constați că organizația de tineret a partidului cel mai progresist, „european” și „de viitor”, cu mulți membrii școliți în străinătate, susține ne-sancționarea acestei fraude. Și, tot o dovadă de francă prostie (inclusiv electorală) este votul lor împotriva subvenționărilor așezămintelor românești la Muntele Athos. Asta înseamnă să nu știi nu numai istorie, ci și geopolitică, psihologie colectivă, sociologie. Să fii pur și simplu împotriva interesului național. Religia e chestie secundară aici.
PNL-ul, și el, profită de ocazie să-și arate ADN-ul politic de sorginte uselistă, și votează împotriva intenției lui Nicușor Dan de a demonta mafia imobiliară prin oprirea PUZ-urilor. Interesul poartă fesul. Alt exemplu: ce sens are să-l chemi pe primul ministru în fața Parlamentului ca să dea seama de anumite aspecte ale bugetului și să nu-l asculți, huiduind continuu și agitînd pancarte ca la un miting sindical din spațiul public? Ce este democratic, parlamentar aici? Nimic, este doar o altă variantă a tulpinei Șoșoacă, a unei democrații de carton presat. Infectat pare și dl. Arafat, care le atacă pe doamnele de la Dăruiește viața, pentru că domnia sa nu suportă să fie criticat, de la înălțimea unei aroganțe deloc medicale.
România educată a d-lui președinte înflorește primăvara, odată cu sporii analfabetizării generalizate, cu moartea clinică a instituțiilor culturale și agonia școlii de toate gradele. Bugetul învățămîntului este cel mai mic din ultimele decenii. Nu mai vorbesc de cercetare. Iar ministrul de resort este dintre cei care au încercat din răsputeri să-l albească pe dl. Ponta de acuzația de plagiat. Sub ministeriatul lui Pop „genunche” (mai e unul parlamentar acum cu „ciasuri”), altă mutație Șoșoacă. Nu trece săptămîna să nu citim despre tot felul de numiri aiuritoare, oameni fără calificări, sau cu garantat trecut pesedist, apar în consilii bănoase de administrație sau în funcții de decizie. Miniștrii își deleagă atribuțiile, fără să înțelegem foarte bine de ce și cît este de moral. Sînt și ei mutanți. Dl. Cîțu ar trebui să bată nițel din picior. Căci dl. președinte a dispărut iar din decor. Bugetul este unul de austeritate, cum vociferează dl. Ciolacu. Aici are dreptate. Dar se poate altfel? Este undeva altfel? Anumite cheltuieli ar trebui altfel distribuite, se poate discuta. Dar nu huidui. Mai ales cînd, după perioade de creștere economică, ai lăsat visteria goală și investiții deloc. Tare aș vrea să scriu despre ceva frumos. Despre mărțișoare de pildă. Se dau sau nu se dau în școli? Uitați cu ce chestiuni vitale ne pierdem noi timpul cînd lumea e în impas! M-am săturat de mizeriile astea. Dar frumosul nu urlă, și nu e influencer…

Christian CRĂCIUN

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare