Motto: „Încît fonfii si flecarii, găgăuții și buzații,
Bîlbîiți cu gura strâmbă sunt stăpînii ăstei nații!”
(Eminescu, doar puțin actualizat, dar mereu actual)
Cuvîntul este pe buzele tuturor. De fapt, întîmplarea cu șeful Consiliului județean Vaslui nu șochează nici prin raritate, nici prin suma mitei. Șochează prin banalitate. E ceea ce se întîmplă zilnic. Aici e buba! Pe cuvîntul meu că voiam să scriu un articol mai luminos, pe măsura frumuseții acestei toamne. Din păcate, deși vreau să ies din paradigma ultimelor articole, realitatea nu mă lasă. Cazul Buzatu ilustrează perfect scleroza în plăci a statului român. S-a întrebat dl. Ciolacu, justițiarul care vrea echilibrarea veniturilor românilor prin „darea afară” (le zicea mai frumos în vechea limbă română: licențierea) a mii de funcționari, și alte taxe cum de niciuna dintre instituțiile de la vîrf, plătite gras (ANI, Interne, servicii speciale, ANAF etc) nu a sesizat că omul cumula o avere imposibil de justificat cinstit: 14 case, 9 terenuri, șalupă, mașini, avea salariu de la CJ, pensie de vîrstă de la CJ și, doamnelor și domnilor, extraordinar, pensie specială. D-le Ciolacu, mai prindeți 20 din ăștia, anulați pensiile nesimțite și refaceți bugetul țării fără să trebuiască să închideți criminal teatre și reviste de cultură! Și vă ajung banii și pentru spitale și autostrăzi! Și, atenție, asta era averea declarată oficial de un bugetar de lux. Am văzut cu toții cît curge pe de lături!
Ce nu spune dl. Ciolacu atît de revoltatuʹ este cît din acești bani mergea în pușculița partidului. În acest punct orice luptă anti-corupție se blochează, indiferent de partidul la putere. Felul în care clasa politică abuzează un popor redus la starea de moluscoidă civică este exemplar ilustrat de acest flagrant scos parcă dintr-un film de duzină. Care nu dovedește deloc „eficacitatea” instituțiilor abilitate ale statului, cum s-a pozat eroic, ci dimpotrivă letargia lor condamnabilă. Nu mita luată de Buzatu e în primul rînd scandaloasă, ci faptul că un cetățean, funcționar al statului, poate cumula astfel de venituri sfidătoare la adresa sărăciei generale, fără ca instituțiile abilitate să reacționeze. Un întreg volum de legi strîmbe este pus în discuție, de aici trebuie plecat în a înțelege ce s-a întîmplat. Sigur că scandalosul faptei (la care neapărat trebuie să adăugăm și celălalt simptom evident, generalizat, al bolii de care suferă statul român: faptul că tot neamul ipochimenului era prins în Aparat) a făcut suficientă gălăgie mediatică cît să acopere nenorocirile care s-au rostogolit peste noi în această vară a accidentelor provocate de indolența generalizată. Șoselele țării sînt și ele o hecatombă, nu doar pentru că nu avem autostrăzi, cum se tot spune, ci mai ales pentru că nu avem un sistem de legi riguroase, aspre, aplicate la sînge, cu amenzi enorme, confiscări de mașini, educație severă șamd. Nu deschid acum această discuție, dar vina e în primul rînd a sistemului legislativ. Și a celui juridic. Este limpede că acest laxism ne privează de orice credibilitate externă și de aceea nu avem nicio autoritate pe plan european.
În timp ce noi facem mărunt din buze, pe plan european se pun la cale schimbări radicale. Îndeobște nu scriu aici despre chestiuni externe pentru că nu-mi place urechismul, dar această Europă cu 4 „divizii” (viteze e greșit spus, pentru că e limpede că dacă A merge cu 120km/ h, iar B cu 100 km/ h – ceea ce nu e puțin totuși – B nu-l va prinde niciodată pe A) pe care o pun la cale domnii și doamnele Macron et comp. nu e ceva deloc de bun augur pentru Est următorul deceniu. Ne întoarcem la retorica „marilor puteri”, care mi se pare mai cinstită, numai că acum ea e mascată de una egalitaristă, fără acoperire în fapte. România va face parte, desigur, din a treia divizie (ultima fiind cea a „candidatelor” la UE).
Cîtă vreme fi-vom conduși la toate nivelurile de alde Buzatu, România nu are nicio șansă de promovare, nici ca țară, precum nici la fotbal. Ei se simt perfect în această zonă marginală unde merg afacerile negre sau gri. Nicidecum cele albe. Încet, încet, cînd tocmai începusem să ne bucurăm că apare acea celebră „clasă de mijloc” cu care ne încîntau profesorii de politică mare, ca fiind coloana vertebrală a unei țări, această clasă este sugrumată și structura socială devine polară: sîntem formați din două clase: buzați și abuzați. Cu alte cuvinte, mentalitatea și interesele acestei clase care se confundă cu Sistemul (cuprinde tot: justiție, armată, servicii, învățămînt superior, administrație centrală și locală, tot) ne condamnă in aeternum la subdezvoltare. Ei nu pot și n-au interesul să ne conducă cu 121km/ h. Și nu mă refer la bolizii cu care fac ravagii pe șosele. Apropo, dle, Ciolacu, vă informez cu umilință că, în urma măsurilor economice luate de guvern, sub strălucita dvs clarviziune, pensia mea de profesor cu vechime integrală, 42 de ani, toate gradele didactice plus doctoratul, ajunge cam pe la salariul minim pe economie. Mergeți la portbagaj, faceți împărțirea și vedeți cît iese!
Prof. dr. Christian Crăciun
Felicitări d-le profesor👏, un articol corect care practic distruge, pe bună dreptate, speranțele celor care încă mai cred că România poate deveni o țară cu adevărat europeană.Așa este: România are un prezent sumbru ” a-buzat „de toți acești imbecili care își spun politicieni și, din păcate pentru copiii și nepoții noștri, niciun viitor.PS.O singură micâ observație: pe viitor folosiți literele mici pentru a scrie numele politicienilor romăni, cu siguranță acești indivizi nu merită altceva.
Nu cred ca istoria lumii a cunoscut o ironie mai mare ca asta: exploatatii de ieri sa devina exploatatorii de azi! Dupa cum nu cred sa existe o sinteza mai mare ca cea din acest editorial,”buzati si abuzati”,care sa caracterizeze mai bine aceasta perioadă și care sub imperiul acestei „reforme fiscale”,care se pravaleste peste noi,se afla încă la inceput.
Deocamdată populatia nu se simte prea tare abuzată,fiindcă a fost,în cea mai mare parte,anesteziată(pacalita),prin a i se permite tot felul de furtisaguri generalizate.Dar,treptat,acestea vor disparea prin aratarea pisicii.Deja instigarea la ură împotriva politicianului a devenit infractiune.N-ai voie sa-l urasti pe cel care,folosind forta statului,îti bagă mana în buzunare pana la coate,in conditiile în care,mai înainte,acesta(multi dintre ei,în frunte cu BUZATU)baga mana,tot pana la coate,în avutul tutror(fost obstesc😄).A devenit atat de firească chestia asta cu „bagatu’ mainii”,încat unii tineri politicieni decalara ca BUZATU a fost ca un „tată spiritual” pentru ei.De aici si pană la clasa socială „buzatii” nu mai este decat un pas:recunoasterea ei prin supunerea oarba(biserica stie ce înseamnă) a „abuzatilor”.