„Semnelor vremii profet” zicea Poetul. Dar cum să interpretezi semnele vremii atunci cînd ele sînt atît de numeroase încît sfidează orice sinteză sau raționalizare? De unde să știi care sînt cu adevărat importante și care nu? De vreme ce televiziunile și internetul fac tot ce pot să te zăpăcească și să anuleze orice criteriu de selecție. Mi-am pus aceste întrebări văzînd comentariile a cel puțin doi dintre cititorii mei la articolul precedent. Cărora nu le-a plăcut cum am citit eu aceste semne și ce semne am ales. Lucrez cu materialul clientului: „Considerând protocronismul cel mult amuzant, până când ne vom sincroniza cu occidentul nu se va mai vorbi nici de woke și nici de mama la cancel culture. Și vor fi fost multe mofturi apărute și dispărute. Vreți să facem un inventar din ultimii 200 de ani? Constat că nu se îngrijorează occidentul dar o facem noi. Asta am vrut să spun cu olandezii”. Aproape fiecare afirmație de aici este una bazată pe o părere personală, nu pe fapte. Amintesc că în articolul meu mă refeream la două exemple, luate ca simptome ale unei patologii sociale care ține de ideologii actuale: 1. Un copil care este „educat” să-și toarne părinții la partid, după modelul Pavel Moruzov și 2. Generalizarea cenzurii, cu un recent exemplu Hollywoodian. Ce spune preopinentul citat? „Mofturi” Serios, pe ce te bazezi? – vorba lui Moromete. Este fals că Occidentului nu-i pasă de asemenea fenomene și că, vezi doamne, noi niște neica nimeni needucați din est n-avem dreptul a ne pronunța în această chestiune. Omul nostru spune optimist: vor trece de la sine! E ca și cum te-ai duce la dentist, care ți-ar descoperi o carie din aia microscopică și te-ar trimite acasă: las-o, bre, că trece! Sau ți-ar ieși niște pete urâte pe față și medicul consultat, în loc să te trimită să-ți controlezi ficatul și sângele, ar zice: lasă că trece de la sine! Asta e deosebirea dintre simptom și patologie.
Cei care au citit articolul meu ca anti-occidental evident nu au înțeles nimic. Era un elogiu absolut adus occidentului, pentru că îngrijorat, și adus în cunoștință de cauză. Nu poți ignora simptomele maladiilor, chiar dacă ar fi mici, dar deja nu mai sînt deloc mărunte, de decenii. Și eu sînt optimist pe termen lung, cred că vindecarea va veni tot de unde vine boala: din mediul intelectual, universitar, artistic, occidental, infestat acum de morbul progresismului de extremă stîngă/ dreaptă. Și dinspre oamenii de bun simț de pretutindeni. Asta însă nu trebuie să ne facă să ignorăm simptomele. Și occidentalii nu le ignoră, firește, le discută mult mai aplicat și mai vehement decît o facem noi. Sînt biblioteci întregi dedicate temei. Articolul meu era, în subsidiar, adresat tocmai celor reprezentați de preopinentul meu: optimiștii necondiționali și dispuși să importe rapid orice aberație, fără spirit critic și discernămînt. Numai pentru că vine de la polul progresului. Omul știe că se va alege praful de woke și cancel culture. Eu prefer să am o îndoială carteziană (occidentală, deh!) și să mă întreb: cîte victime vor mai face neomarxismul și ecologismul extremist? Cîte generații vor mai spăla pe creier?
Prefer să greșesc prin exces de prudență decît prin exces de ignorare. Asta înseamnă că ignor pericolul sovietic? (îi spun astfel cu un anume scop și o anume justificare). Numai o logică strîmbă poate crede asta. Ce să mai spui despre o evidență? Literatura politologică pe care m-am învrednicit să o citesc (nu prea scriu „impresii”) m-a făcut extrem de sceptic față de ideologiile progresiste, revoluționare sau, dimpotrivă, reacționare. Față de ideologii în genere. L-aș îndemna pe amabilul comentator să parcurgă o seamă de lucrări despre post-umanism și să vadă în ce măsură acesta seamănă cap tăiat cu stalinism-fascismul. Întoarcerea refulatului, faptul că gesturile sînt riguros aceleași (cum se face că nu observă un alt comentator și el ignorînd magnanim cutare scandal între persoane, fără să vrea să vadă semnificația de profunzime a faptului, identitatea de structură cu fapte istorice bine cunoscute. Și el ignoră simptomele, considerîndu-le simple fapte diverse) duce la creșterea politică a extremei drepte. În mai toate statele. Și atunci, ca o reacție, electoratul se aruncă spre extrema cealaltă, stîngă (ce slabe sînt conceptele!), care pare mai „curată” istoric, pur și simplu pentru că nu a avut loc un proces al comunismului precum unul al nazismului. Fenomen descris de exemplu splendid într-un roman premonitoriu al lui Houellebecq, Supunere.
Și mai au ceva în comun amicii mei comentatori: nu răspund la chestiuni punctuale. Am atras atenția că nu poți, legal și constituțional, sancționa pe cineva care a adoptat o anume poziție morală, și legală și legitimă. Cei doi trec sub tăcere exemplul. L-aș credita mai mult pe Cioran, marele spectator al apusului unei civilizații, cea occidentală. Dacă nu sîntem atenți la simptome, în nu multă vreme vom fi fie mahomedani, fie confucianiști, și praful se va alege de „valorile europene”: toleranță, drepturile omului, justiție, stat laic, pluralism. Și bineînțeles nu vom mai fi creștini, imaginea publică a creștinismului este a marelui dușman al modernizării României și chiar a lumii întregi. Și asta nu pentru că într-o obscură gazetă de provincie europeană „necivilizată” (așa cred unii) un cineva a îndrăznit să spună că epurarea bibliotecilor și interzicerea ideilor (indiferent în numele căror ideologii este făcută) este o crimă. Atenție la pete!
Prof. dr. Christian CRĂCIUN
Articol filozofic în care încercați, pe bună dreptate zic eu, să răsturnați acuzele care v-au fost aduse.Din toată această tiradă, mult prea alambicată, eu am reținut speranța dvs conform căreia ” occidentul ne-a adus aici, occidentul ne va scoate” ,plus oamenii de bună credință. Personal nu sunt atăt de optimist și nu cred în ” reconversia” mai ales morală a unor indivizii obișnuiți de prea mult timp, ajutați și de indolența semenilor, să considere că totul li se cuvine.Cine a scăpat la ” borcanul cu miere” nu mai poate fi , cu niciun chip, dezvățat!
„Atentie la pete”!Fiindcă petele astea,finantate din agoniseli subterane,se fac mari si acoperă toată „suprafata socială” cu „dejectii parfumate”,pe care apoi se ridică”maiestoasă”,pe notele religiei de data aceasta,dictatura,in numele suveranismului.Ciudat este ca majoritatea intelectualilor nu vad sau nu vor(se complac în comoditate)sa denunte adevaratele conspiratii,care sunt acoperite cu mestesug de toxicele si poleitele teorii ale conspiratiei,care astazi se răspandesc mult mai usor si mai insidios,prin vastele retele de socializare.
Domnule Cămpineanul,
Deși în general nu comunic cu persoane care nu își declină identitatea, de data aceasta nu mă pot abține. Am observat cu surprindere că tocmai ați dat o definiție superbă a metaconspirației adică mama tuturor conspirațiilor. Conspirația de sub acoperirea teoriilor conspirației … recunosc că nu m-aș fi gândit.
Aș dori pe această cale să vă cer permisiunea de a vă cita într-o viitoare postare pe FB pe care am de gând să o scriu la inceputul campaniei electorale, postare in legătură cu un oarecare partid cu rezonanță metalică. Îmi permiteți?
Când închei un articol în mod apocaliptic, într-o relație de cauzalitate cu bărbați cu vagin și balerine obeze (sic!), nu poți aștepta să nu apară reacții. Indiferent ce doriți dumneavoastră să ne traduceți din ce ați scris, cuvintele rămân și va fi complicat să justificați totul prin metafore.
Modul în care ați tradus „materialul clientului” este paralel cu orice fel de interpretare rezonabilă. Nu am spus că noi, cei din est, suntem needucați. Nu păreți a fi genul care să acuze că, dacă afirm că nu suntem buricul pământului rezultă că suntem neica nimeni. Îmi scapă înțelegerii și de unde rezultă că nu cred că aveți dreptul de a vă exprima. Reacția mea a fost asupra apocalipsei iminente pe care o prevestiți. Căci ce altceva ar putea însemna „e clar că nu avem viitor. Nici european, nici de alt fel…”.
Dacă dumneavoastră vă bazați afirmațiile și concluziile doar pe fapte, așa cum mie îmi reproșați ca nu fac, sunteți într-o mare eroare. Concluziile mele au la bază nu numai fapte ci și raționamente din sfera logicii formale, destul de greu de combătut.
Când afirm că ideologia woke și cancel culture sunt doar niște mofturi și vor dispărea, mă bazez pe argumente plecate de la premise istorice, sociale si biologice. Discuția este lungă, dar pe scurt o ideologie antinaturală și împotriva realității obiective nu are cum să supraviețuiască. Cănd va ajunge la saturație se va activa automat bucla de reglare a societății care o va rejecta. Și nu prin fascism sau comunism. Că își va produce oarecare consecințe mai bune sau mai rele, dar in cantitate minimală, sunt de acord.
Acestea sunt argumentele mele. Ale dumneavoastră? „Identitatea de structură cu fapte istorice bine cunoscute” – cenzura, este un argument cel mult simplist. Nici nu puteți compara fascismul și comunismul cu woke. Ambele au o puternică raționalitate si sens , tragându-și seva din psihologia profundă a ființei umane. Din cauza condiției culturale, respingeți aceste ideologii, ca și mine de altfel (dar din alte motive). Merg din nou pe firul logicii și fac urmatoarea afirmație cu caracter de adevăr absolut: Creșterea politică a extremei drepte nu are nevoie de cultura woke pentru a se produce. Revoluțiile sociale, chiar dacă sunt incubate la vârful societății au nevoie de bază numeroasă pentru a se manifesta. Faptul că dumneavoastră observați simptome de maladii periculoase nu înseamnă că este și adevărat. Parcă văd cetățenii creștini furioși luptând împotriva unei armate de homosexuali negri trans semiți exact jumătate femei, profesori la Harvard și Yale. Și pe dumneavoastră spunând „V-am spus eu?”.
Înțelegeți progresismul într-un mod personal și îl reduceți doar ceea ce vă gâdilă orgoliul, ignorând esența lui. Vă mai spun un secret. Canalele pe care vă diseminați ideile sunt apanajul progresismului. Se pare că îmbunătățirea condiției umane prin știință, tehnologie, dezvoltare economică și socială vă repugnă. Pentru că asta înseamnă progresism. În subsidiar induceți ideea de echivalență între progresism și comunismo-fascism. Se pare că prea multă lectură doar dintr-o anumită zonă ideologică v-a măcinat capacitatea de a vedea lumea obiectiv.
Făcându-mă reprezentantul unor persoane ignorante și fără discernământ doar pentru că nu sunt de acord cu dumneavoastră, excedeți limita de politețe. Mai mult, vă jigniți proprii cititori. Dar nu voi intra in jocul acesta. Încă.
Chestiunea punctuală… eu am facut referire la ea, nu ați observat. M-am abținut să dezvolt, spunând numai că de fapt este vorba despre altceva. Mai banal decât credeți. Ceea ce dumneavoastră considerati sancțiune sau cenzură este un calcul politic rece din care rezultă că locomotiva partidului pentru urmatoarele alegeri nu trebuie să aibă slăbiciuni. Scandalul dubios dintre fiica mamei ( :-)) ar fi adus prejudicii partidului. Din punct de vedere politic și chiar moral s-a procedat corect. Mă asteptam ca doamna Lasconi să se retraga singură. Vorbim despre un partid politic si nu despre o partidă culturală.
Așa, pentru final. E ca și cum te-ai duce la dentist și pentru că ai o carie mică, îți recomandă să îți scoată dintele. Sau ți-ar ieși niște pete urâte pe față și medicul ți-ar recomanda transplant de ficat. Subțiri exemple, m-aș fi așteptat la mai mult.
Cu voia dvs, am oarece dubii cu privire la valabilitatea frazei: „Din cauza condiției culturale, respingeți aceste ideologii…” Cum de vi s-a părut că dl. Crăciun respinge „toate” aceste ideologii?…
Domnule APV(r),
Domnul Craciun nu pare nici comunist si nici fascist. Din cate am observat se exprima impotriva acestor forme de extremism politic.
Apropo, APV(r) vine de la Armata Pe Viata (rezerva) ?
Ați intuit bine în ceea ce privește APV(r). Desigur, dl. Crăciun nu este un comunist. Detestă comunismul atât de profund, încât orice inamic al acestuia îi devine frecventabil. Pe de altă parte, orice intelectual fin ca dumnealui este conștient că nu dă bine la publicul devotat să pară afiliat vreunui curent extremist. Simpatia pentru legiune și „sfinții” ei vine doar în subsidiar, ca o tușă de culoare, fără de pudoare.
Nu „obscura gazeta de provincie europeana” este problema, cat miza marunta, meschina, pe care o expuneti aici cu aer de elitism neinfranat. Obsesii falice de a avea intotdeauna dreptate si de a fi salvationistul providential.