Editorial. PRIMA FRICĂ MONDIALĂ

Expresia aparține filozofului francez Bernard Henry-Lévy. Și se referă, evident, la pandemia de frică care ne ține blocați de un an. La modul în care frica a devenit principalul mijloc de guvernare. În ultima săptămînă, am citit două cărți, aparținînd a doi mari gînditori de azi, amintita Acest virus care ne smintește  și cea a italianului Giorgio Agamben Epidemia ca politică. Scriu despre ele aici pentru că în presa noastră nu veți vedea abordări din asemenea perspective. Noi sîntem mărginiți de numere: cîte teste, cîte vaccinuri, cîți bolnavi. Cel mult, îi înjurăm pe cei de la putere că nu organizează lucrurile cum credem noi că e mai bine. La noi nu veți vedea în presă asemenea dezbateri dintr-un punct de vedere mai înalt decît genunchiul broaștei. Presa are maximul interes să țină cît mai sus flacăra spaimei de epidemie. Ea cîștigă, alături de Big Pharma, din asta. Frica face rating și ratingul aduce bani. De aceea vă îmbolnăviți seară de seară, urmărind ore întregi de vane „dezbateri” menite să ne zidească în teroare. Apogeul schizofreniei este atins de cel mai mare trust de presă care, pe de o parte, a luat de la un guvern inept și inert sume impresionante pentru susținerea campaniei de vaccinare, pe de altă parte, seară de seară are invitați vehemenți împotriva vaccinării. Băieți deștepți! Într-un asemenea context, evident că nu veți vedea pe televiziunile noastre dezbateri de idei despre marele război al Fricii.
Punctul comun de abordare al celor doi autori citați este raportul dintre viață și libertate. Ce e mai important? Mulți observatori se arată uimiți de ușurința cu care întreaga umanitate a renunțat la drepturile sale, a acceptat recluziunea forțată, restrîngerea drepturilor personale, supravegherea, „distanțarea socială”, dictatura medicală. La noi, nu se discută decît răgetele lui Șoșoacă. Nimeni nu ia în discuție, din punct de vedere juridic, moral, istoric, constituțional, deciziile grupului Raed Arafat, sinistru, total neinspirat, denumit Grupul de informare strategică. Da, e un război, nu trebuie să fii conspiraționist (etichetă stupidă, notează B.H Lévy) pentru a înțelege asta. Numai că e un război ciudat, cu un inamic nevăzut, în care nu se știe cine împotriva cui luptă. Și pentru care, evident, sîntem complet nepregătiți. Care ne construiește o cu totul altă lume, în care structura politică și democratică tradițională va fi abolită. Multe forțe și energii intelectuale conlucrează întru aceasta. Înapoierea morală a României nu se vede în wc-urile din fundul curții (cum spun mințile anesteziate de clișeele noii gîndiri corecte politic), ci în totala absență a dezbaterii publice a unor teme precum resetarea generală. Presa noastră, simplă anexă, debara a politicului și serviciilor secrete, amestec de arivism cinic, incompetență crasă și analfabetism brutal, ură senzuală împotriva culturii (în sensul că îi place să o violeze din toate pozițiile), este incapabilă să găzduiască asemenea puncte de vedere. Noi bîrfim, nu gîndim! Oamenii și-au pierdut chipurile, ascunse după bucăți de țesătură, și-au pierdut statutul aristotelician de animale politice, obligați să renunțe la comunicarea lor curentă, om alături de om. Prieteni din Italia îmi povestesc bucuria cu care cetățenii și-au regăsit obiceiul tradițional de a-și bea cafeaua în micile localuri familiare, unde toată lumea se cunoaște cu toată lumea. Problema nu este că lucrurile astea ne-au fost interzise o vreme, cică în numele sănătății noastre (sănătatea devenită din drept, obligație cum spune B.H. Lévy), ci că ni se sugerează, mai mult sau mai puțin discret, că ele vor deveni permanente și permanențe. „Nimic nu va mai fi ca înainte”, este doar o formulă imprecisă și amenințătoare, menită să exprime eufemistic absoluta schimbare a paradigmelor, să ne avertizeze că tot ceea ce socoteam normalitate se va schimba. Despre asta este războiul, căci orice război este pentru un spațiu vital. Acum, este vorba despre spațiul simbolic al libertății vs. control absolut, prin mijloacele de supraveghere în masă. Deja pașapoartele de vaccinare au devenit o realitate, împărțind violent și discriminatoriu oamenii în două categorii.
Să fim exacți: abolirea omului începe cu abolirea noțiunii de normalitate, avem de exemplu gendres studies  care vorbesc de zeci de „genuri”, dincolo de ceea ce natura a stabilit prea simplu prin „doar” două sexe. Are asta legătură cu războiul Corona? Are! Dl. Profesor Cristian Pîrvulescu, decan la SNSAPA, susține, de exemplu, că societatea noastră este înapoiată din cauză că face educație religioasă și nu a acceptat educația de gen. Sigur că are dreptul, prin fișa postului, să susțină astfel de poncife, numai că argumentul ne năucește pur și simplu: „De 20 de ani lucrurile au involuat și cel mai bun moment este cel în care Parlamentul României votează o lege împotriva educației de gen și pentru interzicerea identității de gen, iar Curtea Constituțională se blochează câteva luni de zile pentru a lua o decizie care era de bun simț”. Invocarea bunului simț e riscantă, pentru că bunul simț vorbește exclusiv de bărbați și femei, nu de cisgenderi. Iar dacă s-ar face un referendum despre introducerea educației de gen (a nu se confunda cu educația sexuală) în școală, nu cred că pentru ar obține majoritatea. Unde este democrația d-lui decan? Am făcut acest ocol pentru că normalitatea, nu este, iată „un construct cultural”, cum ne spun specialiștii în abolirea ei. S-ar putea ca, peste 10-15 ani, cînd toată lumea va fi uitat de virus, toată lumea să umble cu măști și cu pașapoarte de sănătate și asta să fie „normalitatea”. Despre asta este vorba… parafrazându-l pe Agamben, epidemia a devenit o politică, și o politică periculoasă! Fatală!

Christian CRĂCIUN