Nu este vorba despre formația celebră de hip hop, cu unele versuri mai bune și mult mai corozive decât ale multor poeți și mai ales poete care vor să șocheze mica burghezie post comunistă și corporatistă prin cuvinte obscene. Este vorba despre paraziții sociali, cei care nu produc nimic în folosul colectiv, dar sorb, în compensație, multe dintre resursele publice. Nu mai este vorba de pensiile speciale, această rușine națională, despre care scriam săptămâna trecută. Ci despre niște „meserii” noi, care nu aduc nicio plus-valoare socială. Așa au apărut tot felul de „traineri” în tot felul de chestii absconse, o armată de „influenceri” (cuvînt acceptat în excesiv-generosul DOOM 3) care se pronunță despre tot și toate, fără niciun fel de calificare.
Nu aș fi scris despre acest subiect dacă un caz recent al unei doamne cu respectiva ocupație – prinsă drogată și băută la volan – nu ar fi stârnit vîlvă. Faptul în sine nu ar fi meritat mai mult de o notiță în presă, numai că acum există maladia, psihoza numită rețele sociale. Și cazul a luat proporții abnorme. Stupefiant mi s-a părut corul celor care au apărat-o pe duduie. Nu știu cine este, habar nu am cum o cheamă, exemplul merită însă analizat. Cazul ilustrează perfect mult citata zicere a lui Umberto Eco cum că Internetul a dat posibilitate de expresie idiotului satului, unei „legiuni de imbecili”. Nu vă faceți griji, influencerii nu au auzit de Eco, necum să-l citească. Și nu mă refer doar la Numele trandafirului. Cum adică să aperi un infractor, că a fost traumatizat în copilărie, că are nu știu ce nefericiri în dragoste etc. Moda asta a traumei invocată tot timpul drept circumstanță atenuantă pentru orice faptă penală este ea însăși o prostie. Bunicile și bunicii noștri care au trecut prin război, foamete, lagăre, închisori, teroarea comunistă, frigul și frica, sărăcia cumplită, nu mai erau traumatizați. Munceau 18 ore din 24 și nu aveau timp de prostii. Știau că trebuie să-și întrețină și apere familia și viața și cu asta punct.
Întrebarea este: ce te califică să fii influencer, adică să influențezi o comunitate mai mare sau mai mică? Răspunsul este simplu: nimic! Nu-ți trebuie decît un tupeu nemărginit, o mare abilitate de face gălăgie pe Rețele. Astfel capeți putere din partea turmei decerebrate. Să vă spun ceva: meseria asta (chiar dacă nu se numea astfel) este cu mult mai veche decît internetul. Au existat mereu lideri de opinie, oameni care au impus idei-forță și au mișcat istoria. Ei se numeau simplu: intelectuali publici, scriitori și filozofi, forța lor venea din cultură, din capacitatea de a medita la mecanismele sociale, economice, culturale ale istoriei. Nimic din toate astea la hoarda de postaci: nu au timp de stat în biblioteci, nu aprofundează nimic, nu știu decît „trendurile” și atît. Reprezintă stratul cel mai de suprafață al unei lumi superficiale. Nu subestimez puterea lor, tocmai că mă îngrozește. Repet: ei nu produc nimic de utilitate publică, doar consumă, speculînd cele mai joase instincte colective. Tehnică funcționînd și la popoare mult mai educate decît al nostru. Analfabetismul galopant merge aici mînă-n mînă cu această explozie a prostului gust și proastei comportări care ne formează acum comportamentul copiilor.
Acum cîțiva ani, un țingău din ăsta ce nu terminase liceul făcea vîlvă, indicînd el cum să se dea examenul de bacalaureat și cum trebuie organizat învățămîntul. Niciun pic de rușine, cum se vede. Este aici un sens degradat și ignobil al democrației: oricine are dreptul să se pronunțe despre orice. Și o sufocare, o ucidere a profesionalismului. Un vechi proverb explică perfect acest mecanism de bulgăre de zăpadă cu care Rețelele propagă urîtul și răul: un nebun aruncă o piatră și zece înțelepți nu pot să o scoată. Mintea mea limitată nu poate pricepe cum poți să arăți toleranță față de o flagrantă încălcare a legii, precum în cazul respectivei doamne. Și, din cealaltă parte, cum poți să acorzi încredere unui om care nu a dovedit prin nimic că ar avea vreo competență.
Problema este că noianul ăsta de vraci, psihoterapeuți, formatori, traineri, bloggeri, vloggeri și cum i-o mai chema este profund non-ecologic (deși mulți clamează cu aplomb orientarea – m-a îngrozit unul care susținea, săptămîna trecută, în admirația tîmpă a redactorului de la radio, dușul de maximum 10 minute, că altfel se distruge pămîntul), pentru că ei consumă enorm de multe resurse și nu produc literalmente nimic. Ideea de muncă le repugnă. Scandalul drogurilor din liceele „de fițe”, exclamațiile de neputință ale directoarei care explica de ce este paralizată, pentru că nu are nicio posibilitate legală de a lua măsuri împotriva elevilor, ba sînt părinți care au amenințat-o că o dau în judecată, iar poliția nu face nimic, sînt urmări ale acestei pături de paraziți care distrug harnic țesutul social. Ei cîștigă enorm față de cei care fac o muncă adevărată. Cei și cele pe care i-a apucat mila de numita duduie ar face bine să se gîndească la ce e mai rău: ce s-ar întîmpla dacă mama sau copilul lor ar fi lovit pe trecerea de pietoni de un astfel de inconștient? Aici e limita toleranței. Ei nu dau dovadă, cum își închipuie, de înțelegere, ci dimpotrivă, de un egosim absolut. Cîtă vreme un dezastru nu-i privește strict personal, nu îi dau nicio importanță. Celălalt nu are pentru ei chip.
Prof. dr. Christian CRĂCIUN
Abilitatea de a parazita viața și a trăi de pe urma proștilor fără a face nimic se numește mai nou „influencer” sau „formator de opinie”.
Din partea mea un total HAI SICTIR, în mod special celor ce susțin fenomenul. Bravo pentru opinie și articol.
D-le Craciun,desi e tarziu,sunt nevoit sa recunosc ca,în această privinta,progresul tehnologic face mult rau societatii.Ofera posibilitatea impostorilor sa iasă in fată si sa acopere opinia publica pertinenta si educată.De vocea elitelor autentice nici nu mai vorbesc.Se aud undeva „in fund de sala”,fara nici un fel de ecou.Si asta va „durea” foarte mult!
Citindu-vă editorialul deosebit am avut imaginea vantului care impinge gunoaiele,de tot felul, in fată,peste centrul urban,bine ingrijit,al unei localitati.Va multumesc!
Articol f. bun. Lumea se duce de rapa, asta este evident.
Foarte bun articolul si din pacate adevarat si nu prea vad cum se poate schimba acest trend dorit de conducatorii lumii ca oamenii sa fie doar consumatori imbecili de orice li se da pe tava, fara sa gandeasca, fara sa analizeze, fara macar sa aiba dorinta sau capacitatea sa se intrebe De ce ? Manipularea este extrem de mult ajutata de comunicarea facila a zilelor noastre. Singura solutie pe care o vad este divizarea populatiei in grupuri mici de indivizi care sa impartaseasca aceleasi idealuri, aceleasi dorinte, acelasi mod de a trai si care sa traiasca in comunitati restranse organizate dupa propriile reguli independent de restul populatiei. Eu m-as gandi serios sa imi traiesc viata intr-o comunitate restransa in care ceilalti membrii ai comunitatii ar impartasi acelasi mod de trai cu mine si eu, om fiind, sunt fiinta sociala si nu doresc sa traiesc singur, dar imi influenteaza foarte mult negativ viata actuala, societatea in care traiesc. Adevarul, corectitudinea, munca, invatatul, sinceritatea sunt repere dupa care eu ma ghidez si pe care nu le mai regasesc in actuala societate in care traiesc lucru care ma face sa fiu nefericit si nu imi place. Imi doresc sa traiesc fericit inconjurat de oameni fericiti lucru care nu intampla acum.
Cristian Vintilă,nu a pus cinevs la cale toate astea.Ele sunt produsul „amestecului” societatii cu tehnologia zilelor noastre.Cum se vor indrepta toate astea?Probabil prin reglementari si prin „decantari”,ca efect al trecerii timpului.Problema este cat timp va trebui sa treacă.Sau s-ar putea sa apara altceva,tot in planul tehnologiei,ca sa mai tempereze acest val poluator,care face concurenta celui privind incalzirea globală.