Editorial

Editorial. LIBERTATEA CA PEDEAPSĂ

Recitesc acum o carte pe care o devorasem avid cîndva, pe la începutul anilor 90. Dar trebuie revăzută acum, căci este foarte utilă pentru a înțelege lumea razna, pandemică în care trăim. Este vorba de ceea ce se numește o distopie. Adică, pe scurt, descrierea unei  societăți perfecte în rău. În care controlul celor puternici asupra societății este total. Romanul scriitorului englez Aldous Huxley Minunata lume nouă este adesea comparat cu 1984, romanul lui Orwell, Noi, al lui Zamiatin, 451̊ Fahrenheit,  al lui Ray Bradbury, Planeta maimuțelor de Pierre Boulle etc. Ceea ce face aparte romanul lui Huxley este lipsa represiunii vizibile.  Și asta face ca, în anul 2022, privind știrile la Tv, să ai senzația că trăim deja în această lume nouă, anticipată magistral exact acum 90 de ani (1932) de gînditorul englez.
Lumea din roman este o lume absolut fericită („În era noastră înnoită, toată lumea-i fericită”). Nu există conflicte, boli, suferințe de niciun fel. Copiii nu mai sunt concepuți natural, ci sunt „decantați” în uriașe combinate de foetuși și „condiționați”, adică special „construiți” după un sistem de caste, de la muncitorii fizic, păstrați semi-idiotizați, din casta epsilon pînă la conducătorii din alfa plus. În plus, reproduși standardizat în serii enorme de ființe identice, „gemeni”. Ca atare cuvintele „mamă” și „tată” sînt văzute ca obscene, nu se cuvine să le rostești în public, relațiile sexuale sînt absolut libere, „toți aparțin tuturor”, copiii de grădiniță sînt învățați jocuri sexuale de tipul „caută-mi șlițul”, apropierea afectivă de cineva este aproape o infracțiune. Ca și singurătatea. Unul din cuvintele de ordine este „distracție”, absolut obligatorie, și constînd în mega-concerte de muzică bubuitoare, participarea la un fel de discoteci („beție și orgie” este unul dintre sloganurile obsedante) sfîrșite cu acuplări, filme erotice într-un fel de anticipare a 3 D, dar adăugînd și senzații olfactive și tactile, practicarea neobosită a unor sporturi stupide. Și, peste toate, pastilele de soma, un drog care anulează orice conflict interior, te smulge din oboselile și neplăcerile realității într-o lume colorată și veselă. Oamenii nu îmbătrînesc, și mor în clinici speciale într-o stare fizică exterioară fără semnele decrepitudinii. Nu există artă, numai sloganuri mobilizatoare, cărțile și florile sînt interzise, începînd de la Biblie și Shakespeare pînă la cele contemporane. Nu există decît cărțile și textele cîntecelor de propagandă („condiționare”), de o stupiditate căutată („salubritatea-i aproape ca Forditatea”, „Civilizat înseamnă sterilizat”) și cele legate de Ford. Căci Ford este Dumnezeul acestei lumi atee, era nouă se numește era Ford (ironia englezească a autorului este nedezmințită, văd în acest calendar o trimitere subtilă la calendarul revoluției franceze, iar personajele se numesc Lenina, Marx, Polly Troțki, Sarojini Engels etc., semnul crucii este înlocuit cu un T făcut în dreptul burții, de la primul model de automobil Ford fabricat în serie, etc.). Iar oamenii sunt fericiți, fericiți, fericiți, nu există conflicte, boli, tristeți, o „euforie perpetuă” cum va spune peste cîteva decenii de la apariția acestui roman un filozof francez.
Dacă ați citit pînă aici, înțelegeți că nu despre un comentariu literar e vorba, ci chiar despre un editorial socio-politic. Tabloul de mai sus este o descriere neașteptat de exactă a stadiului moral al lumii de azi. E mult mai interesantă această anticipare a mutației valorilor etice decît imaginarea cine știe căror roboți. De altfel, Huxley nu a prevăzut, din fericire pentru el, nici televiziunea, nici internetul cu forța lor de manipulare, supraveghere și distragere de la realitate, nici ingineria genetică. Ceea ce prevede el e mult mai greu: faptul că omul de azi nu mai dă doi bani pe libertate, fiind foarte mulțumit să fie „în siguranță”, apărat de un stat tătuc, cu instinctele îndestulate, destructurarea societății prin distrugerea familiei și liberalizarea sexuală pînă la erotizarea copilăriei, cancel culture (toate cărțile scrise înainte de anul 150 după Ford au fost distruse), pentru că arta duce la gîndire și gândirea este un pericol social, supremația „fericirii”, a „distracției”, consumerismul („aruncatu-i mai bun ca reparatul”), uniformizarea, drogul ca drept și obligație (am scris cîndva un text cu titlu Generația Prozac).
Urmăriți discuțiile din aceste săptămîni despre învățămîntul nostru și „educația pentru sănătate” (eufemism pentru sexualizarea copiilor, voi reveni într-un articol, următor) sau reclamele pentru concertele estivale cu zeci de mii de participanți. Veți găsi întreaga lume minunată de sclavi fericiți pe care ne-o descrie Huxley.

Prof. dr. Christian CRĂCIUN

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare