Editorial. „INTERESELE MELE”

Începe ca mîine școala și nu pot să nu scriu din nou despre ea. Nu aveți cu cine vota, pentru că toți candidații par făcuți din aceeași mîzgă?  Asta se datorează, în primul rînd, catastrofei școlii românești. Un prieten îmi relatează o discuție oficială cu un primar. Contextul: este vorba despre liceul cel mai important din oraș, cu rezultate excelente, școală europeană, dar unde plouă prin acoperiș. Conducerea se descurcă de o finanțare pentru reparații, numai că primăria trebuie să contribuie și ea. Moment în care intervine refuzul net al primarului cu această replică emblematică: interesele școlii nu coincid cu interesele mele. Acest colosal interesele mele exprimă net, în două cuvinte, toată mizeria politicii noastre și a analfabetismului ei tutelar. Sacrificată între atîtea „interese” particulare, școala românească a pierdut ca instituție orice relevanță.

Cîteva secvențe… Un fost director CNAIR, beneficiar al celebrei fabrici de diplome false din Alexandria, angajat pe baza unei astfel de diplome, concediat și pus să plătească salariile, dă instituția în judecată pe motiv că are și altă diplomă, asta valabilă. Cum spune noua limbă română: noaptea minții. Și noaptea școlii. Instituția condusă de d-na Deca (în al cărui CV nu am reușit să găsesc informația că ar fi predat vreodată în vreo școală; s-a născut direct șef și coordonator de proiecte de reformă a educației) lucrează temeinic la destructurarea țesutului social. Să rezolvăm o problemă de examen: se dau următoarele date: 1. e nevoie socială acută de licee tehnologice, dar 2. Rezultatele la Bacalaureat ale acestor licee sînt, în general, cele mai slabe (nu mă hazardez aici la explicații, nu e locul). Cum conciliezi? Nu am găsit o analiză aprofundată la nivelul ministerului, în afara furatului căciulii cu subiectele de Bac, din ce în ce mai penibile ca nivel de dificultate și concepție. Dl. Geoană tocmai a fost exonerat de comisia de la ASE de acuzația de plagiat, prin reducerea scamatoristică a numărului de pagini incriminate. Un grafic intens prezentat zilele acestea arată că România este detașat pe ultimul loc în Europa la numărul de cărți citite per locuitor în anul trecut.

Vedeți de ce spune primarul citat la început ce spune? Aș face panouri cît cel cu Ciucă cu acest grafic și le-aș posta în fața Guvernului, Parlamentului, Președinției și Ministerului Educației. Și pe șoselele țării, din 50 în 50 de km. Să-și vadă, ca într-o oglindă, chipul Eșecului. Numai că nu e al lor, ci al nostru, echivalează cu o amputare fără anestezie. Amputare de viitor. Nu ar trebui, știu că voi șoca pe mulți, să discutăm aplicat și despre mema absolută a imperialismului informaticii în școală? Care, în lipsa unei educații de cultură generală solidă, duce exact la analfabetism funcțional? Adică, în cel mai bun caz, la genii informatice incapabile să formuleze o frază cu mai mult de cinci cuvinte și incapabile să înțeleagă un text curent.

Altă nefăcută: cîtă minte și cîtă știință psiho-pedagogică îți trebuie să numești acele săli în care zice-se vor fi trimiși elevii recalcitranți săli de detenție? Adică nu ai voie să-i faci observație loazei în fața clasei pentru că îi rănești sensibilitatea de mimoză, dar Ministerul, care mustește de pedagogi, îl închide pe împricinat într-o sală de detenție? Puteau fi găsite n alte denumiri: săli disciplinare, săli de izolare, spații de corecție, spații de sancționare… dar nu sinistrul și impropriul detenție. Lasă că partea practică a năzbîtiei este irealizabilă… de unde săli libere, de unde profesori supraveghetori (instituția anacronică, ilegală, ineficientă și jignitoare a profesorului de serviciu – inexistentă, din câte știu, în alte sisteme – sper că nu va primi și această nouă atribuție)? Ce-i face pe specialiștii din minister să creadă că un elev pe care-l doare în c.. de oră și face măscări va sta cuminte să învețe în „sala de detenție”? Și ce te faci dacă, într-un liceu mai mare, fi-vor, să zicem, trei elevi simultan „condamnați”. Îi bagi în aceeași sală? Să te ții distracție! Nici reacțiile reprezentanților elevilor nu au fost mai breze: invocînd demagogic și în cel mai pur limbaj de lemn (remarcabil cum și l-au însușit la vîrsta lor) afectarea dreptului elevului la învățătură. Păi, dacă derbedeul voia să învețe, era atent la oră, nu mînca semințe, nu se uita la filme pe Tik Tok sau comenta cu voce tare forma fundului profesoarei. Cam despre asta e vorba. Una din cele mai proaste și inadecvate idei ale celui mai sinistru minister al României. Și, în acest context, bomboana otrăvită a evaluării profesorilor de către elevi. Altă idee importată aiurea (ca mai toate din cîrpita noastră „reformă”) fără nicio bază socio-psihologică. Într-o țară în care analfabetismul funcțional atinge 50%, cum poți încredința acestor analfabeți evaluarea profesorilor? A gîndit cineva zece minute la consecințe? Nu mai bine i-am numi direct în fruntea Ministerului educației? Care educație nu corespunde cu interesele autorităților.

Prof. dr. Christian Crăciun