Editorial

Editorial. FINITA LA COMMEDIA

Să fim conștienți că, odată cu numirea doamnei Dăncilă într-o funcție la Banca Națională (dar nu singură, ci alături de alte piese de mobilă veche: Petre Roman – care neagă deocamdată – sau Ioan Mircea Pașcu) se încheie o epocă în istoria noastră. Cinismul a atins o limită. Nu se mai ascunde, se expune provocator. L-am apărat de multe ori pe dl. Isărescu, cu argumentul că mi s-a părut oarecum transpartinic. Și, mai ales, după principiul: spune-mi cine te înjură ca să-ți spun ce hram porți. După campania violentă dusă de Dragnea & comilitonii împotriva lui Isărescu, motivul fiind evident acela că nu-i lăsa să-și facă meandrele bugetare și valutare, am devenit și mai hotărît susținător al Guvernatorului BNR, ca element de continuitate și stabilitate (două lucruri care ne lipsesc acut), deasupra valurilor istoriei. Cum să nu vezi în acest singur element cu continuitate din ultimele trei decenii, atît de diferit de majoritatea oamenilor politici de strînsură, o șansă? Iar acum, veniră „aceste cumplite numiri de acmu” care au făcut praf această imagine. Toată lumea le bănuiește, dar nimeni nu știe, de fapt, care sunt jocurile de culise. Care, nu numai că au stîrnit cvasi-unanime proteste (cu excepția maestrului prăbușit în ridicol, Cristoiu), dar au dat și îndreptățire celor care susțin că „sistemul”, „cupola”, conduc totul, că nimeni nu intră în funcții fără a face parte din „cenaclu”. Și mai gravă este pseudo-argumentația purtătorului de cuvînt (de tipul celor cu care adesea ne țintesc politicienii și care înseamnă la o simplă traducere că ne consideră pur și simplu idioți… dar dl. Vasilescu nu este politician): nu numai că d-na Dăncilă nu poate deschide nici ușa de acasă, dară-mi-te „ușile Europei”, dar valul de proteste pe care l-a stîrnit angajarea dînsei proiectează o imagine proastă și asupra BNR și asupra țării. D-na Dăncilă a fost cel mai slab și cu cea mai proastă imagine prim ministru pe care l-am avut, asociată inextricabil cu un infractor (numai unul?), cum o poți angaja tocmai ca vector de imagine, cum se spune acum? Sigur, e o sinecură asigurată de cei care au propulsat-o pe anonima din Teleorman la putere, dar de ce așa de vizibilă și de ce trebuie să o plătim noi? De altfel, în politica sinucigașă pe care o duce actuala coaliție în ceea ce privește numirile în funcții exemplul din această săptămînă e doar bomboana pe colivă. De la chelnerița angajată sus, sus la Apele Române, la d-na Ramona Săseanu, marea PR-istă de vrăjitoare, numită direct directoare interimară a Televiziunii Române, politica de cadre a Coaliției este de un politicianism sfidător și scîrbos. Să nu mi se spună că nu Coaliția a numit-o pe d-na Dăncilă. Nu, desigur, a numit-o „Sistemul” dar în felul acesta s-a dovedit în ce măsură „revoluționara” coaliție de guvernare aparține aceluiași mecanism funest de nepotism transpolitic. Numirea d-nei Dăncilă este benignă în sine, doamna este o fantoșă care nu va avea nicio putere și deci nu va putea face niciun rău, din punct de vedere al politicii financiare. Dar răul cel mare deja a fost făcut fiindcă, peste voia dumneaei, doamna a devenit un simbol. Și deja simbolul acesta a înghețat sufletul a sute de mii de oameni care mai cred că ceva poate funcționa în țara asta.

Am văzut un îndemn foarte frumos adresat d-lui Isărescu de a veni în fața studenților de la ASE să explice de ce ei nu se pot angaja (și sînt destui străluciți) la BNR. Asta este problema acestui gest care a ucis multe, foarte multe iluzii. Nu poți să defilezi la nesfîrșit cu oameni lipsiți de orice substanță precum deputatul Iulian Bulai (alt simbol: al unei noi clase politice, cu nimic mai bună decît cea veche, ba dimpotrivă), expresie perfectă al lui hommo novus, cel fără rădăcini și complet branșat la toate stereotipurile „Brave New World”. Aici se încadrează și chestiunea ÎPS Teodosie. Declarațiile și gesturile sale, în răspăr cu cele oficiale ale BOR, au dat multă apă la moară adversarilor acesteia. Care au cerut excluderi, declarații vehemente de aspră delimitare șamd. Arătînd astfel că nu înțeleg nimic din funcționarea interioară și din ritmul diferit al Bisericii, care nu este ritmul existenței noastre cotidiene. Acum, cînd Patriarhia a dat un comunicat de o remarcabilă claritate și lipsit de ambiguități (aș remarca aici că partidele politice nu dau mai niciodată astfel de comunicate limpezi, o scaldă în adormitoare formule standard), aceiași propagandiști au clamat: scandal în sînul BOR. Deci nici așa nu este bine. Este vorba iarăși de virtualitatea unei lumi pe care o dorim așezată pe valori imuabile. O lume în care, de exemplu, să nu mai izbucnească scandaluri la fiecare tip de examene în legătură cu subiectele. Acum au ajuns, am înțeles, la clasa a patra. Cumplit! Este o bucurie oarecum isterică după ridicarea restricțiilor (PSD reproșează că „s-au ridicat peste noapte”, ca și cum s-ar putea face continuu, cum se mișcă limbile ceasului fără să bagi de seamă). Dar, în profunzime ne dezarticulăm cu fiecare zi. Numirea d-nei Dăncilă este un gest de sfidare la adresa prostimii care mai crede în funcționalitatea democrației băștinașe. Comedia e pe ducă…

Prof. dr. Christian CRĂCIUN

Un comentariu

  1. Nu-mi fac iluzii că veți citi cu atenție această postare, însă ați rămas încremenit în aceași ecuație falsă: „critic al lui Teodosie = adversar al BOR”. Iată că și BOR, prin mesajul ei „clar și lipsit de ambiguități” afirmă că Teodosie e un răzvrătit (oare nu cumva acest atribut definește un adversar al Bisericii?), lipsit de modestie și corupt (vezi chestiunea doctoratelor plagiate). Chestia cu „purtătorul de duh” vorbi-vom altă dată. Depinde care duh…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare