Editorial

Editorial. EXCESE

Aș fi vrut ca, pentru primul articol pe 2021 să găsesc un ton ceva mai optimist, evenimente, fapte care să ne dea ceva încredere rațională în viitor. Fără a cădea, firește, în tonul grețos triumfalist al emisiunilor de la radioul național. Numai că nimic nu ne îndrituiește (dacă nu ești un credincios asumat) să sperăm într-un an mai bun. Nici pe plan intern, nici internațional. Anul începe cu marele circ răsturnător de lume din Capitoliul american, sfîrșitul epocii celui mai ciudat președinte pe care l-a avut marea putere. Eveniment negru mai degrabă prin ceea ce prevestește decît în sine. Precum la noi presa a rostogolit la nesfîrșit după nu mai știu ce zaveră anti-prezidențial chipul știrb și desfigurat de ură al unei doamne rome, de acolo e reprodusă la nesfîrșit figura acelui individ mascat într-un costum de trib improbabil, corcitură de wiking & nativ american. Cine spune că a înțeles ceva din ce s-a întîmplat la Washington DC (se) minte. Ce m-a amuzat a fost modul în care comentatorii români s-au înghesuit să dea lecții de democrație Americii. Stați liniștiți, într-o țară în care un „guru” de doi bani și zero diplome a devenit profesor universitar și mare reformator al învățămîntului, consumînd sute de milioane de la bugetul ministerului pentru nule „conferințe” și „seminarii”, pentru ca acum să îndemne elevii pur și simplu să saboteze școala, într-o astfel de țară democrația este deplin funcțională. Chiar sîntem în poziția de a da lecții altora!
Doar un cuvînt să spun despre formatorii de opinie de la noi (mari iubitori declarativi ai libertății de exprimare și ei) care au aplaudat entuziast închiderea conturilor lui Trump de pe Rețele. Problema nu este că un îndemn ilegal la revoltă a fost interzis, asta e justificat, ci cine interzice. Un asemenea act trebuie făcut în urma unei decizii legale, de către un for cu învestitură juridică. Nu de către o entitate privată și fără chip, în mod cu totul arbitrar. Pentru că nu se vorbește despre asta, nu înțelegem că, la nivel global, fix de aceeași importanță ca și vaccinarea este apărarea libertății. Orice închidere a ochilor în fața exceselor echivalează cu cheful cu lăutari, fără mască. E focar de neo-sclavagism. Prea puternică a devenit poliția gîndirii. Înapoierea noastră civilizațională și politică ne oferă o minunată întîrziere, paradoxal e un avantaj din multe puncte de vedere (să nu înțeleagă cineva că militez, Doamne ferește, pentru păstrarea retardului de civilizație), încă mai putem spune ce gîndim. Cît? Un an? Doi? Un admirabil gînditor român într-ale politologiei, (profesor în America, firește, noi ne mulțumim cu Pârvulescu, Pippidi et comp.), Dragoș Paul Aligică, avertiza părinții să cumpere copiilor cărți, în format fizic, cultura omenirii rămînînd, deocamdată, stocată în acestea, mai greu de cenzurat. Și prevedea domnia sa, – care nu este nici apocalipticist, nici conspirativist, doar realist și bine informat, vorba bancului – colapsul rețelelor Big Tech. Se pare că suntem condamnați să ne întoarcem la realitatea reală, nu la cea virtuală. Vă dați seama ce șoc? Vă dați seama că sunt generații (nu una!) care se vor îneca imediat, precum peștele scos la aer?
În acest context, mizeriile noastre interne devin aproape invizibile, oricît le-ar umfla presa în căutare de brekinguri. PNL n-a înțeles că singura șansă de a face istorie ar fi fost să fie cu totul altfel decît PSD-ul. Cu toate riscurile electorale. În loc de asta, ne propune o jalnică variantă reșapată de combinagii fără anvergură, fără inteligență și fără cultură. A promova oameni ca ministrul de la învățămînt, doamna Turcan de la muncă, anonimul de la cultură șamd, nu înseamnă decît a face (prost) politica de cadre a PSD. Nu mai spun la nivelurile inferioare, a făcut vîlvă acel inspector școlar cu veleități de numerolog. Grădina lui Dumnezeu e mare, mulți sar gardul, dar rațiunea ar trebui să o păzească. Numai că lumea de azi disprețuiește rațiunea care a fondat-o. USR Plus îmi pare că încă percepe puterea ca pe o joacă de copii teribili, nu văd niciun semn de răspundere și de maturitate. Sindicatele s-au trezit brusc la viață și au devenit foarte activ-vocale în cereri de măriri de salarii, după principiul deja știut: cît e PSD la putere, nu șoptim, cînd ajunge în opoziție ne arătăm mușchii și sîntem gata să blocăm țara. Eficiență bolșevică, bani capitaliști. Scandalul programului de revelion de la TVR nu este doar un fapt divers, ci un furuncul care arată o infecție profundă și gravă a organismului social. Nu este vorba de un simplu program de divertisment, nici măcar de politizarea jenantă a radioului și televiziunii. Ci de ceva mult mai adînc. De aceea, ca și în învățămînt, sînt de un scepticism absolut. Nu văd nici soluția politico-managerială, nici omul în stare să purifice aceste instituții.
Încerc, se vede sper, o panoramare din dronă, fixîndu-mă pe cîteva evenimente disparate, care  ar părea fără legătură între ele. Trăim însă într-o lume în care totul se leagă. Nu vă așteptați să spun ceva despre Covid. Cum am promis din primăvară, de cînd a început dezastrul, nu mă pronunț într-un domeniu în care ne lipsesc și informațiile credibile și cunoștințele. Am firește propriile păreri și mari nedumeriri. Dar nu folosește nimănui să le expun public. Un început de an interesant. Despre ce să mai scriem?

Christian CRĂCIUN

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare