Editorial. EUFORIA RĂULUI

Ne place enorm să ne bălăcim în rău și urît, să ne exhibăm bubele, să le rîcîim cu unghiile adînc, în speranța că se vor infecta. Cam așa arată societatea și politica noastră și presa noastră și postările noastre: un perpetuu carnaval al răului, cîntat din toate fanfarele. Ne batem joc de rău. Dacă în loc de 2021 ați trăi în iarna lui 1987, atunci ați vedea ce este răul. Dacă în loc de 2021 ați trăi în 1941, sau în 1957, atunci ați vedea fața iadului. Ce trăim noi acum este doar o criză pasageră: una globală, epidemiologică, și una politică, internă, generată de neputințele și idiosincraziile politicienilor noștri. Nu sînt pentru ignorarea realității, ci pentru o justă măsură a lucrurilor. De fiecare dată, partidele aflate în opoziție au jubilat cînd cei de la guvernare aveau un eșec, ca și cum eșecul ăsta nu ar fi fost un blestem pentru noi toți. Nu am înțeles niciodată ideea asta, să te rogi ca celălalt să nu reușească, știind bine că reușita lui ar fi spre binele tuturor. Iată, s-a aprobat PNRR-ul, 30 de miliarde de euro care intră în bugetul țării, o mană cerească. Nu pot să nu evoc fierbințeala PSD-ului, cum țipau ei că programul e prost făcut, că n-a fost făcut la timp, că nu va fi aprobat, că nu vom lua banii. Se vedea și cu ochii miopi bucuria neascunsă ca eșecul să triumfe. Nu s-a întîmplat așa, săptămîna asta programul a fost adoptat, credeți că-și vor cere scuze că au mințit? Nu-i bai, se găsesc destule alte motive de exacerbare a dezastrului. Dl. Ghinea și echipa lui au făcut treabă bună. Politicienii sînt disperați să aibă acces la acești bani, de aici zarva. Credeți că le pasă lor de prețul energiei, de cîștigurile nerușinate ale producătorilor din domeniu, de frigul din casă sau de firmele care nu mai ridică gunoiul? Toate țin de o acțiune coordonată de înrăire a situației pentru a atinge un punct de fierbere. Nu vi se pare suspect că, atîta vreme cît e PSD-ul la butoane, nici CET-urile, nici firmele de curățenie publică, nici sindicatele nu zic nici pîs? Cum vin ceilalți, cum „prind la limbă”. Oricît de rece și de neadecvat ar fi președintele, de exemplu, revocarea lui ar fi un rău incomensurabil mai mare decît cel actual. Asta și vor cei care în 90 s-au auto-intitulat salvatorii nației. Exacerbare a răului la care, din prostie și interese obscure, colaborează intens și PNL-ul și chiar USR-ul, inorogul alb, cum îl văd mulți comentatori habotnici ai revoluției marxizante.
Frenezia cu care se sinucide PNL-ul este un spectacol miraculos, incredibil pînă și pentru unul ca mine, care i-am criticat ani în șir. Ca și bucuria cu care chibiții aplaudă circul, ca și cum el nu ar fi spre paguba noastră, a tuturor. Guvernul propus este ca și cum ai oferi PSD-ului simultan și funia și săpunul și plutonul de execuție și pastila de cianură cu care să te ucidă. Să propui staruri ca Alina Gorghiu la Justiție (?!), dealerul de mașini Robert Sighiartău la cercetare (?!), cel mai antipatizat și ineficient ministru al învățămîntului (sector social în prăbușire liberă de cînd cu România educată), păstratul domn Cîmpeanu, d-na Turcan la protecție socială sau chiar dl. Nelu Tătaru la sănătate… înseamnă să sfidezi cu nesimțire un popor întreg. Și mai ales pe cei care te-au votat.  Sigur, guvernul halucinant nu va trece, dar metastaza socială se va adînci.
Mă uitam la o discuție de filozofie la care participa și dl. Valeriu Stoica. Să ai în partid un gînditor politic de asemenea valoare și tu să defilezi cu sprințarul vid Rareș Bogdan, e o (contra)performanță olimpică! Criza a venit „de la sine”: nici pandemia, nici explozia prețului la energie nu sînt vina noastră. Doar că  noi, preocupați de spectacolul de artificii al proliferării răului, le-am exacerbat pe ambele pînă „la noi culmi de progres și civilizație”, cum zicea baciul conducătorilor noștri de astăzi. Adevărata noastră criză nu este nici măcar cea medicală, este cea de lideri. Adică de oameni capabili să gîndească liber. Măsurile discontinui și contradictorii luate în legătură cu stimularea vaccinării și combaterea epidemiei au contribuit și ele la discreditarea politicului. Atenție, discreditarea politicului este primul pas spre un regim totalitar. Nu generalul Ciucă (ce furie denigratoare s-a abătut imediat asupra lui!) este pericolul de guvernare totalitară, cum spun grăbiții postaci pe Facebook, ci viitoarea atotputernică guvernare PSD&UDMR&AUR& cine-o-mai-fi. Este un spectacol jenant să îl vezi acum pe dl. Rafila dîndu-ne vehement lecții despre cum trebuie combătută pandemia (nu spune decît generalități fără conținut, ascultați cu atenție), uitînd cum ne spunea că Wuhan e doar un punct pe harta lumii și epidemia e abia puțin mai mult decît o gripă (link aici). Exemplul este ilustrativ, mie mult mai gravă decît criza politicului mi se pare cea a specialiștilor. Care fie au abdicat de la deontologie politizîndu-se, fie și-au dovedit limita de „nulexperți funcționali”, cum li se spune. Toată presa noastră în ruină și politicienii trăind din rău ca șobolanii din gunoaie l-au acuzat pe Iohannis și guvernul său că au decretat prin vară sfîrșitul epidemiei. S-au grăbit, firește, politicianist. Dar, s-a descoperit acum că în lunile de la începutul anului, INSP (Institutul Național de Sănătate Publică) prevedea că în octombrie vom avea cel mult 900 de cazuri și 225 de paturi ocupate la ATI. Oficialitățile erau obligate să țină seamă de aceste prognoze. Acum, fie cei de la INSP au pus, în bună tradiție autohtonă, date din burtă, fie au lucrat cu algoritmi greșiți, vina le aparține în cea mai mare măsură. O anchetă ar fi de făcut. Cum vedeți, răul e disipat. Ce-ar fi să vedem binele din găurile năvodului în care ne zbatem?

Prof. dr. Christian CRĂCIUN