Editorial

Editorial. CARE EUROPĂ?

Despărțirea apelor la care asistăm. Îngăduiți-mi să iubesc absolut Europa care a pictat Mona Lisa și să mă încrunte Europa care aruncă în ea cu ciorbă. Nu-mi puteți cere să o iubesc pe aceasta, pentru că am motive întemeiate să cred că nu mai este aceea. Din acest motiv,  războiul în mijlocul căruia ne aflăm (chiar dacă ne comportăm ca și cum totul ar fi normal) prinde România descoperită. Aveți impresia că există cineva în structurile de conducere capabil să ia vreo măsură în caz de Doamne ferește?

Să luăm cazul local – un caz școală – de aici de la noi, din Câmpina, cu apa contaminată. Totul, dar absolut totul stă sub semnul întrebării și totul, dar absolut, totul arată o paralizie ucigașă a administrației, un absurd în lucrare. De aici de jos, până sus. Vă aduceți aminte, celor care au dat bacalaureatul pe vremea cînd acesta chiar conta, cum începe Ultima noapte de dragoste, întîia noapte de război, acea discuție în tren, în preajma intrării în război, prezentată cu sarcasm, pe tema: sîntem pregătiți? La noi nu discută nimeni, ca și cum războiul nu ar exista. Magie: dacă nu vorbim despre el, nu există. Acum cîțiva ani s-a făcut o anchetă cu adăposturile. Ați mai auzit ceva de ele? Avem oameni, muniție, armament, rezerve? Avem discursuri logoreice și incompetență cît încape. În campania electorală trebuie să le spui oamenilor numai lucruri foarte plăcute. Acum, cînd războiul este înainte de toate și preponderent informațional, ne lipsesc complet exact politicienii care să știe abc-ul comunicării. Majoritatea sînt fixați la aceleași scheme retorice perimate ca în anii 90, nu au știința prezenței nici într-un studio Tv, nici la un miting electoral, nici într-un mesaj online. Ideile care îi frămîntă sînt idei mici: cum comasăm alegerile de exemplu. Nimic despre marile probleme ale vremii: depopularea și deprofesionalizarea masivă a României, inegalitatea economică regională, dezindustrializarea, impactul inteligenței artificiale, impactul legislației europene privind recunoașterea juridică a cuplurilor de același sex (nu vom mai rezista multă vreme fără să o adoptăm), impactul imigrației, situația catastrofală a justiției, dar și a sistemului medical și de învățămînt, în colaps tustrele, vulnerabilitatea majoră pe care o reprezintă slaba pregătire a clasei decidente la toate nivelurile și lista ar putea.

Avem un an electoral complet delabrat, pentru că nicio structură politică nu pare stabilă. Am impresia că mulți strigă fals îngroziți „lupu, bă!” (adică AUR, vine nenorocirea!) nu pentru că ar crede într-adevăr în pericolul acestei formațiuni extremiste și detestabile la maximum, ci doar pentru a alinia disciplinat coloanele de votanți în direcția PSD. Film vechi, dar care funcționează încă foarte bine. În asemenea context, cu două războaie grele în coaste, cu o economie îndatorată pe decenii, fără niciun proiect de țară, nu se poate construi nimic la scară mare, cu perspectivă istorică. Partidele se vor hăcui pe teme minore: îl punem pe ăla sau pe ălălalt primar, facem șosea sau spital etc. Sistemul politic românesc nu a mai dat la iveală o idee viabilă, provocatoare, care să mobilizeze populația, de multă vreme. E un sistem înțepenit, ruginit, învechit, închis și funciarmente nedemocratic. Pentru că nu este construit pe dezbatere. Aici o contribuție majoră (și nefastă) o are și presa/ televiziunile, prin nivelul sub-intelectual al discuțiilor. Și aici lipsesc temele și mizele majore. Te uiți cine plătește și vezi ce direcție ia analiza. Ce să înțeleagă populația din tot acest haos? Exact ce s-a înțeles din chestia cu apa, nimic. Occidentul este somat în acest ceas istoric nu numai să-și proclame valorile, ci, iată, să le și apere în modul cel mai concret posibil. Valorile de idei (libertatea, în primul rînd, poate cea mai amenințată, democrația, independența), dar și valorile materiale. Ideologiile astăzi în vogă, wokismul, ideologiile de gen, ecologismul extremist și altele asemenea dau muniție din belșug Kremlinului.

Din partea noastră, contribuim la spectacol cu un  insuficient ca Simion. Fermierii francezi au avut sloganuri violent anti-UE, care, dacă ar fi fost vehiculate la noi, ar fi stîrnit revolte de scîrbă ale progresiștilor față de un neam înapoiat. Dar o întrebare de bun simț tot se ițește sub frunți, în fața acestui val de proteste ale agricultorilor din mai toată Europa: nu cumva e ceva greșit în politica agricolă europeană? Și nu poate fi la fel și în alte sectoare? Rapiditatea cu care se renunță (foarte „românește” aș spune) la unele dintre aceste măsuri este îngrijorătoare. Unii aruncă în Europa cu bombe, alții cu imigranți, alții cu idei pernicioase, alții cu supe. De ce ne urîm identitatea europeană raționalistă, creștină, iluministă?

Prof. dr. Christian Crăciun

3 Comentarii  

  1. Din start , parerea mea, Europa a fost o structura sortita esecului. Germania =salariul mediu 2500 euro, un litru de benzina =1,75 euro, Romania= salariul mediu 700 de euro, un litru de benzina=1,6 euro. Care “ uniune, care Europa? Si doamne fereste, un scenariu tot mai plauzibil, de o invazie a rusilor pentru ca abia atunci vom vedea cu adevarat ce inseamna uniunea europeana.

    1. De acord, numai că nu vă referiți, de fapt, la ”Europa” ca structură spirituală și chiar politică, ci la ”Uniunea Europeană” care este o structură administrativ – birocratică evident imperfectă dar perfectibilă. Nu cred că e sortită eșecului…. altfel aș crede în dispariția ”Europei” (și a noastră ca entitate etnică și statală)… ci doar unei transformări care nu depinde decât noi. Cred că este condusă acum de niște ideologii pernicioase și nimic nu ne împiedică să creăm perspective noi…. mai puțin anti-umane.

  2. Intradevar m-am referit la situatia administrativa. In rest sunt de acord cu dvs.,dar nu la fel de optimist privind viitorul Europei in formula actuala.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare