Editorial

Editorial. ANUL UITAT

Am căutat în zadar o temă mai optimistă pentru a deschide noul an, nu am găsit. Ar trebui să-l uităm pe 2022, an inutil și mohorât, care nu a adus nimic pentru țară. Blocată într-o stază fatală pentru ritmurile lumii de azi. În sfîrșit, „consensul național”, de care se vorbea atît prin anii 90, a fost realizat. La nivelul abolirii vieții politice și civice. Nivelul cel mai de jos. O țară aflată, ca toată Europa, în război se vede condusă de o coterie trans-partinică de incompetenți și plagiatori. Ăsta e tot rezumatul anului. Eșecul cel mare al lui 2022 nu mi se pare neintrarea în spațiul Schengen de liberă circulație. Cu o mare întîrziere (dar ce n-am făcut noi în istorie prea tîrziu?) și costurile implicite, acest rateu va putea fi remediat.
Cel mai mare eșec al lui 2022 mi se pare Recensămîntul populației. Din două puncte de vedere 1. Organizarea 2. Rezultatele. Puține lucruri am de consemnat despre primul punct, doar că este absurd ca primul recensămînt desfășurat cu mijloace computerizate să fie mult mai dificil, să dureze mai mult și să fie cu date „puse din burtă” decît erau precedentele ce se făceau din casă-n casă. Boala noastră națională, care este ura sau indiferența cetățeanului față de stat și disprețul profund al statului față de cetățean, s-a văzut foarte clar (mi se pare concluzia de bază a numărării populației) cu acest prilej. Întrebări prost puse sau formulate, necorelate, confuzia cu privire la domiciliu și rezidență, faptul că trebuie să așteptăm (declarație oficială) rezultatele din celelalte state europene pentru afla cîți români trăiesc dincolo, numărul enorm de cetățeni care nu și-au declarat religia sau etnia, necorelația enormă, inexplicabilă, între numărul de femei și numărul de bărbați căsătoriți sînt doar cîteva aspecte ale marelui eșec instituțional.
Dar tragedia este la punctul doi. Cînd mă uit pe stradă, la televizor, pe internet, la toată această agitație pe chestiuni importante sau mai puțin importante sau stupide ale zilei mi se pare că dansăm frenetic pe puntea inferioară a Titanicului. Ce ne arată datele prime este un popor care dispare. Se sinucide frenetic. Punct. Orice discurs politic, oricît de elaborat (nu e cazul, sînt rudimentare și mincinoase) pe care-l aud mi se pare inutil, cîtă vreme avem în față tabelele care spun clar că nu mai sîntem un popor în stare să supraviețuiască biologic. Nici măcar războiul nu mai contează, doar va încheia eventual lucrurile mai repede. Sînt foarte optimist, cum se vede… dar cifrele au răceala morții. Că putem importa forță de muncă este o soluție doar din punct de vedere economic. La începutul pseudo-democrației post 89, România avea marele avantaj al unei forțe de muncă tinere, bine calificate și ieftine. A exportat-o rapid, pe mai nimic, cum aborigenii de dincolo de Atlantic dădeau conchistadorilor aur pentru oglinzi de doi bani. Acum nu mai avem forță de muncă nici tânără, nici calificată, nici ieftină, nici suficientă. La energie redeschidem minele de cărbuni pe care le-am închis aiurea. La demografie nu există soluții. Pentru că toate ideologiile cu care hrănim tineretul sînt anti-familie și anti-responsabilitate civică. Iar politicile pro-nataliste sînt aspru criticate de către puternicii lumii. Și noi nu avem opinie nici în privința cărbunelui, nici în a natalității. Și cu asta, chestiunea recensămîntului se închide ca un cavou.
În rest, ne putem uita în voie la televizor sau pe internet la „influencerii” care exploatează prostia publică și ne putem bucura că statul, în marea lui generozitate, ne-a mai dat două zile libere. Prestația publică, jurnalistică a coborît, aidoma, la un nivel incredibil. Am citit un întreg articol elogios despre unul dintre cei mai mari artiști ai țării din secolul XX în care pe tot parcursul, începînd cu titlul, numele era greșit. Pe el în chema Radu (nume fictive, evident) și autorul îl numea Vasile. Exemplu minor, dar care ține, ca și pasajul cu accidentele din centrul capitalei, ca și plagiatele politicienilor cu complicitatea inexpugnabilă a universitarilor, ca și viteza trenurilor, ca și lipsa autostrăzilor și prețurile lor inexplicabile, ca și catastrofa școlii și aberația de lege a învățămîntului… ca și…. ca și… toate sînt simptome ale destrămării țesutului național.
Sînt patetic și funebru, în condițiile de la noi și din lume optimismul e o crimă. Abia după ce acceptăm tăcuți situația putem gîndi la soluții. Nu spun că ele nu există, spun doar că nu sînt la îndemîna decidenților de azi, în nemărginita lor mărginire. Bun, mai pedestru, din luna mai se va schimba guvernul… respectînd strict rezultatele alegerilor care îl duseseră sanitar departe de putere (Caragiale: „Curat constituțional! – Muzica! Muzica!) PSD-ul va veni la șefia guvernului. După ce liberalii și-au pulverizat orice identitate politică și doctrinară, am ajuns în fapt la un regim mono-partinic. Da, pe Titanic cînta muzica!

Prof. dr. Christian Crăciun

Recent, a văzut lumina tiparului volumul CIRCUMSTANȚIALE (II), ce poartă semnătura eseistului și criticului literar prof. dr. Christian Crăciun, editorialist de mai bine de 20 de ani al publicației Oglinda de Azi.
Volumul ce urmează a fi lansat în luna februarie cuprinde articole publicate în ziarul Oglinda de Azi în intervalul 2018 – 2021.

4 Comentarii  

  1. Dar dvs. o ați spus destul de clar: Problema nu sunt romani ci ‘puternicii lumii’. Aceste ‘puternicii lumii’ nu afectează tarii mai multi depărtate, vorbind cultural, din discursul acele ‘puternicii lumii’.

  2. Pew Research. Indeed, Muslims will grow more than twice as fast as the overall world population between 2015 and 2060 and, in the second half of this century, will likely surpass Christians as the world’s largest religious group. The main reasons for Islam’s growth ultimately involve simple demographics. To begin with, Muslims have more children than members of the seven other major religious groups analyzed in the study.

  3. Trist dar perfect adevarat si momentan fara speranta de revenire. Prostia globala a devenit majoritara. Cred ca intr-un viitor nu prea indepartat se vor incerca reorganizari teritoriale si se vor crea comunitati mai mici avand propria conducere mult mai restransa si mai stricta, iar care vor da rezultate vor avea si solicitanti. Unii(putini) ne bucuram de liniste si meditatie altii de haos si fala, cred ca ambele categorii putem trai mai fericiti daca nu am interactiona niciodata pe toata durata vietii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare