Editorial

Aşadar, se poate!

Fie că vrem ori nu, sportul rege, fotbalul şi politica au fost şi vor rămâne, în România, o sursă interminabilă de controversă între suporterii/ susţinătorii rivali şi nu numai. Tot românul se pricepe la fotbal, mai cu seamă la politică, dar foarte puţini înţeleg cât de nefastă este implicarea politicului în fotbal şi în sport, în general, într-o societate ca a noastră, divizată şi pasională până la absurd, în care apartenenţa/ simpatia pentru o formaţie/ formaţiune s-a transformat într-un adevărat război româno-român.
Implicarea politicului în fotbalul local, căci despre asta este vorba, a început odată cu finanţarea discreţionară, într-un an electoral, din bugetul public, a FC Unirea Câmpina de către puterea portocalie care deţinea controlul absolut în administraţia locală mandatul trecut şi a continuat până în zilele noastre, când aceiaşi oameni (de data asta aflaţi în minoritate) au găsit de cuviinţă să-şi continue opera de „mecenat” pe spinarea contribuabililor, promovând un proiect de hotărâre în Consiliul Local în urma căruia multe alte miliarde de lei urmau să ajungă în conturile clubului ai cărui adevăraţi proprietari nu aveau în buzunare decât dragostea pentru fotbal. În principal, justificarea PDL-iştilor de a finanţa în continuare proiectul fotbalistic Unirea a fost legată de performanţă, motiv absolut acceptabil, dacă FC Unirea nu ar fi reprezentat, din păcate, în lunile din urmă, un adevărat agent electoral cu implicaţii politice părtinitoare absolut scandaloase ale unora dintre conducătorii clubului. Sigur că sportivii nu au nicio vină pentru faptul că munca şi imaginea lor au fost folosite în astfel de scopuri, pe bani publici, însă din punct de vedere principial ei trebuie să înţeleagă faptul că politica nu are ce să caute în sport.
Finalul spectacolului sinistru pus în scenă de PDL-işti s-a consumat, după cum se ştie, în prima şedinţă de Consiliu Local a acestui mandat, atunci când proiectul de finanţare pentru FC Unirea a fost respins cu argumente temeinice de actuala majoritate USL – PPDD, care nu s-a mai arătat dispusă să îmbrace în bani publici o echipă cu proprietari fără bani. Cu banii ce ar fi trebuit îngropaţi într-o altfel de performanţă efemeră, administraţia locală îşi propune şi chiar este obligată să construiască/ achiziţioneze baze sportive, de care să beneficieze copiii şi tinerii câmpineni care azi şi în urma acestor lipsuri nu se mai regăsesc în propriul lor oraş. Dincolo de toate aceste argumente, care în prezent sunt înfierate cu veninul de rigoare de către devoratorii de bani publici prin conferinţe de presă, site-uri media şi reţele de socializare, pe termen lung oraşul va avea de câştigat edificii (stadioane, terenuri de sport) care vor rămâne spre folosinţă generaţiilor următoare.
Faptul că decizia majorităţii actuale din Consiliul Local a fost una corectă s-a dovedit în scurt timp, pentru că azi, din câte se pare, FC Unirea Câmpina şi-a găsit un investitor privat care îi va suporta, cum este şi normal, toate cheltuielile. Aşadar, se poate!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Articole similare